Doi tineri erau foarte buni prieteni, aproape nedespartiti; zilnic se intalneau fie la biblioteca, fie la biserica, marturisindu si unul altuia gandurile si nu de putine ori discutiile lor deveneau aprinse. Erau studenti. Drumul lor zilnic era de la camin spre facultate, biblioteca, biserica. Din mediile pe care le frecventau, din bibliografia citita, din discutiile purtate, era evident faptul ca ei erau pe drumul cunoasterii; unul era foarte bun cunoscator al filosofiei postmoderne si moderne, celalalt patrunsese in tainele ascunse ale misticii crestine, cunoscand operele Sfintilor Parinti.
Intr o zi cei doi tineri se intalnesc la biserica.
- Esti pregatit pentru a merge la Iasi? se adresa unul celuilalt.
- Cum? De ce? Tocmai la Iasi!
- Da, la Iasi pentru a ne inchina Sfintei Cuvioase Maici Parascheva! E praznicul sfintei!
- Nu! Si nici nu pot merge la Iasi… Raman aici, la Cluj. Ma pot ruga Sfintei Parascheva in biserica, simt ca imi este mai de folos.
- Mai, omule! Tu esti de pomina! Cum, zeci de mii de credinciosi merg la Cuvioasa si tu nu vrei sa mergi?
- Bine, lasa asta. Uite, pentru a intelege mai bine, am sa ti spun o istorioara: Erau doi buni prieteni care toata viata lor au muncit si au strans ban langa ban pentru indeplinirea visului lor de o viata: pelerinajul la mormantul Domnului Iisus Hristos. A sosit si clipa cand cei doi buni prieteni s au hotarat si au pornit la drum catre Ierusalim. Pe la jumatatea drumului au ajuns intr un sat de oameni bantuit de holera. Au innoptat la o familie cu multi copii, unde stapanii casei erau pe moarte. Unuia dintre prieteni i s a facut mila de familia respectiva si s a hotarat sa ramana pentru a ingriji.
Celalalt a plecat hotarat la Ierusalim. Cand a ajuns acolo – multime mare de oameni, ca nu te puteai apropia de Sfantul Mormant! Insa de departe, de acolo de unde se afla, il vede chiar langa Sfantul Mormant pe prietenul sau pe care credea ca l lasase in sat. A stat cateva zile si nu a reusit sa se apropie de Sfantul Mormant, asa ca s a hotarat sa se intoarca acasa. Regasindu si prietenul, l a intrebat cum de a ajuns inaintea lui la Ierusalim, dar acesta i a spus ca el a ramas si a ingrijit familia respectiva si iata, toti sunt mai bine. Au mai stat o zi acolo, apoi au pornit impreuna la drum, dornici sa ajunga acasa.— Iata de ce este bine sa ne cercetam fiecare cu de amanuntul in toate actiunile pe care le intreprindem. Prietenul sau, cu capul plecat, tacu malc, dand impresia ca intelesese talcul istorioarei.
Asadar, de foarte multe ori, pelerinajul launtric poate fi mult mai folositor decat cel fizic. Hristos ne cere sa fim permanent cu mintea treaza, cu gandul la Dumnezeu, cu inima la maica Domnului, iar ingerul sa nu-l scapam din mana. Ceea ce conteaza cel mai mult este starea sufleteasca launtrica, in zadar esti prezent fizic la un eveniment sau altul, daca inima iti este in alta parte. Daca doresti din suflet, poti merge in pelerinaje, iar daca asa ceva este peste puterile tale, fa o fapta buna, fa ceva.
Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine pacatosul!
Doamne, ajuta!
Stefan Popa
.
Stefan Popa
Pe aceeaşi temă
-
Sfintele Moaste ne cinstesc pe noi
Publicat in : Editoriale -
Sfintele Moaste mai fac minuni?
Publicat in : Editoriale -
Sfintele Moaste, o dovada a existentei lui Dumnezeu
Publicat in : Editoriale
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.