Biserica Sfantul Pantelimon - Nerezi

Biserica Sfantul Pantelimon din Nerezi este o micuta biserica bizantina din secolul al XII-lea, apartinand unui complex monahal. Biserica si manastirea sunt inchinate Sfantului Pantelimon, sfantul ocrotitor al medicilor.

Gorno Nerezi este o micuta localitate din Republica Macedonia, asezata in apropiere de capitala Skopje, la o altitudine de 771 de metri. Intinsa pe culmile impadurite ale Muntelui Vodno, localitatea este locuita in mare parte din albanezi.

Biserica din Nerezi este un momument cultural si istoric deosebit de valoros. Pentru minunatele ei fresce, biserica este una renumita in lumea artei bisericesti, picturile murale ale acesteia fiind socotite drept unele dintre cele mai faimoase exemple de pictura bizantina din perioada comneana.

Biserica Sfantul Pantelimon din Nerezi - scurt istoric

Ansamblul monahal de la Nerezi este alcatuit dintr-o biserica centrala si din alte incaperi alaturate. Biserica este cruciforma, cu cinci domuri, cu trei abside si un naos patrat. Intregul complex monahal, zidit din piatra si caramida, este inconjurat de ziduri de piatra.

Biserica si manastirea au fost construite in perioada comneana, de unul dintre membrii mai putin cunoscuti ai familiei regale. Biserica din Nerezi a fost construita in anul 1164, de catre Alexius Angelos Comnenul, unul dintre fii lui Constantin Angelos si ai Teodorei Comneana, cea din urma fiind fiica mai mica a imparatului bizantin Alexios I Comnenul.

Conform pisaniei din marmura, asezata deasupra usii de intrare in biserica, locasul de rugaciune a fost contruit in anul 1164. In acest an, tanarul Alexius a ales pe cei mai buni artisti si pietrari bizantini pentru a ridica o biserica Domnului. Cerinta printului a fost aceea de a ridica o biserica care sa nu impresioneze prin marime, monumentalitate sau bogatie, ci mai ales prin nepretentiozitate, simplitate si o frumusete armonioasa.

Prin urmare, biserica a fost construita de mici dimensiuni, in forma simpla de cruce inscrisa si acoperita cu cinci domuri - unul mai mare, cu opt laterale, iar patru mai mici. Biserica va fi zidita din piatra locala si din caramida.

Biserica din Nerezi a supravietuit multor incercari si necazuri: incendii, cutremure, serii de partiale demolari si jafuri. Cu toate acestea, biserica a ramas pana astazi drept singurul monument pastrat din secolul al XII-lea, o vreme in care capitala macedoneana Skopje era un mare centru cultural al eparhiei omonime.

Manastirea Sfantul Pantelimon din Nerezi este una dintre culmile artei bizantine. In primirea acestei aprecieri, un cuvant important l-a avut de spus si fresca peretilor interiori, care este o victorie a artei bizantine si o frumusete fara de moarte.

In secolul al XVI-lea, biserica din Nerezi a avut mult de suferit de pe urma unui mare cutremur. In restaurarile ce au urmat, o parte dintre frescele din partile superioare, la mijlocul naosului, au fost repictate. Iconostasul de marmura a supravietuit cutremurilui, insa si-a pierdut o parte din decoratiile initiale.

In cursul unei alte restaurari, in anul 1885, cea mai mare parte dintre frescele naosului au fost repictate, din pacate necorespunzator. In cursul lucrarilor de curatate a lor, din anul 1923, au fost curatate si scoase la lumina frescele secolului al XII-lea.

Frescele bisericii din Nerezi dateaza din trei perioade de timp diferite: cele mai vechi fresce apartin secolului al XII-lea, urmatoarele dateaza din perioada de dupa devastatorul cutremur din anul 1555, iar cele mai noi, care se afla in interiorul domurilor, dateaza din cea de-a doua jumatate a secolului al XIX-lea.

Cele mai impresionante fresce sunt cele apartinand secolului al XII-lea, autorul acestora fiind un zugra anonim. Dintre scenele de seama amintim doar pe sfintii soldati, din naos, si Marile Praznice Imparatesti, din registrul superior. Dintre acestea din urma, vom mentiona doar o parte: Punerea in Mormant a Domnului, Adormirea Maicii Domnului, Maica Domnului cu Pruncul - din stanga iconostasului. Foarte reusit este si chipul sfantului ocrotitor al bisericii, Sfantul Pantelimon.

Frescele din Nerezi se deosebesc de toate celelalte ale vremii lor prin realismul chipurilor infatisate, dar mai ales prin expresivitatea lor. Scena in care Mantuitorul este coborat de pe Cruce si pregatit pentru a fi pus in mormant este sfasietoare este zhuduitoare, Maica Domnului infatisand un dramatist viu, actual si profund.

Biserica Sfantul Pantelimon din Nerezi - minunatele fresce de secol XII

 

Slabirea constrangerilor societatii bizantine sub urmasii macedonenilor, nelinistea iscata de vremea de restriste in care razboaiele si tulburarile politice au ingreunat viata populatiilor nevoiase, proliferarea ereziilor si reinvierea zelului religios care au urmat in ciuda politicii autoritare a comnenilor, au fost tot atatia factori care au favorizat propasirea unei arte mai umanizate si in care expresia sentimentului dramatic a devenit mai directa, ramanand in acelasi timp cel mai adesea cuprinsa - in scoala de la Constantinopol - intre limitele impuse de o disciplina exigenta.

Frumusetea a devenit mai putin trufasa si mai putin austera, pentru a fi mai aproape de oameni si mai accesibila. Nu ne putem abtine sa apropiem aceasta arta de aceea care a inflorit la Atena, in timpul razboiului peloponeziac, pentru a raspunde aspiratiilor unei societati aflate si ea prada suferintei.

Picturile executate in Biserica Sfantul Pantelimon din Nerezi pot fi socotite capodopera majora a acestui curent nou. Personalitatea ctitorului - nepot al lui Alexios I si var al imparatului domnitor, Manuel I Comnen - si inalta calitate a decorului, de o maretie cu adevarat imperiala, ne indreptatesc sa credem ca mesterul atelierului si colaboratorii sai ar fi venit din capitala.

Pictori erau deprinsi cu toate subtilitatile meseriei si, dupa toate aparentele, foarte la curent cu experientele artistice ale trecutului si ale timpului lor. Ei au stiut sa aduca inovatiile cele mai personale vastului repertoriu de modele iconografice, ai caror depozitari erau. Aveau o uimitoare sensibilitate fata de forta de sugestie emotiva pe care o detine linia abstracta si simpla.

Compozitiile lor sobre, bine echilibrate si cu o punere in pagina foarte sigura au un patetism cu atat mai surprinzator cu cat este launtric. In acelasi timp, dorinta de eleganta, care se ascute in epocile de tensiune dureroasa, determina alungirea siluetelor si grafismul framantat in redarea cutelor drapurilor.

Compozitia Coborarii de pe Cruce este una dintre cele mai reprezentative pentru aceasta estetica. Din atitudinile personajelor, demne in durerea care le copleseste, din chipurile lor nobile care lasa sa se banuiasca o emotie ce nu le desfigureaza, se desprinde un sentiment de doliu profund. Intensitatea expresiei vine si de la punerea in pagina concentrata, care face sa culmineze compozitia cu capul lui Iosif din Arimateea si in care personajele sunt atat de strans legate incat nu s-ar putea scoate nici unul fara a rupe echilibrul ansamblului.

Durerea este insa sfasietoare in Threnos, scena bocetului, in care Maria si Ioan jelesc trupul lui Iisus care va fi asezat in Mormantul sapat in stanca. Maica Domnului primeste in poala de unde se nascuse, cadavrul Fiului ei intins pe un lintoliu. Pentru ultima data il saruta pe obraz. Ioan, cu bustul adanc plecat, tine mana Mantuitorului, pe cand Iosif si Nicodim ii cuprind picioarele. In spatele lor, una dintre Mironosite participa la scena. Figurile Mariei si lui Ioan sunt crispate de durere.

La stanga si la dreapta, coamele muntilor, unde deasupra capului lui Hristos se casca grota Mormantului, se inalta domol, incadrand grupurile de personaje si accentuand impresia de orizontalitate, generatoare de melancolie si de tristete, asa cum o va intelege mai tarziu si Seurat.

Nevoia de a compensa printr-o nota de gratie ceea ce ar fi putut sa fie de neindurat in expresia acestei dureri face sa se desfasoare in partea de sus a panoului arabescul elegant al unui cerc de ingeri. Culorile limpezi si usoare salveaza scena de orice ingreunare si tin de o arta rafinata.

Linearismul pronuntat al cutelor vesmintelor se regaseste cu o nota inca si mai accentuata in parul si in trasaturile chipurilor mai multor sfinti sau personaje din Vechiul Testament. Aici luminile sunt asezate cu nerv in lungi linii albe si sinuoase, cu o vivacitate care denota o mare siguranta in mestesug.

• Biserica Angeloktisti din Kiti
  Publicat in : Biserica in lume
• Biserica Adormirea Maicii Domnului - Kalambaka
  Publicat in : Biserica in lume
• Biserica Sfanta Sofia - Trapezunt
  Publicat in : Biserica in lume
• Biserica Panagia Mouchliotissa din Istanbul
  Publicat in : Biserica in lume