Toți oamenii se pot smeri, toți oamenii pot fi blânzi, toți oamenii se pot mântui. Dacă viața noastră e condusă de Dumnezeu, e limpede că păcatul nu ne stăpânește. În iubirea Lui, Dumnezeu oferă tuturor împărtășirea din bunătățile cele încă nevăzute, neauzite, nedibuite, neînchipuite. Dacă ne-am spovedit, deja simțim bucuria Nașterii lui Hristos în inima noastră. Aceasta nu înseamnă altceva decât o AJUNGERE la Dumnezeu cel neajuns. Această bucurie nu poate fi simțită fără a simți acum durerea. Cioplirea (scobirea) poate fi dureroasă, dar efectul e pe măsură. Transformarea e radicală. Nu există jumătăți de convertire.
Tot ce este necurat și străin va fi despărțit de ceea ce e curat. Avem la îndemână Taina Curățirii... Hristos Se naște, pentru A SE PUNE LA DISPOZIȚIA NOASTRĂ. ESTE DISPUS SĂ NE AJUTE. Să ne lăsăm ajutați. Fericiți toți cei cărora li se va descoperi deplina frumusețe, născută din înviere. Dacă admitem că Dumnezeu este atotbun, trebuie să admitem și nemurirea. Hristos este Începutul întoarcerii noastre în nemurire. Dar e necesară vindecarea. Viciul nu poate accede în rai. Și nu e cu putință ca bolnavul să se vindece, dacă partea care suferă nu primește lecuirea. Viața e o pregătire pentru a putea primi Medicamentul, Antidotul. Sufletele sterile își pierd lumina. Răutatea continuă să producă tulburare. Botezul este însă o renaștere mai presus de stricăciunea morții. După botez, viața păcătoasă trebuie schimbată în viață evanghelică. Însă, dacă viciile rămân cuibărite în noi, în viața noastră nu se va vedea nimic schimbat.
Să fim discipolii lui Hristos înseamnă să iubim, să răbdăm, să ne rugăm. Să fim ortodocși înseamnă să avem dreaptă înțelegere, dreaptă trăire. Să nu bagatelizăm adevărul, ca să nu rămânem pustiiți. Nu suntem trecuți cu vederea, niciodată Dumnezeu nu ne ignoră. Dacă viața noastră este cu adevărat condusă de Dumnezeu, păcatul nu are nici o putere. Câtă bucurie la Câmpul Păstorilor... Pace, bucurie, colindă continuă, prezență harică. Într-adevăr, Hristos Se face om ca să reia ceea ce fusese întrerupt (plasează totul în condițiile inițiale). O lume fără Hristos este de neînchipuit, pentru că lumea nu poate exista fără El. Hristos Pruncul este singurul Om indispensabil istoriei universale.
În mod cert, unii au priceput absolut nimic din cuvintele lui Hristos. Este afirmația plină de adevăr a Sf. Grigorie de Nyssa. Încă după două milenii, creștinismul este preocuparea inefabilă, care frământă cugetul omenirii. Antoine de Saint-Exupery este în același spirit apologetic: Oamenii mari nu pricep singur nimic și e obositor pentru copii să le dea mereu lămuriri. Cam așa stau treburile. Copiii, neobsedați nici de bani, nici de sex, pot primi lumina. Adulții trebuie să redevină copii, inocenți. Altfel, vor merge în iadul adulților. De aceea și de Crăciun bucuria copiilor e maximă. Ei vorbesc de la alt nivel cu Pruncul divin. În naivitatea lor, sunt sinceri. Exact ce le lipsește adulților.
Hristos a fost și Om adevărat, cel mai adevărat om. Hristos ne eliberează de FRICA CUIBĂRITĂ în noi, redându-ne libertatea. O viață fără Hristos este o viață moartă. Blândețea alungă patimile. Numai un om blând poate îmblânzi pe alții.
Se vede că nu am luat aminte la cuvintele Domnului Hristos, altfel nu am fi uitat atât de ușor de iad. Învățătura Evangheliei oferă multe prilejuri pentru o cercetare profundă a adevărului. La început, viața oamenilor era simplă, adică doar în bine petrecută și neamestecată în rău deloc. Cine nu își îndreaptă nebunia prin pocăință, acela nu poate moșteni Împărăția iubirii. El singur își sapă o prăpastie de netrecut. Când sufletul ajunge la țintă, se odihnește în Dumnezeu, nu mai are nevoie de celelalte.
Întunericul agresiv nu va învinge. Hristos, Lumina lumii, a zdrobit puterea lui. Este o zvârcolire de orgoliu și slavă deșartă. Vicleanul știe că a pierdut și e frustrat. Deja a pierdut tot, nu mai are ce pierde, așa că riscă tot (ce, de fapt, nu mai are). Noi exagerăm puterea lui. A rămas fără putere. Dar cu multe iluzii. Pe care încă le vinde binișor, mai ales indiferenților. Dar victoria nu e a noastră. E biruința lui Hristos în noi. Noi nu merităm așa ceva. Dar iubirea Lui prisositoare ne cuprinde. Cât de mare este antiteza Lumină - întuneric! Cât de mare poate fi bucuria... Cât de crudă poate fi suferința... Ambele, la fel de veșnice. Cât de indiferenți putem fi față de propria mântuire?! Chiar să nu ne pese?! Trebuie doar să vrem să scăpăm de calvar. Și să ne resetăm, să ne devirusăm. Să nu pierdem contactul cu sursa fericirii, să comunicăm cu baza, să facem ascultare. Fără să fim forțați. Și oricine va chema numele Domnului se va mântui.
Să ne luăm Țara înapoi, Raiul cel pregătit nouă! Să vrem să luăm cu asalt Împărăția și (toate) celelalte se vor adăuga (nouă). Dar nu putem birui ca bezmeticii, de capul nostru, haotic, ci numai în Hristos, aproape de apostoli și de succesorii lor. De acord, aici greșim, dar intențiile sunt bune. Nu e nimic grav, perseverăm în Hristos și El va crește în noi iubirea nesfârșită. Altfel nu putem fi decât niște loseri. Nu avem de ce să ne temem, puterea iubirii Lui e infinită. Să ne temem doar de propriile păcate și să scăpăm de ele. Nu ne simțim vindecați, câtă vreme continuăm să săvârșim păcatul. Singurul război este cel cu patimile din noi, pentru că are singura miză care contează cu adevărat.
Nașterea Fiului lui Dumnezeu schimbă istoria. Prin Întrupare, primim suprema lecție de smerenie și de iubire. Pruncul divin fuge în Egipt, ca să îl sfințească. Primește magii, ca să sfințească Babilonul. Egiptul și Babilonul sunt exact tipologiile folosite și de către profeții Vechiului Legământ pentru a exprima ateismul și politeismul. Nașterea lui Hristos aduce sfârșitul acestor aberații (ateismul și politeismul). De aceea, este imposibil să existe o eră post-creștină. Este un non-sens. Nașterea lui Dumnezeu ca om nu poate fi anulată, ca și cum nu ar fi fost. Mai ales că Hristos nu doar și-a asumat firea umană, dar a și îndumnezeit-o. Cei care se chinuie să inventeze sloganuri anticreștine sunt profund tulburați.
Nu mai sunt soluții, decât să ne rugăm și să avem răbdare (să răbdăm). Hristos nu anulează nimic, ci face totul mai precis, alungă nedumeririle. A spus totul, a făcut totul, ne-a dăruit totul. Doar să acceptăm, să nu refuzăm ceva gata făcut. Hristos a recreat lumea pentru noii Adam-i. Dar și aceștia, precum primul, au primit totul de-a gata, doar să nu fie prea buieci. Să ne vindecăm, așadar, să ne domolim. Să nu avem mintea legată de patimi, pentru a nu ne înstrăina de Dumnezeu. Era creștină continuă în veșnicie...
Vin către Tine, Doamne! Nădăjduind în milostivirea Ta fără margini, vin către Tine, Părinte! Șterge noroiul de pe ochii minții mele! Ajută-mă să înțeleg taina prezenței Tale... Înainte de cânta cocoșul, să nu mă lepăd de Tine la fiecare răsărit. Oare mai chema-mă-vei încă ucenic?! Vestea Nașterii să ne aducă bucurie... Tu singur ești izvorul vieții nepieritoare. Nu toți se vor poticni. Cei șovăielnici se vor vădi, dar cei cu adevărat ucenici se vor întări.
Marius MATEI
Marius Matei
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.