Cata inselare il poate cuprinde pe acela care se crede liber de viclenia vrajmasului. "Eu fac doar ce simt. Nu pot sa fac ceva ce nu simt." - zic unii, crezand ca asta e tare bine. Omul cel dintai avea inima simtitoare, deci putea asculta de ea, insa noi am ajuns sa avem o inima impietrita, deci nesimtitoare la prezenta harului lui Dumnezeu si la purtarea Lui de grija.
Un ghid evreu a fost intrebat de catre unul dintre pelerini de ce nu se convertesc evreii, vazand in fiecare an, cu ochii lor, cum se pogoara Sfanta Lumina in Mormantul Domnului. Drept raspuns, evreul a zis aceluia: "Aceasta nu este singura minune care se petrece pe aceste locuri.", apoi si-a vazut in continuare de ale lui.
Nu mai avem inima simtitoare, spre a ne lua dupa ea. Ne-a dat Domnul minte, iar mintea trebuie sa fie supusa vointei. Daca inima nu simte un lucru, aceasta se datoreaza lipsei de har. Tot asa si mintea se poate intuneca, din lipsa de har, insa mult mai usor se poate pune inceput duhovnicesc cu mintea, decat cu inima.
Cand mintea nu face ce trebuie, cum sa simta inima cele dorite ?!
Intai pricepem un lucru, iar mai apoi ne bucuram de el. Cum am putea sa simtim ceva ce nu am intelege mai inainte ?! Este adevarat ca, de multe ori, inima simte fara ca mintea sa inteleaga, insa aceasta este o alta masura duhovniceasca. La inceput insa, mai intai lucreaza mintea, iar mai apoi simte inima. Rugaciunea neincetata se incepe in minte, iar mai apoi, din mila lui Dumnezeu, ea poate cobora in inima.
Dupa lucrarea mintii vine si simtirea inimii. Lucrand cu mintea cele pe care ar trebui sa le lucram cu inima, ajungem sa simtim in inima noastra binele si raul din faptele noastre. Astfel ajungem sa simtim apropierea si indepartarea noastra de Dumnezeu.
Oare cine suntem noi sa simtim toate ?! Oare ne credem curati si purtatori de duh, spre a discerne toate, spre a intelege toate, ba inca si spre a rasplati fiecaruia dupa cela ale lui ?!
Sfantul Efrem Sirul spuna ca "cei nepovatuiti cad precum frunzele". Drept aceea, noi, cei nesporiti duhovniceste trebuie sa ascultam si sa facem toate cele bune, lucrand mai mult cu mintea, urmand toate sfaturile parintilor celor duhovnicesti, chiar daca la inceput nu le simtim si cu inima.
Daca nu-L putem iubi pe om, macar sa ne comportam frumos cu el, lucrand cu mintea cele pe care ar trebui sa le lucram cu inima. Daca ne luam dupa miscarile inimii, s-ar putea sa ajungem sa nu mai suportam pe nici un om si sa fim vesnic nemultumiti, caci in inima isi au salasul toate poftele si patimile, pe cand daca ne luam dupa minte, ne putem feri de multe dintre acestea.
Sa ne hranim mintea cu Sfanta Scriptura si cu scrierile Sfintilor Parinti, spre a o curati si a o face intelegatoare. Apoi sa ne apropiem cat mai des de Biserica, la sfintele slujbe, spre a altoi cunoasterea dobandita din carti pe o viata practica. Apoi, cu ajutorul lui Dumnezeu, mintea va pricepe ce avem de lucrat in viata de zi cu zi.
Cat despre inima, va veni vremea sa inteleaga si ea ca mintea ii vrea binele.
Teodor Danalache
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.