Apartinand comunei Brazii, satul Rasimnicea e situat chiar in coltul de nord-vest al judetului Ialomita, pe malul drept al raului Prahova. Prima atestare sigura a localitatii dateaza de la anul 1690, cand cronicarul Radu Popescu Vornicul nota in Istoriile domnilor Tarii Romanesti despre trecerea domnitorului Constantin Brancoveanu peste apa Prahovei, in drum catre Draganesti, unde l-a intalnit pe generalul habsburgic Heissler:`apa Praovei pre la Rasimnice in vad trecand`. Mult mai devreme insa, intr-un hrisov din prima jumatate a veacului al XVI-lea, dat pentru hotarnicirea mosiei domnesti de la Gherghita, sunt pomeniti`Rasipniti`, ceea ce poate fi numele original si totodata prima atestare pentru Rasimnicea.
 {
googletag.defineSlot('/11453545/G2_Crestinortodox.ro/G2_Crestinortodox.ro_Largebox', [336, 280], 'div-gpt-ad-1742901502419-0').addService(googletag.pubads());
googletag.display('div-gpt-ad-1742901502419-0');
});
</script>
</div>
ro/admin/_files/newsannounce/Rasimnicea1.jpg)
Satul s-a aflat in veacurile trecute pe o mosie a Manastirii Malamuc, situata putin catre nord-vest. Dincolo de Malamuc, asadar nu departe de Rasimnicea, s-a aflat orasul medieval al Gherghitei, loc de popasuri domnesti si de comert intens, odinioara. In secolul al XVIII-lea, mosia Rasimnicea a apartinut Manastirii Caldarusani, pentru ca mai tarziu sa apartina medelnicerului Niculescu.
Monumentele reprezentative ale satului sunt astazi scoala ridicata la inceputul secolului XX si, indeosebi, biserica, ridicata cu aproape doua secole in urma.
Biserica Parohiei Rasimnicea se ridica in partea dreapta a drumului rutier care strabate localitatea, dinspre Brazii catre Gherghita, intr-o zona apropiata de malul raului Prahova. Avand hramul Adormirea Maicii Domnului, biserica a fost construita de comunitatea locala la anul 1816 in locul unei biserici de lemn, pe care potrivit traditiei oridicase la mijlocul veacului al XVIII-lea un monah, Gherasim, poate un vietuitor de la Caldarusani. Lacasul a fost reparat de mai multe ori in cursul secolelor XIX si XX, cele mai serioase fiind reparatiile de la anul 1992, caracterul lor integral dand lacasului aspectul de astazi.
Edificiul este de tip sala si dispune de pridvor, pronaos, naos si altar, fiind incununat de o singura turla de tabla, cu un plan patrat. Pridvorul dispune de stalpi circulari de o parte si de alta a intrarii si respectiv semicirculari la colturi; legatura dintre ei se realizeaza prin arcade de asemenea semicirculare. Deasupra intrarii in pronaos se afla locul pisaniei, care insa nu 
se pastreaza. Pictura interiorului se pastreaza bine, iar exteriorul este astazi zugravit in alb.
In curtea bisericii, langa zidul sudic, se pastreaza mai multe cruci de piatra, amintind localnici raposati in secolul XIX.
prof. Stefan GRIGORESCU
Baraganul Ortodox
-
Sfanta Manastire Dionisiu
Publicat in : Biserica in lume -
Biserica Kretzulescu - Cretulescu
Publicat in : Mitropolia Munteniei si Dobrogei -
Foisorul lui Dionisie - o capodopera a stilului brancovenesc
Publicat in : Mitropolia Olteniei -
O istorie a Manastirii Hurezi, asa cum nu o stie nimeni
Publicat in : Mitropolia Olteniei
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.