Ascultarea de poruncile lui Dumnezeu nu trebuie sa fie conditionata de cunoasterea sau intelegerea ratiunii (rostului) acestora. Mintea noastra poate cunoaste ratiunile poruncilor dumnezeiesti numai in masura in care aceasta este curata, iar curatia mintii se poate face numai prin implinirea poruncile lui Dumnezeu. Cunoasterea este conditionata de implinire poruncilor, insa implinirea lor nu trebuie sa fie conditionata de cunoasterea ratiunii lor, aceasta survenind in chip firesc.

Implinirea poruncilor lui Dumnezeu nu trebuie privita ca pe un lucru datorat lui Dumnezeu, ci ca pe cea mai inalta datorie a noastra fata de noi insine. Astfel, nu Poruncitorul beneficiaza de pe urma poruncilor, ci noi, cei care le implinim cu credinta si cu dragoste. Sunt insa oameni care, neintelegand acest lucru, vad in porunci o povara greu de purtat, ca pe un lucru savarsit pentru altcineva, iar nu pentru ei insisi. Referindu-se la unele porunci dumnezeiesti, chiar si unii crestini, gandesc astfel: "Cum sa implinesc porunca aceasta?! Nu are logica, e prea grea, nu o voi implini inca."

Cand nu intelegem poruncile lui Dumnezeu

In urma caderii in pacat, inima omului s-a invartosat, iar mintea i s-a intunecat. Astfel, omul a ajuns sa nu mai inteleaga cu adevarat rostul lucrurilor din lume si al vietii sale. Cand mintea omului a fost inrobita de duhurile cele necurate (patimi), acestea din urma au pus in ea o intelepciune lumeasca, straina si potrivnica lui Dumnezeu: "Zicand ca sunt intelepti, au ajuns nebuni" (Romani 1, 22). Drept urmare, omul patimas a inlocuit lucrurile cele adevarate cu lucruri mincinoase, poruncile lui Dumnezeu ajungand sa fie ignorate sau batjocorite.

Implinirea poruncilor nu urmeaza atat cunoasterii lui Dumnezeu, cat dorintei de a-L cunoaste pe Dumnezeu. De aceea, este gresit a iscodi poruncile lui Dumnezeu si a le pune la indoiala, avand mintea inca neluminata de harul dumnezeisc, care vine in urma implinirii poruncilor Sale.

Pentru aceasta, omul este dator sa caute sa se mantuiasca incepand cu o viata practica, in care sa nu caute direct la tainele lui Dumnezeu, neputand face aceasta, din pricina intunecimii pacatelor sale, ci mai intai la poruncile Lui, ca prin acestea sa se curateasca si sa-L poata vedea. Astfel, pe Dumnezeu il putem cunoaste numai in masura in care implinim poruncile revelate de El, cuprinse in Sfanta Scriptura si in Sfanta Traditie.

Sfantul Marcu Ascetul afirma urmatorul lucru: "Dumnezeu este ascuns in poruncile Sale, iar cei ce-L cauta pe El, il gasesc pe masura implinirii lor". Temeiul principal al acestui cuvant este cuvantul Mantuitorului, care zice: "Cel ce are poruncile Mele si le pazeste, acela este care Ma iubeste; iar cel ce Ma iubeste pe Mine, va fi iubit de Tatal Meu si-l voi iubi si Eu si Ma voi arata lui. Daca Ma iubeste cineva, va pazi cuvantul Meu, si Tatal Meu il va iubi, si vom veni la el si vom face locas la el. Cel ce nu Ma iubeste, nu pazeste cuvintele Mele" (Ioan 14, 21-24).

Intelegerea rostului fiecarei porunci va urma implinirii acesteia, precum spun Sfintii Parinti. Astfel, cel care nu il va ura pe aproapele sau, acela va intelege rostul poruncii de a-l iubi pe tot omul; cel care se va pazi curat de orice desfranare, acela va intelege rostul poruncii de a nu savarsi desfranare; cel care va avea gandul smerit, acela va intelege rostul poruncii de a nu fi mandru; cel care isi va pune nadejdea in Dumnezeu, acela va intelege rostul poruncii de a ne feri de duhul grijii de multe.

Parintele Ghelasie de la Frasinei, vorbind despre faptul ca, pentru a intelege ce este pacatul si viata cea adevarata, trebuie sa pornim de la o credinta statornica in Iisus Hristos, deopotriva Fiul lui Dumnezeu si Fiul Omului, spune: "Noi, cei de azi, cu credinta imputinata, primim mai greu legile morale asa, ca ascultare neconditionata de cunoasterea ratiunii lor. Ca sa intelegem bine ce e pacatul, trebuie sa ne raportam clar si hotarat la Chipul Omului, ca pacatul e tocmai falsificarea acestui chip care ne da identitatea si orientarea spre Viata. Orice pacat este impotriva firii, impotriva propriului Chip, prin care suntem in relatie cu Izvorul Vietii Dumnezeu si, de aceea, prima consecinta a pacatului este desfigurarea, ascunderea si dezorientarea omului in relatia sa cu Dumnezeu."

La randul sau, parintele Rafail Noica, aratand cum trebuie intelese poruncile lui Dumnezeu, spune: "Porunca lui Dumnezeu nu este atat o porunca pe care trebuie sa o facem, cat o descoperire a cine este Dumnezeu, fiindca Dumnezeu ne da ca porunca chipul Lui, ca intr-acel chip sa ne asemanam. Daca Dumnezeu a dat ca prima porunca: sa ne amintim de porunca sa iubim pe Dumnezeu, asta nu inseamna nimic altceva decat ca Dumnezeu ne iubeste pe noi asa cum ne-a poruncit noua sa-L iubim pe El. Porunca lui Dumnezeu nu este porunca morala, sa devenim oameni ceva mai buni, ci porunca lui Dumnezeu, ca descoperire a ceea ce este Dumnezeu, este si energie pentru noi, pentru ca sa devenim acelea ce ne sunt poruncite. Porunca lui Dumnezeu nu este ceva care Dumnezeu asteapta moralmente sa o implinim, fiindca El stie ca noi nu o putem implini, fiindca nu este porunca morala, ci este descoperire a ccea ce este Insusi Dumnezeu. Porunca lui Dumnezeu este viata dumnezeiasca pe care noi nu o putem in nici un fel atinge, dar putem sa strigam: "Doamne! Doamne, iubesc porunca ta, dar tu vezi ca nu pot s-o traiesc. Vino, Tu, si salasluieste Tu intru mine, si lucreaza Tu intru mine cele cu neputinta omului." Deci porunca lui Dumnezeu este descoperire dumnezeiasca pentru a ne imbata, pentru a ne indulci cu frumusetea chipului Lui, pentru a ne atrage catre Imparatia Lui."

Cu cat se va instraina omul mai mult de Viata si de Chipul lui cel adevarat, cu atat el va accepta mai greu poruncile lui Dumnezeu, pe care le va vedea irationale, absurde sau chiar daunatoare, iar cu cat va implini omul poruncile sfinte, cu atat el va intelege mai bine ratiunile acestora si minunata lucrare a harului lui Dumnezeu, care vine prin ele.

Teodor Danalache

• Tinerea poruncilor
  Publicat in : Credinta
• Poruncile
  Publicat in : Pilda zilei
• Pe calea poruncilor
  Publicat in : Sfaturi duhovnicesti