Biserica Bucur Ciobanul, inchinata Sfintilor Atanasie si Chiril ai Alexandriei, este o biserica ortodoxa din Bucuresti, poate chiar cea mai veche biserica din capitala. Deoarece de-a lungul vremii, fiind cercetate originile bisericutei, au fost hotarate datari diferite, pana astazi "biserica lui Bucur" nu are o datare exacta. Pentru o vreme, smerita bisericuta a fost folosita drept paraclis de Manastirea Radu Voda; astazi, biserica monument istoric de prima importanta este biserica de parohie.
Desi documentele istorice nu infatiseaza cu certitudine informatii referitoare la intemeierea ei, deci fara a avea un "act de nastere", Biserica Bucur Ciobanul, ale carei inceputuri se pierd in negura vremurilor legendare, ca si in cazul intemeierii Bucurestiului, a ramas a fi pastratoarea frumoasei traditii orale despre legendarul intemeietor al cetatii de pe Dambovita.
Biserica Bucur Ciobanul - scurt istoric
Biserica Bucur, zidita intr-un stil arhitectural specific secolului al XVIII-lea, este crezuta insa a fi zidita initial de catre ciobanul Bucur, de la care si-ar fi luat numele si capitala. Denumirea actuala a bisericutei apare pentru prima data inscrisa pe o veche harta a orasului Bucuresti, datata in anul 1844.
Potrivit mai multor calatori si istorici, romani si straini, bisericuta numita "a lui Bucur" a fost construita de intemeietorul orasului-capitala. Potrivit altora, biserica a fost zidita pentru intaia oara candva in secolul al XVII-lea, iar mai apoi a fost refacuta la inceputul secolului al XVIII-lea. Cei care sustin zidirea bisericutei la sfarsitul secolului al XVII-lea, cred ca aceasta a fost ridicata in mod special pentru a servi ca paraclis monahilor din Manastirea Radu Voda. Mai este vehiculata si ipozeta ctitoririi acesteia de catre domnitorul Mircea cel Batran, in anul 1416.
Intr-un manuscris din anul 1761, misionarul catolic Blasius Kleiner mentioneaza: "Se spune ca acest oras isi trage numele de la un oarecare cioban sau, dupa cum spun altii, haiduc vestit, care se chema Bucur. Acesta isi pastea oile in acea campie de pe marginea raului Dambovita si poate ca pe acolo isi facea si haiduciile lui. In urma, a cladit o biserica si a inceput sa construiasca si cateva case pentru el si pentru altii."
"Daca legenda ii aseaza locuinta pe dealul de la Radu-Voda, numind "Biserica lui Bucur" paraclisul de cimintir al calugarilor manastirii lui Alexandru Voda Mircea si a nepotului de fiu, Radu, aceasta inseamna siguranta populara, pastrata prin viu graiu, de la o generatie la alta, ca acolo e leaganul cetatii" (Nicolae Iorga). "Bucur ciobanul - povesteau unii cu emotiune - pascandu-si oile, pe colinele paduroase ale Dambovitei, a durat aici, in malul garlei, o bisericuta de lemn, ca sa-i fie siesi si mostenitorilor sai, un locas de rugaciune catre Bunul Dumnezeu" (Ionnescu Gion).
Tot despre ctitorirea de catre ciobanul Bucur a unei bisericute din lemn pe locul actualei biserici ne vorbeste si o inscriptie a carei autenticitate a fost pusa adesea sub semnul intrebarii, caci, potrivit chiar celui care a copiat-o, Preotul Grigorie Musceleanu, a fost ascunsa de catre un egumen grec in temelia tinzii bisericii Manastirii Radu Voda. Aceasta inscriptie (pisanie) glasuieste astfel: "Io, Mircea I Basarab, Domnul Tarii Romanesti, Duce al Fagarasului si biruitor al tinutului Dobrogei de peste Dunare, la anul 6924 (1416) am zidit biserica de zid, in locul celei de lemn a lui Bucur, in padure, pe movila de langa Dambovita, cu hramul sf. Atanasie si Chiril, unde am pus oasele mortilor cazuti in tabara ce am avut cu turcii, la Giurgiu, iulie , 12."
In lucrarea "Istoria fondarei orasului Bucuresti", intocmita in anul 1891, de catre Dimitrie Papazoglu, sunt consemnate mai multe texte vechi care confirma varianta construirii bisericii de catre "ciobanul Bucur". Cu toate acestea, autorul crede ca bisericuta a fost zidita in anul 1568, de catre Alexandru Voda, numit si "Ciobanu", fiul lui Mircea Voda, pe locul cimitirului Manastirii Radu Voda.
Distrusa, se pare de un incendiu, in secolul al XVII-lea, biserica a fost probabil rezidita de catre monahii Manastirii Radu Voda, in timpul unui egumen, Atanasie (1626; 1632-1645), pentru a fi gropnita si capela a cimintirului manastirii, iar apoi, ruinata fiind, a fost inchisa de la inceputul secolului al XIX-lea pana la 24 iunie 1938.
In vechime, Biserica Bucur se afla pe acelasi deal cu Manastirea Radu Voda. Mai apoi insa, pe la jumatatea secolului al XVIII-lea, dealul a fost taiat in doua, cele doua locasuri de rugaciune fiind separate de o sosea.
Catapeteasma actuala a fost pictata in anul 1705, data insemnata pe icoana Sfantului Ioan Botezatorul (8 februarie 1705), alaturi de semnatura pictorului. Intre anii 1909-1910 s-a restaurat pridvorul, turla si bolta; tot atunci a fost impodobita biserica prin adaugarea ancadramentelor din piatra sculptata de la usa si de la ferestre si totodata a usii din stejar sculptat de la intrare. Intre anii 1931-1938 au fost efectuate noi reparatii.
Cu sprijinul membrilor "Fratiei Patriarhului Miron" a fost redeschisa si redata cultului, slujba de resfintire fiind oficiata de catre Prea Sfintitul Veniamin Pocitan Ploiesteanu la sarbatoarea Nasterii Sfantului Ioan Botezatorul din anul 1938. Astazi, biserica slujeste parohiei din zona, desfasurand o bogata activitate duhovniceasca.
Biserica Bucur Ciobanul din Capitală a fost resfintita duminica, 24 iunie 2018.
Teodor Danalache
-
Biserica Udricani
Publicat in : Biserici si Manastiri din Romania -
Biserici din Bucuresti cu hramul Sfintei Cuvioase Parascheva
Publicat in : Sfanta Cuvioasa Parascheva -
Catedrala Sfantul Iosif
Publicat in : Biserici si Manastiri din Romania -
Biserica Domnita Balasa
Publicat in : Biserici si Manastiri din Romania
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.