Cateheza in Biserica Ortodoxa

Cateheza in Biserica Ortodoxa Mareste imaginea.

a) In Biserica Ortodoxă, cateheza nu reprezintă o iniţiere teoretică în adevărurile de credinţă. Nu este o interpretare raţională a conţinutului Revelaţiei. Imaginea pe care cei mai mulţi o avem despre cateheza ortodoxă, cu tinerii stând pe scaune şi ascultând preţ de o oră câteva povestioare, vreo apologie stearpă sau dezbătând probleme care îi preocupă, este foarte departe de Tradiţia ortodoxă, după cum am arătat în cele de mai sus. Aceasta de vreme ce Raiul, potrivit Cuviosului Nichita Stithatul, este tărâmul filosofiei practice, pe care îl aflăm în sânul Bisericii, iar omul străbătând treapta făptuirii, anume a curăţirii inimii, trebuie să ajungă la gustarea din pomul cunoştinţei binelui şi răului, adică din contemplarea naturală, care este luminarea minţii, pentru ca apoi să se împărtăşească şi de pomul vieţii, de îndumnezeire. Astfel, odată cu îndrumarea primită prin cateheză, catehumenul trebuie să străbată treptele vieţii duhovniceşti. Cateheza nu este despărţită de calea terapeutică a Bisericii Ortodoxe, ci reprezintă însăşi înnoirea vieţii omului. Este un urcuş continuu. Doar astfel înţeles, creştinismul încetează a mai fi o ideologie, o învăţătură moralistă ori o preocupare raţională şi devine pentru om viaţă. De aceea spuneam la începutul acestei comunicări că, din păcate, în zilele noastre avem de a face cu o criză de fond a catehezei ortodoxe. Astăzi tinerii, chiar fără a fi conştienţi de acest lucru, caută tocmai o astfel de cateheză. Experienţa pastorală şi legătura cu tinerii m-au condus la concluzia că ei nu cer o simplă îmbunătăţire a materialelor catehetice, ci cunoaşterea şi punerea în practică a metodei terapeutice de care dispune Biserica.

b) Străbaterea etapelor deja amintite ce conduc la desăvârşirea duhovnicească - curăţirea inimii, luminarea minţii şi îndumnezeirea - se săvârşeşte atât prin împărtăşirea de Tainele Bisericii, cât şi printr-o vieţuire ascetică. De altfel, vedem această legătură de-a lungul întregii istorii a Bisericii. împărtăşirea de Tainele Bisericii presupune o lucrare ascetică, după modelul vieţuirii evanghelice, însă şi asceza, la rândul ei, se împlineşte prin această primire a Tainelor. Nu putem simţi Dumnezeiasca Euharistie dacă nu ne străduim să ne curăţim inima şi să ne luminăm mintea. Spun aceasta deoarece în vremurile noastre s-a ajuns la exagerări în materie de teologie euharistică şi eclesiologie. Biserica şi Taina Dumnezeieştii Euharistii sunt supuse, cu alte cuvinte, unei analize amănunţite, însă rupte de viaţa ascetică despre care scriu Sfinţii Părinţi. O astfel de cercetare este una raţională. Cateheza ortodoxă îl ajută pe catechumen să trăiască în adâncime şi cât mai deplin Tainele Bisericii, în strânsă legătură cu asceza ortodoxă.

c) Cele prezentate mai sus ne dau prilejui să subliniem faptul că viaţa parohiei trebuie să fie bine organizată. Parohia este, de altfel, celula Bisericii. Organizarea acesteia nu înseamnă, însă, doar stabilirea unor rânduieli în ceea ce priveşte administrarea Tainelor sau asumarea de iniţiative în spiritul unui activism bisericesc. Nu respingem toate acestea, însă organizarea parohiei înseamnă în esenţă trăirea întregului conţinut al Revelaţiei în Hristos şi a tradiţiei pe care o deţine Biserica. Iar aşa cum am subliniat înainte, Tradiţia Bisericii este strâns legată de etapele desăvârşirii duhovniceşti (curăţirea inimii, luminarea minţii şi îndumnezeirea omului). Dacă vom cerceta cu atenţie epistolele Sfântului Apostol Paveî, vom constata ca la creştinii din sânul comunităţilor apostolice se întâlneau toate aceste trei stadii ale vieţii duhovniceşti. Unii se aflau pe treapta de curăţire a inimii, alţii pe cea a luminării minţii - aveau adică rugăciunea minţii (noetică) iar alţii ajunseseră la desăvârşire, adică la vederea Luminii nezidite, care este legată de îndumnezeire. Astfel putem înţelege lucrarea preoţilor, faptul că Dumnezeu a dăruit Bisericii Proroci, Apostoli, învăţători etc. „spre desăvârşirea sfinţilor “ (Efeseni 4:12). Această desăvârşire a sfinţilor reprezintă străbaterea de către oameni a singurei căi ce duce la sfinţenie, care nu are un înţeles moral, ci unul mai cu seamă ontologic, fiind, adică, părtăşie cu Dumnezeu prin luminare şi îndumnezeire. Se explică, altfel, faptul că Sfinţii Părinţi văd în slujirea preoţilor o lucrare terapeutică, socotind, totodată, drept o condiţie de neapărată trebuinţă ca diaconii, preoţii şi episcopii sa se afle pe aceste trepte a ie duhovniceşti. Legătura dintre treptele vieţii duhovnicesti si cele ale Preoţiei vădeşte conţinutul, dar şi rolul catehezei ortodoxe.

d) Toate acestea sunt strâns legate de aflarea unui catehet potrivit. Este vorba despre o lucrare pe care şi-o pot asuma clerici, dar si mireni care se află pe treptele desăvârşirii duhovniceşti. De vreme ce deţin ei înşişi experienţa vieţii duhovniceşti, ii vor putea ajuta şi pe catehumeni să intre în sânul Bisericii şi să se împărtăşească de viaţa acesteia. Desigur, dacă nu avem noi înşine cunoaşterea şi experienţa adevărurilor de credinţă, trebuie să ne slujim de învăţătura Ştiuţilor Părinţi ai Bisericii noastre.

e) Din cele de mai sus reiese limpede faptul că materialele catehetice se încadrează în atmosfera duhovnicească a Bisericii noastre. Ştiu că mulţi dintre cateheţi dau vina uneori pe însăşi existenţa manualelor destinate catehezei. Cred, însă, că această acuză nu este cu totul străină de propria lor stare duhovnicească. Catehetul care cunoaşte din experienţă şi trăieşte Tradiţia ortodoxă, deşi se foloseşte de manuale, va găsi, în orice caz, moduri de a le îmbogăţi şi de a le adapta, astfel încât să îi catebizeze pe copii în adevăratul duh ortodox. Nu rămâne numai la buchiile cărţilor de cateheză. Insă, dacă nu cunoaştem noi înşine duhni şi conţinutul catehezei ortodoxe, atunci este nevoie să studiem scrierile Sfinţilor Părinţi ai Bisericii şi vieţile sfinţilor, pentru a vedea ce cuprinde Tradiţia ortodoxă. Intrucât am fost vreme de mulţi ani catehet şi ne-am ocupat de toate ciclurile şcolii catehetico, mai cu seamă de elevi mai mari şi studenţi, pot da personal mărturie despre faptul că m-au ajutat mult scrierile Sfântului Nicodim Aghioritul, îndeosebi opera sa Comentariu la canoanele sărbătorilor (Eortodromion), care este o enciclopedie duhovnicească a Bisericii.

Lectura acestei cărţi lasă să se întrevadă conţinutul Tradiţiei ortodoxe şi, mai mult decât atât, cadrul în care se săvârşeşte această lucrare a catehezei ortodoxe. Învăţătura Sfinţilor Părinţi nu se învecheşte niciodată, fiind îndeosebi acum, în vremurile noastre, cu mult mai actuală decât cele mai recente învăţături antropocentrice. Obosiţi de filosofări omeneşti, tinerii caută ceea ce este autentic, care le-ar putea oferi o dezlegare la problemele lor existenţiale.

Cand aduc în discuţie aceste aspecte, mi se adresează de obicei urmatoare obiecţie: „Sunt bune toate acestea de care vorbiţi. Dar cum pot ajunge ele la copiii? Cum să le comunicăm tinerilor? Şi, mai cu seama, cum vor fi capabili tinerii să le inteleaga ?" Aş vrea, în continuare, sa prezint cateva dintre răspunsurile pe care le dau cu acest prilej, deoarece astfel de întrebări ar putea veni si din partea Dumneavoastră.

In primul rând, impresia că acestea nu sunt înţelese de tineri este în mare măsură lipsită de temei. Printr-o astfel de abordare, arătăm mai curând că este vorba despre o problemă a noastră, nu a copiilor. Poate că la mijloc este propria noastră neputinţă de a ne apropia de spaţiul patristic al credinţei ortodoxe, ce reprezintă chintesenţa Tradiţiei noastre. La orice predică cu conţinut patristic pe care o auzim, îndată suntem gata să spunem că oamenii din popor nu o înţeleg. In realitate, problema nu este a poporului, ci a celor care predică, a celor ce poartă răspunderea acestei mari slujiri. Iar dacă, în cele din urmă, este o problemă a poporului, cine este răspunzător pentru ea şi ce facem ca să-i aducem pe oameni la o măsură duhovnicească mai înaltă? Mi-am pus de multe ori această întrebare: „Cum de în secolul trecut, când poporul nu se bucura de o instruire la nivelul celei de astăzi, oamenii înţelegeau limba Sfântului Nicodim Aghioritul, care îi îndruma în duhul Tradiţiei, în vreme ce în zilele noastre, mulţi dintre cei care au absolvit facultăţi nu o pot desluşi?" Şi ajung la concluzia că aceste învăţături ortodoxe nu le sunt, poate, accesibile credincioşilor de astăzi, nu atât pentru înţelesurile lor înalte, ci din cauza faptului că ne-am pierdut limba maternă. Vorbim alte limbi, însă nu putem înţelege limba Sfinţilor Părinţi. De aceea, aş fi mulţumit dacă cele spuse astăzi vor fi înţelese în primul rând de cateheţi. De multe ori exprimăm, în numele poporului şi al copiilor, propria noastră problemă, adică neputinţa apropierii de Biserică. Altminteri, să nu subestimăm atât de mult poporul! Acesta, îndeosebi tineretul, are cu mult mai multe aşteptări decât credem noi.

Apoi, în cadrul şcolilor catehetice care se adresează elevilor din ciclul primar, aceste adevăruri de credinţă pot fi împărtăşite prin studiul marilor figuri ale Vechiul Legământ, precum şi al sfinţilor Legământului celui Nou. Aceasta întrucât, dacă cercetăm cu atenţie vieţile sfinţilor care au trăit de-a lungul vremurilor, vom vedea că experienţele lor coincid şi că toţi au urmat aceeaşi cale pentru a ajunge la îndumnezeire. Prorocii L-au văzut în slava Sa pe Cuvântul Neîntrupat, Apostolii au devenit mădulare ale Trupului lui Hris- tos şi au ajuns la vederea (theoria) Lui, Mucenicii au avut experienţa cunoaşterii lui Dumnezeu - de aceea mucenicia şi este rodul vederii dumnezeieşti (contemplării), iar nu o dispoziţie şi o voinţă omenească -, asceţii au trăit întreaga Tradiţie isihastă a Bisericii şi, în general, toţi sfinţii Bisericii au iubit taina Crucii, făcându-se adevărate mădulare ale Trupului lui Hristos. Astfel, dacă cercetăm în chip ortodox vieţile sfinţilor, vom putea împărtăşi copiilor calea pe care aceştia au urmat-o pentru a-şi curăţi inima, pentru a ajunge la luminarea minţii şi a primi harul îndumnezeitor al Domnului. Simplu spus, îi putem iniţia în această Tradiţie. Dacă nu aţi citit, vă îndemn să parcurgeţi scrierea Sfântului Grigorie de Nyssa despre viaţa Prorocului Moise. Vă va ajuta să descoperiţi modul în care le putem vorbi copiilor, dar şi credincioşilor, în genere, despre sfinţii Bisericii noastre. Spun aceasta întrucât astăzi mulţi vorbesc despre sfinţi într-o manieră cu totul străină de duhul Ortodoxiei. Astfel, în cuvinte simple, fără o teologie înaltă, putem împărtăşi celorlalţi din adevărurile Tradiţiei ortodoxe.

In ceea ce îi priveşte pe copiii de vârste mai mari, nu mai este o atât de mare problemă, deoarece ei pot înţelege mai bine aceste adevăruri. Cred că tinerii, cu toate frământările lor, caută astăzi tocmai asemenea adevăruri, iar această învăţătură este cea care îi va ajuta să scape de sub înrâurirea drogurilor şi a curentelor religioase orientale. Cunosc profesori de teologie care împărtăşesc elevilor de gimnaziu şi de liceu toate aceste adevăruri patristice, anume cum se tămăduieşte omul, cum se curăţeşte inima, ce sunt visele, cum se eliberează omul de tirania raţiunii, a patimilor şi a lumii din jur, ce este cunoaşterea lui Dumnezeu etc., iar copiii le primesc cu multă însufleţire. Cineva mi-a spus: „Discuţiile purtate în jurul acestor învăţături ridică întreaga clasă în picioare. Este ceea ce caută tinerii astăzi." Odată, pe când discutam cu nişte studenţi pentru a găsi temele potrivite de care să ne ocupăm, mi-au spus într-un mod cât se poate de grăitor: „Pentru numele lui Dumnezeu, să nu discutăm despre droguri, dreptate, pace etc. Ne-am săturat de toate acestea!" în acelaşi timp, este nevoie să-i punem pe copii în legătură cu oamenii duhovniceşti ai vremurilor noastre, care sunt trăitori ai Tradiţiei, întrucât - şi trebuie subliniat acest lucru - acest chip al vieţuirii nu a lipsit nicicând din sânul Bisericii.

In discuţiile cu copiii putem dezvolta, desigur, şi alte teme de interes actual, pentru a nu fi acuzaţi de unilateralitatea catehezei noastre. Trebuie păstrat, însă, acelaşi fond, anume raportarea la calea terapeutică a Bisericii. Am scris o carte în care am încercat să urmez această linie şi să dezvolt teme specifice vremurilor noastre, precum calitatea vieţii, autosuficienţa, idoli şi personalităţi, „omul-bloc", naşterea ideologiilor şi abuzul ideologic, vidul cultural, opresiunea, modul de viaţă, metafizica şi misticismul, sensul dreptăţii, ancorându-le, însă, prin structura şi duhul lor în climatul blând şi liniştit al Tradiţiei ortodoxe. De aceea, subliniez încă o dată faptul că obiecţia potrivit căreia toate acestea nu pot fi împărtăşite copiilor este în realitate o pseudo-problemă sau, mai curând, este o problemă a celor angajaţi în această slujire catehetică.

Ierotheos, Mitropolit al Nafpaktosului
Vremea lucrarii, Editura Sophia

Cumpara cartea "Vremea lucrarii"

 

Pe aceeaşi temă

12 Decembrie 2017

Vizualizari: 5956

Voteaza:

Cateheza in Biserica Ortodoxa 5.00 / 5 din 2 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

RETELE SOCIALE