Cozonacii mamei

Arareori aveam voie sa mergem in oras singure. Una dintre aceste zile era prima zi de Paste. Dimineata, dupa ce ne spalam pe ochi cu un ou rosu, ca sa fim rosii in obraji si sanatoase, si cu un banut de argint folosit doar cu aceasta ocazie, spuneam repede rugaciunea " Hristos a inviat din morti cu moarte, pre moarte calcand si celor din morminte viata daruindu-le", mancam putin cozonac ciocneam un ou, apoi tata ne chema pe toate trei:

- Aveti voie sa mergeti in oras la cofetarie. Cumparati-va ce vreti, iar la ora doua sa fiti acasa, pentru a sta la masa.

Orasul era aproape pustiu. Cate o femeie mai trecuta , cu capul acoperit, plecat , parca ascunzandu-se disparea in cate o biserica. Pe ici pe colo grupuri de copii alergau galagiosi pe strada principala. Mergeam pe jos, spre centru si dupa ce treceam de restaurant şi de Scoala de Tractoristi, traversam strada si ne opream in parc, la teatru, unde admiram fantana arteziana, castanii si statuile. Ne urcam pe soclul statuii lui A.Vlahuta concitadinul nostru pentru a-i spune la ureche "Hristos a inviat", apoi mergeam spre centru si poposeam indelung pe Stramba, strada dinspre piata, cu magazinele evreilor, deschise si in acea zi, pentru ca Pastele lor era la o data diferita de al nostru.

Pe colt era farmacia unde parnitii colegei de banca, spiteri, vindeau prafuri de leac, siropuri de tuse si alte medicamente. Uneori ma invitau la masa pentru a gusta din bucatele lor evreiesti iar cand sarbatoreau Pastele imi dadeau putina azima traditionala.

De aici de la farmacie mai erau doar câtiva pasi pana la cofetaria Violeta, vizavi de Bibilioteca Municipala. Ne asezam la o masa, dupa ce priveam indelung galantarul plin cu bunatati. Luam o violeta, o bila de ciocolata si o limonada pentru fiecare. Erau minunate acele prajituri...!

În cofetarie mirosea frumos iar scaunele erau plusate si moi. Nu ne grabeam, aveam bani destui, iar pana la ora mesei mai era timp.

Priveam doamnele elegante, in timp ce intrau sa ia cozonacii frumos impachetati, facuti special acolo, in cofetarie pentru cei cu bani multi si ne minunau ca sunt femei care nu-şi fac singure cozonac.

Intr-un an ne-a vazut Popeasca invatatoarea, stand la masa in cofetarie in prima zi de Paste, si, a crezut pesemne ca nu avem cozonac acasa.

- Taie dintr-un cozonac de-al meu si da-le la copii cate o felie! i-a spus invatatoarea cofetaresei.

Cand am gustat din el, ne-am uitat una la alta si ne-am strambat. Cozonacul era foarte bun dar nu voiam sa creada vanzatoarea sau invatatoarea ca nu avem si noi acasa unul la fel de bun.

- Sa o inviti pe Popeasca la noi, sa vada ce cozonac bun faci mata, ca ea cumpara de la cofetarie, i-am spus mamei intr-un glas cand am intrat pe usa.

Fragment din povestirea "Prin oras" din cartea "Raiul in care am fost" editura Sfera 2011

Dorina Stoica

• Cozonac de post
  Publicat in : Retete prajituri