Ghidul manastirilor prezinta sec, in stil spartan, Manastirea Cotmeana: „Manastire cu hramul Buna Vestire, com. Cotmeana, ctitorita de Radu I Voievod in 1385, pe locul unei constructii mai vechi, monument de sinteza reprezentativ pentru asimilarea si dezvoltarea arhitecturii muntenesti din sec. 14, clopote turnate inainte de 1386. Manastire inceputa in timpul domniei lui Radu I si terminata in vremea lui Mircea cel Batran (1386-1418). Are hramul Buna Vestire (25 martie) si Taierea capului Sf. Ioan Botezatorul.  Este situata in com. Cotmeana, jud. Arges, la 30 km. E de Ramnicu Valcea si 32 km NV de Pitesti, drum modernizat Pitesti-Ramnicu Valcea. A fost reinfiintata in 1991.  Noua vietuitori, staret P.C. protosinghel Ioasaf Boiciuc, O.P. Pitesti 5“.

Construita in mijlocul padurilor, pe dealurile inalte ale regiunii Arges, in apropierea raului de munte Cotmeana, manastirea are insa o istorie fabuloasa, de necuprins in copertile unor carti.

Ctitoria lui Mircea cel Batran

Prima atestare documentara a Cotmenei dateaza din 20 mai 1388, din timpul lui Mircea cel Batran, care printr-un hrisov anunta existenta acestui sfant lacas odata cu ridicarea Coziei. Se presupune insa ca manastirea este mult mai veche, daca nu cumva cea mai veche manastire din Tara Romanesca, multi  cercetatori sustinind ca este chiar o ctitorie a lui Vladislav-Vlaicu. Vechimea manastirii este impinsa de catre unii cercetatori pana la sfarsitul secolului 13, data de 1292 fiind avansata pe baza trasaturilor arhitectonice ale manastirii. Insusi termenul Cotmeana provine, pare-se, de la hoardele cumane care au trecut prin aceste locuri. Construita in prima sa forma de Radu I, biserica a devenit una dintre ctitoriile de seama ale voievodului Mircea cel Batran. Odata cu ridicarea manastirii Cozia, Cotmeana a apus din stralucire, devenind, timp de secole, metoc al celebrei manastiri de pe valea Oltului. Constrructia a fost restaurata in 1711 de Constantin Brancoveanu (1699-1714), iar in timpul ieromonahilor Ilarion si Sofronie de la Cozia se largeste pronaosul si se adauga un pridvor cu arcade pe latura nordica.

 

Vremuri sagerose si usi secrete

Biserica manastirii este o constructie care incinta ochiul, bucura sufletul: fatade din caramida aparenta, decorate cu lungi firide ce pornesc de la nivelul solului si se termina cu arcaturi sub cornise, formeaza firide incoronate de cate un sir de discuri din caramida smaltuita. Usile din lemn ale bisericii, somptuos decorate prin sculpturi in relief mic, si care sunt mai noi cu 200 de ani decat biserica, se afla astazi in sala de arta veche a Muzeului Romaniei.  Sapaturile arheologice din jurul bisericii au scos la iveala morminte de tip athonit, de o mare sobrietate. Calugarii secolului 14 erau inmormantati cu o caramida drept capatai, iar o cruce de lemn le vegheaza si acum somnul intru Hristos.

Manastirea a fost scena luptelor sangeroase pentru domnie din vremea lui Mihnea cel Rau, declansate din cauza politicii autoritare a acestuia. Conflictul dintre domn si boierii Craiovesti culmineaza cu batalia din februarie 1510, de la Manastirea Cotmeana, unde fiul sau Mircea este infrant, iar Mihnea cel Rau abia scapa cu viata, refugiindu-se in Transilvania. Vremurile tulburi au facut ca chiar in interiorul bisericii sa existe o usa secreta de refugiu a domnitorului in timpul bataliilor sau vremurilor tulburi. Istoria s-a imbibat definitiv in zidurile manastirii, unde in 1716 Gheorghe egumenul a dus la perfectiune arta miniaturii cu Istoria Athosului. Domnia lui Alexandru Ioan Cuza a insemnat si secularizarea manastirii, care s-a vazut obligata sa devina biserica parohiala, intrand intr-un nemeritat con de umbra.

Un nou inceput

Dumnezeu nu a uitat insa de Cotmeana, iar in primavara lui 1990, din initiativa vrednicului episcop-carturar P. S. Calinic, Manastirea Cotmeana a fost redeschisa, iar staret a fost numit P. C. Ioasaf Boiciuc. Intre 1995 -2005 langa biserica veche Cotmeana si pe fostele ruine ale complexului feudal Cotmeana a fost rectitorit un splendid ansamblu manastiresc. Cu ajutorul sponsorilor, si in special al Episcopiei Argesului, Cotmeana a devenit un centru monahal de invidiat, si de ce nu, in viitor, sediu al unei „Scoli de vara“, dupa modelul de la Sambata de Sus. In prezent, pentru ca bijuteria sa fie completa, in vecinatatea complexului de azi se construieste un ansamblu destinat pelerinilor.

La praznicul „Acoperamantul Maicii Domnului“, pe 1 octombrie 2003, P. S. Calinic, Episcop al Argesului si Muscelului, P. S. Varsanufie Prahoveanul, Episcop Vicar al Arhiepiscopiei Bucurestilor, P. S. Gurie Strehaianul, Episcop Vicar al Arhiepiscopiei Craiovei, inconjurati de un sobor de preoti si diaconi, au savarsit slujba de sfintire a ansamblului manastiresc Cotmeana si a noii biserici care are acest hram.

P. S. Calinic, Episcop al Argesului si Muscelului, a multumit lui Dumnezeu, dar si poporului binecredincios: „Fiecare sunteti ctitor aici si aveti osteneala, lucru bineplacut lui Dumnezeu!“.

 

In ultimii ani, Manastirea Cotmeana atrage ca un magnet zeci de mii de credinciosi din toata tara. Raspunsul la nedumerirea mea pacatoasa l-am primit de la Calinic Episcopul: „E un loc  sfintit de mii de ani de slujire  neintrerupta in Hristos. Un loc care se ingemaneaza cu istoria nostra de crestinism multimilenar“.

 

Cel mai vechi clopot

In patrimoniul manastirii se afla cel mai vechi clopot din Tara Romaneasca, daruit de jupanul Dragomir in anul 1385, care are o istorie extrem de tumultuoasa. In primul razboi mondial, intre 1916-1918, aliatii germano-maghiari au strans si au topit mai toate clopotele din Tara Romaneasca. Istoricul Draghicescu, care ramasese la Bucuresti in timpul ocupatiei germane, dupa disperate insistente, a obtinut „favoarea“: doar unul. Cu inima sfasiata de durere, Draghicescu a ales clopotul cel mai vechi.  Pronia divina a facut ca in 1919 armatele romane sa descopere la Budapesta o parte din clopotele romanesti donate de  Basarabi si Brancoveni, care nu fusesera inca topite, in fabricile de armanent unguresti. Dupa mai mult de 600 de ani, sunetul clopotului este si astazi o frumusete, dar si un simbol, o pagina de istorie, de  rezistenta impotriva paganilor de orice fel.

                                                                                         Florian BICHIR
                                                                            Lumea credintei, anul III, nr. 3(20)

• Manastirea Cotmeana
  Publicat in : Biserici si Manastiri din Romania