Caracterul duhovnicesc al lui Gheron Iosif Isihastul

Caracterul duhovnicesc al lui Gheron Iosif Isihastul Mareste imaginea.

Incercarea de a ne apropia de caracterul duhovnicesc al Bătrânului prin intermediul scrisorilor sale are o deosebită valoare, dată de contactul direct cu universul său duhovnicesc şi sufletesc. Universul acesta, curat şi unit cu lumina neapropiatei Dumnezeiri, este atât de bogat şi atât de complex, încât prin natura lucrurilor se va vădi neputinţa noastră de a-l înfăţişa pe măsură. Către sora sa, Erghina, şi cei doi copii ai ei, Dionisie şi Varvara (ulterior Monahia Vrieni), trimite scrisori din 1931 până în 1952, anul adormirii în Domnul a Erghinei. Până în 1954 scrie nepoţilor săi, Stareţei, deja, Vrieni şi nepotului Dionisie Batistatos.

Acestor rudenii după trup le sene îndemnuri duhovniceşti cu multă libertate, deoarece nu se temea ca nu cumva să-l răstălmăcească, având faţă de ei o iubire cu totul neinteresată. Le scrie chiar şi multe din „tainele" sale personale, experienţe duhovniceşti, pe care de obicei monahii le destăinuie cu multă greutate. Pe cei doi copii ai Erghinei i-a urmărit duhovniceşte din perioada în care au început să înţeleagă lumea. In rarele sale ieşiri din Sfântul Munte stătea la Pireu, în casa Erghinei. Când s-a făcut mare, Dionisie îl vizita la Sfântul Munte.

Vom încerca să schiţăm personalitatea Bătrânului, lucru pe care, când era în viaţă, îl evita cu orice preţ, având profundă cunoştinţă a duhului ascetic al nearătării. De multe ori, însă, descoperea în scrisori stări duhovniceşti ca unul care avea putere.

In scrisorile sale am întâlnit fraze ca: „Atunci şi eu vă voi arăta mai limpede sufletul meu". „Acesta este drumul adevărat şi cel care îţi scrie mărturiseşte adevărul din experienţă." „Dar când va trece însă încercarea, se va umple în întregime de bucurie, va fi înconjurat de mare de lumină şi vei vedea taine pe care nu poate limba să le grăiască. Atunci deja vei înseta iarăşi să vină ispitele, de vreme ce aduc atâta folos!”

Gheron Iosif asocia caracterului său o voinţă şi o hotărâre foarte puternice. In paralel, francheţea, sinceritatea, onestitatea şi curăţia erau calităţile sale naturale, pe care le folosea în luptele sale duhovniceşti, cu multă conştiinţă de sine, aşa încât, dorind nespus şi iubind pe Dumnezeu peste măsură, nu a lăsat loc niciunei iubiri pământeşti străine să locuiască în inima sa. Il iubea pe Hristos exclusiv şi de dragul lui Hristos iubea pe toţi oamenii cu iubirea lui Hristos. Ii era foarte greu să înţeleagă cum oameni dăruiţi lui Dumnezeu nu au puterea să se lepede de toate pentru El. A învăţat, din propria experienţă, mai ales la Schitul Sfântul Vasile, unde mulţi aveau dorinţa să devină ucenici ai lui, cât de neputincioasă este firea omenească. Cu avântul unei fierbinţi şi neîncetate căutări a iubirii şi a dulceţii lui Hristos, care izvora din aceasta, toate dorinţele sale deveneau rugăciune. Nu s-a lipit de nimic material, stricăcios şi zadarnic. Cu bună ştiinţă, limitase exagerat de mult chiar şi nevoile sale naturale de hrană şi de somn, până la cea mai mare asprime şi suferinţă. Nu ţinea seama de dureri şi de sănătatea trupului său, pe care le aducea jertfă Domnului preaiubit. Trăia în desăvârşită sărăcie, încuraja milostenia faţă de ceilalţi. Cultiva in mod special trezvia şi tăcerea. Harul lui Dumnezeu a primit ofranda lui şi jertfa ostenelilor lui, i-a răspuns şi i-a dăruit multe virtuţi şi daruri duhovniceşti, în mod special nepătimirea şi iubirea evanghelică pentru toată lumea.

S-a dovedit a fi desăvârşit în practicarea vieţii monahale şi a ajuns la vederea dumnezeiască, la luminare, la trăirea Harului dumnezeiesc, la vederea lui Dumnezeu. Din experienţa sa învăţa: „Pentru că omul urcă din cunoştinţă în cunoştinţă şi din vedere în vedere. Există o cunoaştere naturală, o cunoaştere duhovnicească, o cunoaştere luminătoare şi o cunoaştere a tainelor. Există vedere naturală, vedere duhovnicească şi o vedere a tainelor. Există o lucrare căreia îi urmează Harul curăţitor, există o vedere căreia îi urmează Harul luminător şi o iubire căreia îi urmează Harul desăvârşitor."

Fragment din cartea "Gheron Iosif Isihastul, Simtirea iubirii dumnezeiesti", Editura Bizantina

Cumpara cartea "Gheron Iosif Isihastul, Simtirea iubirii dumnezeiesti"

 

Pe aceeaşi temă

10 Iulie 2020

Vizualizari: 715

Voteaza:

Caracterul duhovnicesc al lui Gheron Iosif Isihastul 0 / 5 din 0 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

RETELE SOCIALE