Omul Iisus Hristos a rezistat ispitelor fundamentale ale fiinţei umane, aşa cum demonstrează biruinţa Sa asupra lui satan după postul Său din pustie. Duhul îl dusese în pustie [Luca 4,1]. Acelaşi Duh Sfânt nu ne scuteşte nici pe noi de la încercările credinţei. Hristos este un exemplu de urmat pentru noi, ca să reacţionăm asemenea Lui şi nu asemenea întâiului Adam. Ii învăţăm şi pe copii să reziste păcatului şi să se bizuie pe Dumnezeu şi pe ajutorul Lui. Suntem îngrijoraţi atunci când copilul se abate spre nepăsare sau spre disperare, care e mai primejdioasă pentru că în familiile evlavioase e adeseori ţinută ascunsă. Dacă copiii nu şi-au însuşit deja această lecţie în mod firesc, s-ar putea să fie nevoie să li se amintească în cuvinte că niciodată nu e prea târziu să începi lupta împotriva ispitelor sau să începi iarăşi şi iarăşi. Chiar dacă mor împotrivindu-mă ispitei pot nădăjdui în iertarea lui Dumnezeu.
„Binevoieşte, Doamne, să trec ziua aceasta fără de păcat.” „Iartă, o, Doamne, păcatele pe care le-am făcut în această zi cu gândul, cu fapta sau cu cuvântul.” Copiii pot să audă astfel de rugăciuni fiecare dimineaţă şi fiecare seară. „Din tinereţile mele multe patimi se luptă cu mine” (Antifonul, glasul 4 [cf. Psalmii 129,1; Facerea 8, 21], Octoih).
A acuza un copil de păcat nu este un lucru distructiv dacă acesta ştie că este întotdeauna iubit şi apreciat, dacă poate înţelege temeiul acuzaţiei, dacă are şansa să-şi ceară în mod real scuze şi aşa mai departe. Nu-i vom spune copilului că e rău, dar îi putem arăta că păcatul este responsabilitatea sa. Persoana noastră poate înflori numai dacă solul său este permanent udat.
Un copil (8 ani) în timpul unei discuţii: „Tata mi-a spus că dacă-mi ascult conştiinţa Dumnezeu mă va călăuzi.”
Maica Magdalena:,Adevărat. Şi conştiinţa noastră e cu noi oriunde am fi.”
Alt copil:„Unde e?”
Maica Magdalena: „Inăuntrul nostru. Când decidem dacă ceva este sau nu corect ne rugăm şi conştiinţa, parte a sufletului nostru, ne arată.”
Primul copil: „Simţi ceva. Dacă e ceva rău te simţi vinovat. ”
Alt copil: „Nu simt nimic până ce nu fac un păcat.”
Maica Magdalena: Mai bine mai târziu decât niciodată! Dacă îţi ignori adeseori conştiinţa nu ai întotdeauna simţăminte clare.”
Copilul: „Cum poţi să te opreşti?”
Maica Magdalena: ,Ascultându-ţi şi mai mult conştiinţa. Uneori o poţi trezi gândindu-te la ce ar dori să faci părinţii tăi, părintele duhovnicesc, sau Domnul.”
Invăţându-i pe copii să se păzească de păcat, îi asigurăm că păcatul nu micşorează iubirea lui Dumnezeu. Da, păcatul îmi strică buna funcţionare: căderea în ispită are influenţe negative asupra controlului şi-mi afectează libertatea personală. Da, păcatul îmi strică relaţia pe care o am cu Dumnezeu. Dar Dumnezeu nu încetează să ne iubească. E „mereu gata să ierte”.
In timpul unei vizite şcolare la mănăstirea noastră, copiii au fost invitaţi să pună întrebări:
O fetiţă (8 ani): „In religia voastră, dacă faceţi ceva rău trebuie să-I spuneţi lui Dumnezeu că vă pare rău?” Maica Magdalena: „Nu e vorba că trebuie. Nu te simţi bine dacă ceva merge rău între tine şi Dumnezeu. Iţi aminteşti când ne-am uitat la poze şi v-am spus că ele arată că Dumnezeu este Cineva şi nu un lucru? Vrei ţi-l faci din nou prieten când ai făcut ceva rău, ca şi cu oricine altcineva pe care-l iubeşti. Ii ceri iertare mamei sau profesorului. Nu e acelaşi lucru şi cu mult mai important, să-I ceri iertare lui Dumnezeu? Dar la Dumnezeu e o diferenţă: El iartă îndată. Uneori mamei sau profesorului le trebuie ceva timp...”
*
Unor copii li s-a adus aminte că Dumnezeu ne iubeşte şi ne iartă chiar înainte de a o cere noi.
Maica Magdalena: „Iertarea nu va avea însă efect dacă nu vom spune că ne pare rău.”
Copilul: „Orice păcat este iertat? Chiar şi dacă faci ceva foarte rău?”
Maica Magdalena: „Da, orice. Nici un păcat nu e mai mare decât iertarea lui Dumnezeu.”
Copilul: „Vrei să spui că dacă Hitler ar fi spus că-i pare rău, Dumnezeu l-ar fi iertat?”
Maica Magdalena: „Da. Dumnezeu poate să lase pe cineva să se simtă trist şi să-i pară rău o vreme înainte să-l mângâie iarăşi, aşa încât să înveţe cât de grav a fost păcatul şi să nu-l mai comită iarăşi. Insă da, putea fi iertat.”
Copiii au început să întrebe despre „păcate şi mai grele”, uneori descrise în detaliu, chiar mai groaznice, pentru a verifica dacă „şi acesta” poate fi iertat. Răspunsul a fost întotdeauna „Da”. Abia când descrierea părea să devină un scop în sine m-am hotărât să împing conversaţia înainte, nu în ultimul rând de dragul copiilor mai mici care erau de faţă.
Maica Magdalena: „Gata cu descrierile! Dacă am şti câtă iertare are Dumnezeu nu am mai vrea să încercăm să vedem cât de departe putem merge, ci am gândi «Cum să fac să nu mai păcătuiesc împotriva unui Tată Ceresc atât de iubitor?»”
Sfântul Iacob ne avertizează să nu încercăm să ne liniştim conştiinţa condamnându-L pe Dumnezeu ca autor al ispitelor [Iacob 1,13-15]. Nu putem da vina nici pe duhurile rele. Când le explicăm despre ispite, nu trebuie să-i înspăimântăm pe copii cu noţiunea unor energii diabolice. Când îi învăţăm pe copii să reziste răului, vorbim despre controlul nostru asupra sentimentelor, gândurilor şi faptelor rele. Pentru că, deşi demonii au încercat să semene în noi gânduri de păcat, devenim responsabili doar atunci când aceste gânduri devin ale noastre.
Copil (7 ani): ,"Adeseori cel rău mă face să am gânduri contradictorii. Nu le doresc. Cel rău mi le trimite. Aşa mi-a spus tati.”
Maica Magdalena: „E mai bine să nu ai astfel de gânduri. Cere-I lui Iisus Hristos să-ţi umple în schimb inima de iubire. Pune-ţi gândurile în El atunci când începi să simţi crucea.”
Când aud astfel de cuvinte de la copii mici sunt tristă că li s-au pus aceste lentile prin care să privească ispita, în acest caz era prea târziu să mai şterg greşeala, dar am încercat s-o îndrept într-o direcţie mai bună.
Toţi cei botezaţi au primit harul de a putea evita păcatul. Luând în serios această sarcină la fiecare etapă a dezvoltării copilului, învăţătorul ţinteşte sporirea acestui har. E bine să spunem mai multe despre ce trebuie să facem decât despre ce nu trebuie să facem.
Maica Magdalena
Cum sa comunicam copiilor credinta ortodoxa. Convorbiri, reflectii si alte sfaturi; Editura Deisis
Cumpara cartea "Cum sa comunicam copiilor credinta ortodoxa. Convorbiri, reflectii si alte sfaturi"
-
Educatia copiilor
Publicat in : Cum indrumam copilul in viata duhovniceasca
-
Educatia copiilor
Publicat in : Credinta -
Rolul familiei in educatia copiilor - o perspectiva eclesiala
Publicat in : Morala -
Pedeapsa si rasplata in educatia copiilor
Publicat in : Credinta
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.