Pe cel mai circulat drum din Romania, DN 1, care leaga Bucuresti de Ploiesti, exista un indicator, in localitatea Potigrafu, care te indruma spre Manastirea Pissiota. De fiecare data, cu un nelamurit regret, l-am ignorat. Acum insa ne-am luat inima in dinti si, dupa circa 9 km, am ajuns intr-un loc de vis, pe care cu greu il puteai banui in inima plata a campiei. Din senin, printre casute taranesti si curti inverzite, se iteste o campanila in cel mai pur stil al Renasterii italiene. Frumosul, romanticul turn este perfect incadrat intr-un ansamblu bizantin de cea mai aleasa factura. O sinteza perfecta, care aminteste pe undeva de stilul bisericilor macedonene. Desigur, aceasta este amprenta ctitorului, marele inginer si om ce cultura Nicolae Pissiota. Dar cine a fost acest aroman care s-a indragostit iremediabil de Romania?
In susul istoriei
1860. Se naste in satul Hrupiste, langa lacul Kastoria (pe teritoriul Greciei de astazi), dintr-o familie de crescatori de animale (ocupatia predilecta a aromanilor), Nicolae Pissiota. Tot timpul a fost un elev silitor, iar dupa terminarea liceului in Bitolia (capitala neoficiala a aromanilor), a plecat ca bursier la Paris, la Scoala de Drumuri si Poduri. Dupa o scurta intrerupere (din cauza unei tuberculoze pe care si-a tratat-o acasa, cu lapte de capra, aer de munte si odihna), termina cursurile si, la sfatul unui prieten (generalul Burghele), isi paraseste locul de bastina - situat pe atunci in Imperiul otoman - si cere naturalizarea in tanarul si independentul Regat al Romaniei. Carol I ii acorda acest drept si sfarsitul secolul 19 il gaseste angajat al CFR si casatorit (1894) cu Zoe Eustatiu, fiica unui diplomat de cariera. De remarcat ca din partea sotiei, prin alianta cu familia Trestianu, doua fete s-au calugarit, iar una a ajuns chiar stareta Manastirii Ratesti, din Buzau.
.jpg)
Nicolae Pissiota isi creeaza, dupa scurt timp, propria antrepriza de constructii, si astfel ridica Atelierele Grivita si podul de cale ferata peste raul Buzau. Afacerile ii merg destul de bine, iar dupa Razboiul de Reintregire (1916-1918) se hotaraste sa ctitoreasca o manastire. Locul? Mosia din Poenarii Burchii (jud. Prahova) pe care o cumpara de la generalul Angelescu, fost ministru de Razboi.
Renastere italiana...
Intre anii 1928-29 Nicolae Pissiota, pe banii lui, ridica manastirea, urmand proiectul arhitectului Ioan Giurgea. Dar nu oricum, ci cu o seriozitate pe care numai profesia lui de constructor si originile sale aromanesti i-o puteau da. Astfel, asezamantul devine o perfecta sinteza dintre Orient si Occident, dintre Renasterea italiana si stilul bizantin clasic. Cocheta si armonioasa, biserica va fi pictata de celebrul Costin Petrescu (cel care pictase fresca de la Ateneul Roman si Catedrala din Alba Iulia), va avea mobilierul sculptat de Gheorghe Dima (cel care realizase statuia lui Eminescu din fata aceluiasi Ateneu Roman), va fi pardosita cu marmura de Carrara, iar iconostasul va fi sculptat in lemn de trandafir si cires adus din Grecia. Asta lucrare ispravita cum se cuvine! Intre 1928-1948, manastirea - cu hramul Nasterea Maicii Domnului, 8 septembrie - a fost de calugari, apoi Patriarhul Justinian o face de maici, pana in 1962, cand se desfiinteaza abuziv, in locul chiliilor functionand un dispensar, care va face mari stricaciuni. Dupa 31 de ani de parasire, in 1993, manastirea se redeschide, dar cu ce efort, cu ce truda... Despre asta, insa, imediat.
...si inviere ortodoxa
3 maici venite din obstea de la Ghighiu s-au pus pe treaba, incepand cu 1993. Astfel, in scurt timp manastirea si-a putut recapata statutul si menirea initiala. Dar in ce conditii! Interesant este ca micul grup de maici ascunde o taina emotionanta. Pe langa monahia Mihaela Novacovski (prima stareta de dupa reinfiintare, mutata la Domnul in 1998), mai erau 2 maici: Irina si Alexia. Ceea ce am aflat este cu totul aparte: cele doua sunt mama si fiica! Actuala maica stareta - Irina Calin - a intrat acum exact 22 de ani in Manastirea Ghighiu. Acolo a stat 11, aici, la Pissiota, tot 11, pana acum. In 1980 ii moare tatal, iar exact dupa 7 ani, dupa ce i-a facut pomenirea, la poarta manastirii Ghighiu se prezinta... mama ei. Au fost calugarite amandoua odata, intr-o ceremonie de neiutat. Asa se face ca mama dupa trup a maicii starete Irina, dupa ce initial - ca orice mama - s-a impotrivit venirii la manastire a unicei sale fiice, ajunge sa-i fie ucenica in ale calugariei! Amandoua, impreuna cu celelalte calugarite, formeaza obstea de 15 maici de la Pissiota.
.jpg)
O manastire "bogata"
Biserica manastirii ascunde multe comori. Dintre ele, ce mai importanta este icoana Maicii Domnului cu Pruncul, facatoare de minuni. A fost pictata de Eustatiu Stoenescu (1884-1959) cu o tehnica impresionanta: practic, in orice loc din biserica te-ai afla, ochii Maicii Domnului te privesc. Mai mult, maica stareta - cu mare discretie - ne-a vorbit despre lacrimile Maicii lui Dumnezeu. Icoana a plans cate o saptamana, in mai multe randuri. Ferindu-se de publicitate si senzational, obstea a tacut. Si foarte bine face, pentru ca astfel de minuni devin publice numai daca Maica Domnului considera ca trebuie sa fie asa.
Apoi, exista o racla (donata de P. S. Varsanufie) cu moastele Sfintilor Dimitrie, Izvoratorul de mir, Teodor Stratilat, Trifon, Ioachim de Vatoped si ale Cuviosilor ucisi in Sinai si Rait. In partea de nord a bisericii se afla un muzeu subteran, care are si rol de gropnita pentru ctitori si familia acestora. Aici se gaseste o mica icoana pictata pe lemn de Nicolae Grigorescu.
.jpg)
Curtea manastirii contine ceva nemaiintalnit de noi pana acum: o pereche de struti! George si Mariana au ajuns la manastire de la o fosta ferma de struti, care s-a dezafectat. Maica stareta a primit in dar ciudatele fapturi, cu mentiunea ca nu vor trai mult. Nu numai ca au ajuns la maturitate, dar fac si oua! Dintr-un ou de strut, mananca toata obstea omleta la o masa... Pe langa cei doi rezidenti, mai pot fi vazuti la Pissiota perechi de fazani si de pauni. Un fel de arca a lui Noe esuata in Campia Romana, cu fapturi fabuloase, inaripate, de care maicile au mare grija.
Perspective
In obste nu se mananca niciodata carne. Maicile au o mica ferma de animale, pe care le cresc si pe care le mai vand, spre a-si completa veniturile modeste. Cultiva niste hectare de pamant, cresc flori, dar visul lor recent este sa faca un azil de batrani. Au concesionat un teren peste drum de manastire, au tras toate utilitatile si asteapta "semnul“ pentru inceperea lucrarilor. Acolo isi vor gasi adapost 20 de batrani fara posibilitati. Si cum oricare dintre noi (sau dintre rudele noastre) putem fi „clientii“ acelui asezamant, este bine sa ne gandim la truda dezinteresata a maicilor. Este un fenomen pe cale de disparitie in lumea noastra, ce alearga numai dupa cele materiale.
Razvan Bucuroiu
Lumea credintei, anul II, nr. 9(14)
-
Manastirea Ratesti
Publicat in : Biserici si Manastiri din Romania -
Manastirea Tiganesti
Publicat in : Biserici si Manastiri din Romania -
Manastirea Brebu
Publicat in : Biserici si Manastiri din Romania -
Manastirea Corbii de Piatra
Publicat in : Biserici si Manastiri din Romania -
Manastirea Viforata
Publicat in : Biserici si Manastiri din Romania
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.