Creştine, pecetea alegerii lui Dumnezeu este asupra ta. Ai grijă să te pecetluiască cu tărie, să te facă o moştenire veşnică şi inalienabilă a lui Dumnezeu în fericirea veşnică. Dumnezeu ne pecetluieşte conform alegerii Sale, însă depinde de voinţa noastră dacă primim pecetea Sa şi dacă vrem să fim pecetluiţi cu ea sau să o respingem. Sfântul Apostol Pavel spune: Căci pe cine îl iubeşte Domnul îl ceartă, şi biciuieşte pe tot fiul pe care îl primeşte (Evrei 12, 6). Iată semnul alegerii lui Dumnezeu! Aici este pecetea lui Dumnezeu! Semnul alegerii şi pecetea lui Dumnezeu sunt necazurile.

Această pecete este primită atunci când creştinul, pentru durerile sale, îi mulţumeşte lui Dumnezeu, după îndemnul apostolului. Ba chiar mai mult, după îndemnul lui Dumnezeu însuşi: Daţi mulţumire pentru toate, căci aceasta este voia lui Dumnezeu, întru Hristos Iisus, pentru voi (I Tesaloniceni 5, 18). Aici se spune întru Iisus Hristos, pentru că, după ce L-a supus pe tot parcursul vieţii Sale pământeşti la suferinţe multiple, prin El, prin Fiul Său întrupat, Dumnezeu îşi va manifesta voinţa ca „gura lui Hristos", creştinii, să fie supusă la pătimiri multiple.

Dacă aceasta este voinţa lui Dumnezeu, atunci este necesar să-I mulţumim pentru lucrarea Sa, căci este atotbun şi atotînţelept. Calea creştinilor, spuneau Sfinţii Părinţii, este crucea zilnică. Au spus-o prin cuvintele Domnului Iisus Hristos însuşi, Care a poruncit celui care dorea desăvârşirea să-şi ia crucea şi să-L urmeze pe El, Domnul. Crucea este disponibilitatea de a ridica de bunăvoie orice suferinţă pe care pronia lui Dumnezeu o îngăduie. „De aceea se ştie că un om se află sub pronia specială a lui Dumnezeu, atunci când acelui om i se arată necazuri neîncetate", spunea Sfântul Isaac.

„Beţi din pedeapsă în fiecare ceas, ca dintr-o apă vie", spune Sfântul Ioan Scărarul, „şi cine a respins mustrările drepte sau rele, şi-a respins mântuirea. Domnul şi-a amintit de tine şi ţi-a trimis ispita, pentru purificarea şi mortificarea ta faţă de lume şi, prin urmare, pentru propăşirea ta. Eu, cel mai mare păcătos, sunt mulţumit de ispita care s-a abătut asupra ta. Ingerul tău păzitor este bucuros de ea, văzând în ea garanţia mântuirii tale. Amintiţi-vă de mine, păcătosul, în rugăciunile voastre!".

Sfântul Isaac Sirul spune că, înainte de a intra în ispită, omul se roagă lui Dumnezeu ca un străin, dar când este ispitit din pricina Lui, se roagă Lui ca unul de-al său, ca şi cum L-ar avea pe El, Dumnezeu, ca pe un datornic fată de sine. Nu vă lăsaţi abătuti de necazurile voastre, ci mulţumiţi-I lui Dumnezeu pentru ele ca pentru o mare favoare şi încredeţi-vă în sfânta Lui voinţă şi în sfânta Lui pronie. Citiţi Evanghelia, ca să învăţaţi din ea că cel ce nu-şi poartă crucea nu poate fi ucenic al lui Hristos.

Ce s-ar fi întâmplat cu tine, dacă Dumnezeu nu te-ar fi învăţat prin necazuri? Ţi-ai sacrifica tot timpul şi toate capacităţile pentru deşertăciuni şi ai intra în veşnicie nevrednic de orice răsplată. Dimpotrivă, vrednic de o pedeapsă deplină pentru că L-ai neglijat pe Hristos, Mântuitorul lumii, Fiul lui Dumnezeu, Care S-a oferit pe Sine însuşi pentru tine, pentru ca tu să te oferi pe tine însuţi, pentru binele tău, ca o jertfă duhovnicească pentru El. Acesta este un moment de suspine. Aproape toţi cei care îmi scriu o fac din mijlocul necazului. Cine se bucură? Nu se ştie.

Dumnezeu, trimitându-ti necazuri vremelnice, doreşte în mod evident să te apropii mai mult de El şi să te pregăteşti mai bine pentru veşnicie. Iţi poţi risipi viaţa aşa cum îţi risipeşti bunurile sau o poţi folosi pentru a dobândi o veşnicie fericită. La vârsta ta, poţi vedea prin experienţă cât de nesemnificative sunt toate lucrurile pământeşti şi cât de prostesc este să-ţi petreci tot timpul încercând să obţii ceea ce moartea îţi ia. Mântuirea este o chestiune simplă, dar această simplitate nu este ieftină.

Iar cel care nu are păcatul bine şters de necazuri, plăteşte preţul cuvenit pentru această simplitate. Amintiţi-vă că Domnul a poruncit ca sufletul să rămână în răbdare. El a spus despre cei care îi sunt plăcuţi că vor face roade în răbdare. Dacă ai mulţi care te urăsc, să ştii că Domnul are milă de tine, fiindcă a fost urât de oameni când era pe pământ. Dar nu vă temeţi de cei care vă urăsc şi vă ameninţă; sfinţiţi pe Domnul Dumnezeu în inimile voastre (cf. Isaia 8,13).

Hristos, Care prin moartea Sa omenească a biruit moartea şi prin învierea Sa a dăruit învierea tuturor celor ce cred în El, a biruit şi El toate necazurile voastre. Aşadar, împreună cu Hristos aţi câştigat şi voi biruinţa. Infruntaţi cu curaj valurile aprige, suportaţi cu îndrăzneală rafalele vânturilor aprige, rezistaţi cu tăria credinţei voastre, iar Hristos vă va conduce la timpul potrivit la odihna Sa. In funcţie de mulţimea pătimirilor tale în această viaţă, mari mângâieri te aşteaptă în veşnicie.

Sufletul fiecărui om care se predă în slujirea lui Dumnezeu fără niciun scop rău, pământesc, de dragul lui Dumnezeu şi al mântuirii sale, este în mâna lui Dumnezeu. Nimeni şi nimic nu poate smulge un astfel de suflet din mâna lui Dumnezeu. Dumnezeu acordă unui astfel de suflet o cale îngustă, care constă în diverse suferinţe şi greutăţi pentru timpul vieţii pământeşti, deoarece calea largă nu poate duce sufletul la Dumnezeu.

In credinţă, abandonati-vă voinţei lui Dumnezeu, Care alungă de la voi nu grija ostenelilor, ci grija visărilor. Când apar astfel de griji, este mult mai bine să te rogi lui Dumnezeu pentru tine însuţi, decât să te apuci să scrii şi să alcătuieşti diverse planuri, mereu neîmplinite. Suferinţa este partea pământească atât a celor aleşi, cât şi a celor care sunt pregătiţi să fie aleşi.

Suferinţa este paharul lui Hristos. Paharul mântuirii voi lua şi numele Domnului voi chema, căci prin multele mele dureri, mângâierile Tale mi-au bucurat inima. Gustaţi şi vedeţi, că hun este Domnul (Psalmul 115, 4; 93, 19; 33, 9), chiar şi acum când ne trimite necazuri, prin care ne face părtaşi la paharul lui Hristos acum şi în vecii vecilor.

Puternicele capacităţi ale minţilor noastre se limitează la Dumnezeu; niciuna dintre păsările cerului nu cade fără voia Creatorului lor. Fără această voinţă s-ar putea apropia de tine ispita? Nicidecum! A venit la tine cu îngăduinţa lui Dumnezeu. Ochiul vigilent al proniei veghează mereu asupra ta. Dreapta Sa atotputernică te păzeşte şi îţi conduce destinul. Prin bunăvoinţa lui Dumnezeu sau prin „varga" Lui, necazul a venit peste voi, ca torţionarii peste un martir. Aurul tău este aruncat în cuptorul ispitei, dar va ieşi din el
mai pur şi mai preţios.

Oamenii fac răul în orbirea lor, dar tu eşti făcut părtaş al Fiului lui Dumnezeu pe pământ şi în ceruri. Fiul lui Dumnezeu le spune celor dintre ai Săi: Paharul pe care Eu îl beau îl veţi bea (Marcu 10, 39). Domnul nostru atotputernic, Iisus Hristos, Care ne-a răscumpărat cu sângele Său preţios, să vă întărească, să vă dăruiască răbdare în boli şi în alte necazuri şi să vă înveţe să-I mulţumiţi pentru ele ca pentru cea mai mare dintre binecuvântări. Ascultaţi glasul Său cel sfânt, care declară: Eu pe câţi îi iubesc îi mustru şi îi pedepsesc; sârguieşte dar şi te pocaieşte (Apocalipsa 3,19).

Sfântul Ignatie Briancianinov

Fragment din cartea "Căile lui Dumnezeu şi căile lumii", Editura Egumenita

Cumpara cartea "Căile lui Dumnezeu şi căile lumii"

• Preacuviosul Parinte Teodosie, incepatorul vietii de obste si Dascalul pustiei
  Publicat in : Vietile sfintilor
• Cei departati se apropie prin Scrisoare
  Publicat in : Religie
• O altfel de chemare a Domnului
  Publicat in : Religie

Aboneaza-te la newsletter

Email

Introdu codul din imagine: