Newsletter
Aboneaza-te si afla in fiecare saptamana noutatile de pe CrestinOrtodox.ro
Unitati de viata
Unitati de viata
1. In vremea din urma, odata cu cercetarile de sociologie rurala, s-a pus la noi problema unitatii sociale. Care este unitatea sociala, care sunt limitele ei si cat se intinde deci cercetarea noastra atunci cand vrem sa facem o monografie?
Cercetatorii nostri, sub influenta unor credinte si pareri curente, au ales satul. Nimic nu pare mai indreptatit. Este firesc pentru felul de viata al neamului nostru sa socotim satul ca adevarata unitate sociala romaneasca. Satul a fost izvor de intelepciune, de arta, de energie; in sat s-au cristalizat forme si expresii de viata ale neamului acesta care a fost un neam de tarani.
Sa fie oare atat de evidenta si fara putinta de contrazis aceasta parere, sau taria ei sa vina numai de acolo ca este o parere obisnuita? inclinam sa credem in a doua posibilitate.
Satul reprezinta cu adevarat o unitate sociala, romaneasca organica. Tot ceea ce ne apartine mai deplin si este crescut mai viu in sat se afla. Minunea istorica a poporului romanesc in fata careia istoricii straini si romani stau nedumeriti, o pot afla tot aici. Vechea noastra civilizatie, este o civilizatie sateasca despre care putem spune ca a fost odata cu neamul.
Unitatea sociala romaneasca nu poate fi insa gasita in sat, cu toate ca aceasta asezare reprezinta "o unitate" atat de insemnata. Nu poate fi gasita in sat dupa cum nu poate fi gasita in familie sau tara pentru ca acestea, desi unitati si ele nu reprezinta adevarata unitate sociala romaneasca.
Sa introducem putina lumina in aceste judecati negative. Ce inseamna unitate sociala? Fiecare dintre noi facem parte dintr-o familie, un oras, o grupare economica, politica sau stiintifica, facem parte dintr-un neam si o tara. Aceste unitati se suprapun, se intretaie, se completeaza, asa cum o vedem in viata fiecaruia dintre noi. Mai mica sau mai mare de o natura sau alta, unitatea sociala inseamna de fapt comunitate de viatia.
Daca incercam sa folosim aceasta idee in judecarea civilizatiei noastre satesti putem ajunge la concluzii imbucuratoare.
Si de asta data sunt sperante inselatoare care trebuiesc descoperite. Se poate spune: daca nu e satul, atunci e judetul sau provincia.
Aceste impartiri cu toate ca au de multe ori un trecut istoric nu corespund unor realitati vii, pentru ca natura lor politica si administrativa le arata ca putand fi dincolo de aceste realitati. Chiar daca judetul si provincia au avut o insemnatate si o mai au inca, ordinea lor a venit ca ceva adaogat, ca ceva instaurat pe deasupra vietii locale.
Sa luam un exemplu din Ardeal si anume satul Poiana Marului, situat in regiunea de dealuri ce leaga masivul Pietrii Craiului cu muntele Codlea. Pana in anul 1927, cand s-a facut o indreptare de granita judeteana, acest sat apartinea judetului Fagaras, nu judetului Brasov ca astazi. Nu era cu putinta ceva mai impotriva naturii lucrurilor decat satul Poiana Marului integrat Tarii Oltului; caci aceasta insemna a face parte din judetul Fagaras. Ochiul cel mai putin cercetator si mai putin invatat, putea sa-si dea seama cum o forma de stat lega in chip nefiresc viata locala. Geografic, asezarea aceasta este asemenea satelor branene: dealuri inalte pana la 1100 m., cu cladiri si izvoare din care se desprind vai adanci impadurite cu fag si mesteacani; pe inaltimi, lanuri de grane si pasuni intinse, strajuite din loc in loc de case prinse ca intr-un buchet de arbori.
Etnic aceeasi apropiere: casa e in forma de cetate cu poarta mare si curte interioara; portul, tehnica materiala si economia se integreaza aceleasi unitati de viata ce are drept centru Branul.
Aceeasi constatare se poate face si in privinta vietii de relatii. Apusul fagarasan nu spune nimic Poenarului. Fara a merge cu analiza mai adanc, avem aici o seama de caractere ce ne dau cu precizie calea intelegerii acestui sat si a grupului de asezari din care ele face parte firesc.
Un taran din Poiana Marului, intrebat odata daca acest sat tine de Fagaras sau de Brasov, a raspuns: "noi catre Bran catam" si a ridicat mana in sus catre drumul Branului. Acest raspuns vorbeste mai mult decat oricare hotarare politica sau administrativa. Prin acest taran vorbise legea vietii care e cea mai dreapta si mai indreptatita.
Nici macar Brasovul nu a fost pomenit: Branul era totul. (E drept astazi tot mai mult rivalizat de Zarnesti, targ cu o industrie mereu in crestere). In adevar, partea de sud-vest a Tarii Barsei, una din cele mai romanesti locuri din Tara, formeaza o unitate de viata colectiva, o adevarata comunitate.
2. Sa cautam acum dupa acest exemplu, unde se afla si care este unitatea de viata romaneasca ce corespunde ideii de mai sus, aceleia de comunitate. Unitatea reala de viata care ne intereseaza atunci cand cercetam vechea civilizatie sateasca are o intreita infatisare: geografica, etnica si sociala. Cu alte cuvinte: mai intotdeauna unei comunitati de viata romaneasca ii corespunde o unitate geografica si una etnica, bine determinate, care ii dau un caracter propriu si o indrumeaza. De aceea cand vorbim de comunitate de viata noi subintelegem si aceste elemente fizice si umane.
Muntii nostri ne dau si azi cele mai caracteristice exemple. Si nu e lipsit de insemnatate, deoarece civilizatia romana sateasca in prezent, aici isi are expresiile cele mai vii. Unitate de viata a neamului nostru a fost si este inca intr-o larga masura, ceea ce s-a denumit cu o expresie geografica, depresiune si vale; uneori amandoua laolalta.
Unele s-au format prin prabusiri mari de teren, altele prin eroziuni. Depresiunile subcarpatice sunt din prima categorie, cele legate de albia unui rau sunt din a doua.
Pe aceste locuri s-au format in Ardeal "tarile" si in vechiul regat vaile. Pamantul bun si mai usor de lucrat, legatura mai lesnicioasa, adapostul mai sigur (in vremurile stravechi) au facut din depresiunile subcarpatice si sesurile din vai, cele dintai unitati de viata romanesca si totodata cele mai autentice expresii etnice. Tara Barsei, a Oltului, a Hategului, a Oasului, a Lovistei, a Vrancei, sunt tot atatea unitati organice de viata romaneasca. Valea Jiului, a Oltului, a Prahovei, a Trotusului, Taslaului, Bistritei, Moldovei, sunt tot atatea lacasuri de viata romaneasca. Asezarile omenesti ale vailor sunt legate tot de depresiunile respective acolo unde vaile s-au largit si terenul este intins plan. Ele vin pe cursul apei ca niste pungi, dilatari ale vaii, care deschid din cand in cand orizonturi mai largi. Pentru o mai limpede infatisare sa luam cateva exemple. Iata Tara Oltului. Aceasta tara este cuprinsa intre zidul de munti al Fagarasului la sud si valea Oltului la nord. La apus o inchide cotitura Oltului spre Turnu Rosu, iar la rasarit muntii Persani si Magura Codlei. Raurile coborand din munti o strabat in lat pana la Olt, dand satelor acea priveliste de viata si rod.
Este Tara Oltului o unitate de viata? Fara indoiala atat in trecut cat si astazi. Etnic prezinta o unitate perfecta: costumul, ceramica, uneltele, mitologia, obiceiurile, limba, au caractere locale pe care le simti cum ai ajuns acolo si dispar cum ai trecut in regiunea Sibiului, a Tarnavelor, sau in Tara Barsei.
Viata economica se desfasoara in interiorul acestei unitati de viata colectiva, centrandu-se cum e firesc la Fagaras. Viata de relatii se misca tot in aceste limite: casatorii, tovarasii, legaturi de oricare alta natura. Dar ceea ce e mai insemnat exista o constiinta locala. Locuitorii o numesc "olteni" si se cred ca fiind un neam de oameni aparte.
Cele doua mari centre, Brasovul si Sibiul, fixate nu departe de cele doua limite ale rasaritului si apusului, exercita desigur o influenta asupra Tarii Oltului, dar nu e mai putin adevarat ca nu apartin nici intr-un fel acestei unitati de viata si nici nu sunt socotite ca atare. Procentul cel mai mare al localnicilor n-a fost peste granitele geografice ale tarii lor. Numai dintre cei mai rasariti au mers cateodata pana la "Braseu" sau "Sibii".
In orice caz, oamenii locului nu cunosc de obicei o linie mai mare decat aceea de la Sibiu la Brasov. Dar despre aceasta vom vorbi cu alt prilej in randurile care urmeaza.
Un alt exemplu intre multe ce se pot da pentru dovedirea prezentei unor unitati de viata romaneasca si felului cum sunt organizate, il dam pe acela al vaii Moldovei in Bucovina. Suntem intr-o regiune numita de geografi subcarpatica. Tinutul e plin de dealuri lungi numite obcine si vai largi numite campulunguri. Valea Moldovei este o astfel de vale. Ce constatam din punctul de vedere al asezarilor omenesti aici? Satele se tin lant in asa fel incat uneori nici nu stii cand ai iesit din unul si ai intrat in altul.
Geografic, valea Moldovei prezinta o unitate; e o vale larga cu apa abundenta. Varfurile impadurite lasa la poale indeajuns loc de pasune si agricultura, iar mai jos infloresc gradinile si din loc in loc industria, in deosebi aceea a lemnului. In sus si in jos pe vale, comertul este viu. Avem aici un grup de sate unitare legate firesc prin activitatile lor.
Valea Moldovei in Bucovina are si o unitate etnica. Acest punct de vedere ne aduce o insemnate contributie la intelegerea felului cum se desfasoara viata aici si ce anume formeaza o unitate romaneasca Valea pe o intindere de zeci de kilometri prezinta o asemanare profunda. Portul, graiul, credintele, casa si intreaga tehnica sateasca sunt la fel. Daca trecem insa dealul intr-o parte sau alta, uneori numai la o distanta de 5-6 km., suntem surprinsi de schimbarile ce ne apar sub ochi. Viata desi pastreaza caracterele regiunii, nu se mai infatiseaza la fel; alte elemente intra in joc, alte nuante. Comparativ, e mai diferentiat un sat de peste deal numai la 5 km, decat un sat din vale uneori la o distanta de 30 km.
La fel se intampla si in ceea ce priveste viata de relatii care sunt foarte stranse in lungul vaii si foarte reduse intre vai, adica, peste dealuri. Valea Moldovei are si mici brate populate care ii apartin in intregime ca niste ramuri legate de un trunchi puternic, dar acestea fac parte din vale.
Ceea ce am spus despre Valea Moldovei bucovineana se poate spune si despre un sir intreg de vai din subcarpatii rasariteni. Bistrita sau Trotusul sunt in acelasii fel, lacas de viata romaneasca si cale de legatura. Nu altfel stau lucrurile in vaile muntene sau oltene. Iata bunaoara Valea Argesului intre Curtea de Arges si cheile nordice pana spre Cumpana - vale atat de frumoasa si tot atat de putin cunoscuta - cuprinde o seama de sate care inchise cum sunt de-o parte si de alta de munti alcatuiesc o comunitate de viata, o adevarata "tara".
3. S-ar putea obiecta ca afirmatiile de mai sus pot avea o valoare in legatura cu Ardealul si asezarile din Carpati, ca unitatile acestea de viata sunt caracteristice muntelui. Obiectia este pana la un punct adevarata; in partile de deal sau de ses ale Tarii, hotarele naturale intre aceste unitati sunt mai putin precise si mai ales greu de definit.
Cu toate ca lucrurile stau astfel nu este mai putin adevarat ca o unitate de viata romaneasca care nu e satul, dar nici judetul si nici provincia, exista pe intreg pamantul Tarii noastre, oriunde ne-am aseza piciorul, intotdeauna satele sunt grupate mai multe laolalta - de obicei centrate de cate o asezare mai insemnata - cu o viata obsteasca ale carei limite nu le fixeaza nimeni in afara de natura lucrurilor si nevoile vietii locale. Satul nu-si este indeajuns siesi, iar judetul sau provincia sunt mai mult decat cere o viata locala.
Daca am lua bunaoara satul Cornova din Orheiu. Stroestii din Botosani, Moscu din Covurlui, Gropenii din Braila, Cersanii din Arges, sau oricare altul de pe intreg tinutul romanesc, toate sunt legate in chip firesc si organic de o viata locala ceruta intr-un anume fel de conditiile si elementele locale in joc. Nimeni nu a hotarat ca un sat sa-si indrepte privirile intr-o directie sau alta. Viata e singura stapana.
Intrucat, oriunde sunt sate invecinate si sate indepartate, sate legate de un centru sau altul, intruatat exista si unitati colective alcatuite din aceste sate, adica grupari naturale.
Si de asta data un exemplu ne poate aduce lumina. Se vorbeste de judetul Braila, desigur ca de o unitate, asa cum se vorbeste si de campia Brailei. Desi, la prima vedere, acest judet si campia ce o cuprinde pare sa prezinte o unitate din punctul de vedere al vietii locale, realitatea este cu totul alta, De ce? Pentru ca intr-un fel sunt satele dunarene, si altfel cele situate in coltul dintre raul Buzau si Siret si in altfel sunt cele din coltul sud-vestic legate de Baragan. Primele stau sub influenta marelui fluviu unde abunda pescuitul, gradinaritul si agricultura, cele din a doua categorie sunt sate de lunca si chiar de deal, unde pe langa agricultura apare viticultura, iar satele din sud-vest, sunt abia adevaratele asezari de stepa cu o agricultura foarte dezvoltata, asa cum sunt crezute toate asezarile judetului Braila.
Am dat acest exemplu aici pentru a arata ca nu numai in Carpati satele se grupeaza in chip firesc ci si in tinuturile Dunarii. Cu toate ca aceste unitati de ses judecate din punct de vedere geografic, nu au intotdeauna o limita hotar natural, o apa sau un munte, ele nu sunt totusi in afara unui hotar care sa nu poata fi aratat in realitate.
Etnic, cu toate ca par sa nu aiba nimic caracteristic, deoarece costumul national cu variatiunile lui locale este disparut, totusi putem vorbi de o unitate de viata pentru ca sunt alte elemente etnice care ne pot indruma.
Dar chiar de nu am lua in seama elementul geografic si cel etnic si totusi am vedea cum se grupeaza satele numai dupa convietuirea lor prezenta. Comunitatea de viata locala ne fixeaza hotarul si ne dezleaga problema.
In legatura cu hotarul acestor unitati de viata romaneasca e necesar sa aducem o precizare. Chiar acolo unde factorul geografic are hotare precise, asa cum e cazul depresiunilor, nu se poate vorbi intotdeauna si de un hotar precis delimitat al comunitatii de viata. Vrem sa spunem cu aceasta ca sunt asezari care depasesc ca viata obsteasca, ca relatii sociale si economice, hotarul natural al unitatii careia apartin in chip firesc. Acestea sunt satele limita.
Iata bunaoara aceeasi Tara a Oltului. Zidul masiv al muntilor Fagaras a ingreuiat legatura cu satele Argesului si Muscelului muntean, doar ciobanii trec acesti munti intr-o parte sau alta. Aceasta legatura este mai mult de ordin moral cu un caracter de datina. In hotarul nordic unde curge Oltul, fiind bine stiuta insemnatatea apelor ca artere de legatura, nu mai avem- in fata acelasi fenomen. Satele de pe malurile Oltului au o puternica si zilnica legatura. Cele din hotarul Sibiului mai ales sunt chiar in calea darurilor.
Daca acest lucru se intampla acolo unde unitatea de viata colectiva este precis determinata geografic, se intelege ca cu atat mai mult prezenta acestor sate limita este sigura intr-un tinut de deal sau ses, acolo unde hotarul natural lipseste, determinant ramanand cel social.
Dupa cum aceste unitati de viata romaneasca nu pot fi contestate pentru ca sunt in realitate, tot astfel nici infiltratia marginala adica prezenta asezarilor limita nu poate fi contestata si nici macar nesocotita. Comunitatile de viata se gasesc in concret, in viata, ca grupari de sate, iar hotarul lor este intrepatruns, viu si el, ca o incheietura organica si un linear, lipit abstract.
Satele limita nu dovedesc neexistenta unitatilor de viata locala ci dimpotriva intaresc aceasta afirmatie. Caci, pe cat de vie este alcatuirea interna a unitatilor pe atat de vie este si limita lor; intrepatrunderea aceasta inseamna: viata.
4. Ceea ce am afirmat in randurile de mai sus a fost o generalizare, o incercare teoretica. Am facut-o pentru ca ne-a indreptatit realitatea concreta.
O cercetare stiintifica a Tarii si Neamului romanesc, nu se poate face corect daca nu ne supunem, daca nu luam in seama aceasta insusire ai vietii locale. Omul, desi parte dintr-o unitate de viata cum e satul, fara sa atinga limitele regiunii si cu atat mai putin ale Tarii, depaseste aceasta unitate si traieste cu adevarat intr-o realitate colectiva mai mare de care este legat organic: grupul de sate asa cum l-am vazut implinit in diferitele tari, vai sau alte organisme locale.
De aceea cunoasterea Tarii noastre in ceea ce are ea mai autentic, adica vechea civilizatie sateasca trebuie facuta pe aceste unitati, comunitati de viata si grupari de sate.
Chiar daca am voi sa restrangem cercetarea la o singura asezare - si aceasta este cu putinta - suntem nevoiti pentru buna intelegere sa o cercetam in legatura cu corpul de asezari din care face firesc parte si care reprezinta comunitatea de viata locala. A nesocoti acest lucru, inseamna a nesocoti realitatea si viata. Satul nu este o entitate abstracta, unica si atotvorbitoare. Pentru a intelege ceea ce ii apartine, este nevoie sa treci dincolo de limitele sale; dar numai atat cat cere realitatea concreta.
Poporul romanesc, cu stravechea lui civilizatie sateasca, este o fiinta si ca orice fiinta are un chip al sau propriu de a fi. Sa-l cercetam asa cum se infatiseaza in realitatea concreta. Respectul naturii lucrurilor si dragostea pentru ceea ce este viu, ne dau putinta sa patrundem in adancimi nebanuite.
