Ce trebuie să facă părinţii la botez. Evenimentele importante din viaţa noastră necesită o implicare pe măsură. Există însă riscul ca imperativul „să facem!“ să se transforme în interogativul „ce facem“, atunci când nu suntem bine informaţi. Sau, mai rău, să facem ce nu trebuie din lipsă de cunoaştere. Aşadar, ca părinte, ce trebuie să fac la Botezul copilului meu?
Există tendinţa ca evenimentele spirituale importante (Botez, Cununie, Înmormântare) să se transforme în contra-evenimente, mai ales când, din lipsă de informare autentică, cei implicaţi tind să „umple” cu ceva spaţiul şi timpul. Aşa apar „obiceiurile” legate de aceste evenimente, unele dintre ele neavând nici o legătură cu acestea (sau fiind chiar contrare spiritului lor), menirea lor fiind aceea de a satisface mai degrabă dorinţele de fast, epatare, sau hedonism ale celor implicaţi. Astfel, atenţia participanţilor deviază de la Taina spirituală propriu-zisă, spre lucruri superficiale, cum ar fi toaletele, masele, petrecerile, imortalizările foto/video şi chiar mofturile apărute din senin.
În cazul Botezului, pare că părinţii n-ar avea nici un rol important în cadrul slujbei, ci doar acela de a fi buni organizatori ai evenimentului. Lucrurile nu sunt chiar aşa simple cum par.
Ce trebuie să facă părinţii la botez. Motivaţia Botezului
În spaţiul public mai apare din când în când întrebarea „De ce să-mi botez copilul? Nu pare că-l îndoctrinez de mic? De ce Biserica practică botezul pruncilor?” Răspunsul ţine de două componente: credinţa şi educaţia. Botezul, ca Taină de intrare în creştinism, exprimă credinţa celui ce se botează. De aceea, este foarte important ca părinţii să ştie ce este Botezul, cu atât mai mult dacă ei, la rândul lor sunt deja botezaţi. Prin urmare, Botezul nu trebuie făcut din nici un alt motiv decât din credinţă (nu „din obligaţie” sau „cu forţa”).
Apoi, să nu uităm că e dreptul părinţilor să-şi educe copilul aşa cum cred ei mai bine. Biserica practică Botezul pruncilor nu prin impunere, ci la solicitarea părinţilor. Aceştia doresc să-şi boteze copilul din conştiinţa că creştinismul este sfânt şi sfinţitor. Prin urmare, dacă este un lucru bun, de ce să-i fie refuzat si celui mai tânăr membru al familiei? Mai ales cu cât, dacă acceptăm că educaţia este o componentă esenţială a personalităţii, atunci educaţia creştină, ca mod de desăvârşire a persoanei, ar trebui să înceapă cât mai devreme şi să se desfăşoare cât mai temeinic. Aşa se face că, încă din vechime, a apărut naşul, ca părinte spiritual.
Ce trebuie să facă părinţii la botez. Alegerea naşului În rânduiala Bisericii există prevederea ca cel ce se botează să aibă un singur naş. Acesta este cel ce ţine în braţe pe prunc şi mărturiseşte credinţa în locul celui ce se botează, prin aceasta asumându-şi rolul de părinte/îndrumător spiritual. Dar responsabilitatea alegerii naşului revine părinţilor, cei care sunt primii responsabili de viaţa pruncului. Prin urmare, părinţii trebuie să se orienteze asupra unui naş care să fie un bun părinte spiritual pentru copilul lor.
Există obiceiul ca unul dintre naşii de la Cununia părinţilor să devină şi naş de Botez al copilului. Mi-ar plăcea să cred că la baza acestei tradiţii stă principiul că dacă naşii sunt buni părinţi spirituali pentru soţi, pot fi la fel de buni şi pentru copii acestora. Alte considerente avute în vedere la alegerea naşilor (poziţie financiară sau socială, prietenii lumeşti sau cercuri de interese şi de influenţă) nu fac decât să constituie viitoare riscuri în buna educaţie creştine a pruncului.
Ce trebuie să facă părinţii la botez. Organizarea evenimentului Pentru că părinţii sunt principalii responsabili de organizarea Botezului, e bine de ştiut că trebuie respectate anumite etape. În primul rând, pentru că Botezul este, în esenţă, o slujbă a Bisericii, trebuie ca înainte de orice alt detaliu organizatoric, părinţii să ia legătura cu biserica la care va avea loc Botezul, pentru a stabili cu precizie data şi ora evenimentului. Aceasta deoarece pot fi situaţii în care Botezul nu se poate desfăşura, nu din raţiuni teologice (el se poate săvârşi în orice zi), ci din raţiuni practice. De pildă, se poate suprapune în programul parohiei respective cu alte slujbe.
Sau (lucru întâlnit mai des) se poate întâmpla ca data aleasă să fie într-o zi de post. Caz în care Biserica nu interzice slujba Botezului, dar îndeamnă pe creştini să îşi asume seriozitatea ţinerii postului. Chestiune dificilă pentru unii creştini mai mofturoşi, care cred că înălţimea Botezului stă doar în atractivitatea petrecerii de după. Trebuie să înţelegem că aşa-numitele „petreceri” de după slujbele bisericeşti ale Botezului şi Cununiei sunt, de fapt, agape creştine, în care ar trebui să predomine spiritul Duhului Sfânt al creştinismului, nu lumescul unor petreceri pantagruelice sau bahice.
Nu poţi intra în sfinţenia creştinismului încălcând primul principiu sfinţitor al său: postul însoţit de rugăciune.
Ce trebuie să facă părinţii la botez. Participarea la slujbă În unele comunităţi, există greşitul obicei ca părinţii (în special mama) să nu vină la slujbă, obicei motivat de regulă prin superstiţia că „nu-i merge bine copilului”. Dimpotrivă, eu cred că neparticiparea părinţilor la Botezul propriului copil este chiar un motiv de a „nu-i merge bine” copilului, prin începerea total greşită a educaţiei acestuia. De altfel, recentele sondaje de opinie arată că o parte a românilor au o credinţă confuză, amestecată cu tot felul de superstiţii năucitoare. E bine să ştie părinţii că unul dintre cele mai grave lucruri ce pot periclita viaţa ulterioară a pruncilor lor este transmiterea către noile generaţii a unor valori greşite, mai cu seamă în domeniul spiritual.
În ceea ce priveşte slujba propriu-zisă, părinţii, tot în calitate de organizatori, trebuie să păstreze solemnitatea actului respectiv. Deşi ei nu au un rol activ în cadrul slujbei (precum naşii), trebuie să ajute pe cât posibil la buna desfăşurare. De pildă, dacă naşul sau naşa nu au suficientă experienţă în relaţia cu un nou-născut, e bine ca mama să fie în preajmă pentru a ajuta la diversele momente (ţinerea în braţe, dezbrăcarea şi îmbrăcarea pruncului, liniştirea lui în momentele de agitaţie sau plânset, etc. )
De asemeni, ca un trend nou apărut, e bine ca părinţii să explice persoanelor desemnate să imortalizeze foto/video evenimentul, o regulă de aur a fotografului/cameramanului: aceştia sunt ochiul discret, dar activ, care observă şi reţine detaliile importante ale momentului. Din păcate, există fotografi/cameramani care cred că evenimentul trebuie neapărat construit sub forma unui show. Aşa că fie încurcă sau tulbură momentele slujbei agitându-se peste măsură cu camera din dotare, fie pur şi simplu îi obligă pe participanţi să facă diverse gesturi doar pentru a da o spectaculozitate inutilă evenimentului (o spun din experienţă). Ţin să reamintesc faptul că o slujbă bisericească nu este un show senzaţional.
(Acest text a fost publicat prima data pe blogul Parintelui Eugen Tanasescu de pe adevarul.ro)
Despre autor
Parintele Eugen Tanasescu
Senior editor
184 articole postate
Publica din 14 Aprilie 2026
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.