In Sfânta Evanghelie de la Matei şi în Sfânta Evanghelie de la Luca sunt pomenite anumite cuvinte ale Maicii Domnului. Sfinţii Evanghelişti au avut-o în vedere pe Maica Domnului doar în raport cu Domnul Hristos, în înţelesul că ceea ce au spus ei despre Maica Domnului s-a referit mai mult la Domnul Hristos. Maica Domnului L-a avut în vedere pe Domnul Hristos şi noi nu cunoaştem o descriere a Maicii Domnului, o viaţă a Maicii Domnului, ci cunoaştem numai anumite afirmaţii, pe care le-au făcut Sfinţii Evanghelişti în legătură cu Maica Domnului.

Şi din afirmaţiile lor, din informaţiile pe care le-au dat ei, ştim că Preasfânta Fecioară Maria, atunci când îngerul binevestitor i-a spus că ea ar putea să-L nască pe Mântuitorul lumii, a zis: Cum va fi aceasta, de vreme ce eu nu ştiu de bărbat? (Luca 1, 34). Adică, cum aş putea fi mamă, fără să se întâmple cu mine cele care premerg situaţiei de mamă? Eu nu ştiu de bărbat înseamnă, de fapt, nu numai că n-am avut legătură cu bărbat sau că n-am acum legătură cu bărbat, ci înseamnă mult mai mult, înseamnă că nu m-am gândit să am vreodată o legătură cu un bărbat.

Atunci îngerul binevestitor i-a spus: Duhul Sfânt Se va pogorî peste tine şi puterea Celui Preaînalt te va umbri; pentru aceea şi Sfântul Care Se va naşte din tine, Fiul lui Dumnezeu Se va chema (Luca 1, 35).

Şi aflând Maica Preacurată că naşterea ei va fi mai presus de fire, va fi prin puterea lui Dumnezeu, prin puterea Duhului Sfânt, a zis: Iată roaba Domnului. Fie mie după cuvântul tău (Luca 1, 38). Cuvintele acestea ale Maicii Domnului sunt cuvinte care au făcut ca în fiinţa ei să se alcătuiască firea omenească a Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Iată roaba Domnului..., deci sunt roabă a lui Dumnezeu în înţelesul acesta că sunt la dispoziţia lui Dumnezeu - ce vrea Dumnezeu să facă cu mine aceea va fi. Fie mie după cuvântul tău, adică să se întâmple ceea ce mi-ai spus că s-ar putea întâmpla. Acestea sunt cele dintâi cuvinte hotărâtoare pentru, ceea ce a urmat, şi care se unesc cu cuvintele de mai înainte, pe care le-a spus Maica Domnului când a zis cum va fi aceasta...

Alte cuvinte rostite de Maica Domnului sunt cele pe care le-a spus în casa Elisabetei. Preacurata Maria, care a aflat de la îngerul binevestitor că Elisabeta, rudenia ei, va fi şi ea mamă, i-a făcut acesteia o vizită şi, cu prilejul acesta, Maica Domnului a spus nişte cuvinte care au rămas până la noi, tot prin mijlocirea Evangheliei de la Luca, anume: Măreşte, sufletul meu, pe Domnul. Şi s-a bucurat duhul meu de Dumnezeu, Mântuitorul meu, că a căutat spre smerenia roabei Sale. Că, iată, de acum mă vor ferici toate neamurile. Că mi-a făcut mie mărire Cel Puternic şi sfânt este numele Lui. Şi mila Lui în neam şi în neam spre cei ce se tem de El. Făcut-a tărie cu braţul Său Domnul, risipit-a pe cei mândri cu cugetul inimii lor. Pogorât-a pe cei puternici de pe scaune şi a înălţat pe cei smeriţi, pe cei flămânzi i-a umplut de bunătăţi şi pe cei bogaţi i-a scos afară, deşerţi. A sprijinit pe Israel, slujitorul Său, ca să-Şi aducă aminte de mila Sa, precum a grăit către părinţii noştri, lui Avraam si seminţiei lui, în veac (Luca 1, 46-55).

Sunt cuvinte de rugăciune, cuvinte adresate lui Dumnezeu, cuvinte insuflate de Duhul Sfânt Preasfintei Fecioare Maria. Măreşte, sufletul meu, pe Domnul. Şi s-a bucurat duhul meu de Dumnezeu, Mântuitorul meu... - aduce Preasfânta Fecioară Maria, mama Mântuitorului, mărire lui Dumnezeu. De ce? Pentru că a fost rânduită ca să fie mama Mântuitorului: ...că a căutat spre smerenia roabei Sale. Că, iată, de acum mă vor ferici toate neamurile. Deci Dumnezeu a luat aminte la Fecioara Maria, la cea care era smerită nu numai în înţelesul că avea virtutea smereniei, ci si în întelesul că a fost cumva nebăgată în seamă de oameni, a trăit în modestie. Şi totuşi Dumnezeu a luat aminte la ea până la aşa măsură încât, zicea Maica Domnului, de acum mă vor ferici toate neamurile. Acestea sunt cuvinte profetice. Şi ele se împlinesc chiar şi cu noi, după 2000 de ani, căci şi noi suntem între oamenii care-L preamăresc pe Dumnezeu şi cinstesc pe Maica Preacurată, şi zicem: „Neamurile toate te fericesc pe tine, una de Dumnezeu Născătoare! Biruiescu-se întru tine rânduielile firii - în înţelesul că naşterea întru feciorie s-a întâmplat şi moartea arvuneşte viaţă -, ceea ce eşti după naştere fecioară şi după moarte, vie şi mântuieşti puuri, Născătoare de Dumnezeu, moştenirea ta.”

Mai departe a zis Maica Domnului: Că mi-a făcut mie nârire Cel Puternic şi sfânt este numele Lui. Şi mila Lui în neam şi în neam spre cei ce se tem de El. Deci mila lui Dumnezeu este peste toate generaţiile şi peste toţi oamenii care ţin seamă de Dumnezeu, care se tem de Dumnezeu, în înţelesul că II au pe Dumnezeu în vedere.

Făcut-a tărie cu braţul Său Domnul, risipit-a pe cei mândri cu cugetul inimii lor. Dumnezeu Şi-a arătat puterea Sa şi a lucrat în Preasfânta Fecioară Maria lucruri peste aşteptările obişnuite, iar pe cei mândri cu cugetul lor i-a risipit, pentru că le-a dat de înţeles că n-au dreptate şi că nu pot avea dreptate. In faţa lui Dumnezeu lucrurile nu sunt aşa cum sunt în faţa oamenilor. Prin ceea ce a făcut Dumnezeu pentru Preasfânta Fecioară Maria, şi nu numai pentru ea, ci şi pentru lumea întreagă, a pogorât pe cei puternici de pe scaune şi i-a înălţat pe cei smeriţi. Pe cei smeriţi i-a înălţat pentru că cine se va smeri pe sine se va înălţa (Matei 23, 12), a zis Domnul Hristos. Pe cei care s-au socotit mai presus de alţii, Dumnezeu i-a făcut să înţeleagă că trebuie să fie smeriţi şi că numai aşa pot fi şi cinstitori ai Maicii Domnului celei smerite. Pe cei flămânzi i-a umplut de bunătăţi, adică Dumnezeu le poartă de grijă celor ce au trebuinţă de El, iar pe cei bogaţi i-a scos afară fără nici o răsplată.

A zis Maica Domnului mai departe: A sprijinit pe Israel, slujitorul Său, ca să-şi aducă aminte de mila Sa - mila lui Dumnezeu, care să ne însoţească în toate zilele vieţii noastre - precum a grăit către părinţii noştri, lui Avraam şi seminţiei lui, în veac. Acestea sunt cuvinte ale Maicii Domnului pe care noi le rostim la sfintele slujbe şi mai ales la slujba Utreniei, când spunem, împărţite în stihuri, aceste cuvinte. Spunem şi noi cuvintele pe care le-a spus Maica Domnului şi le alternăm cu cuvintele: „Ceea ce eşti mai cinstită decât heruvimii si mai mărită fără de asemănare decât serafimii, care fără stricăciune pe Dumnezeu-Cuvântul ai născut, pe tine, cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim.” Alcătuirea aceasta din urmă este din veacul al VlII-lea si o avem de la Sfântul Cosma Melodul, care a făcut mai multe alcătuiri în cinstea Maicii Domnului, în cinstea sfinţilor, pentru preamărirea Mântuitorului nostru Iisus Hristos.

In general, la Sfânta Liturghie, cuvintele acestea ale Sfântului Cosma Melodul sunt precedate de: „Cuvine-se cu adevărat să te fericim pe tine, Născătoare de Dumnezeu, cea pururea fericită şi preanevinovată, şi Maica Dumnezeului nostru.” Sunt cuvinte aduse din cer pe pământ la Sfântul Munte, prin veacul al Xl-lea, când un înger, venit din cer, le-a spus şi le-a scris unui călugăr, ca să fie folosite în vederea cinstirii Maicii Domnului.

Iubiţi credincioşi, mai ştim si alte cuvinte ale Maicii Domnului, şi anume cuvinte de îndrumare, pe care le-a spus la nunta din Cana Galileii, când a mijlocit la Fiul său pentru nuntaşii care nu mai aveau vin. Atunci le-a spus slujitorilor: Faceţi ceea ce vă va spune El! (Ioan 2, 5). E singurul cuvânt de îndrumare adresat oamenilor, cuvânt care ne îndreaptă către Domnul Hristos.

Cu mult înainte de aceasta, când Domnul Hristos avea 12 ani de viaţă pământească şi Se pierduse de grupul cu care Se afla în pelerinaj la Ierusalim, stând de vorbă în templu cu mai-marii învăţătorilor Legii, Maica Domnului si-a arătat cumva nedumerirea si nemulţumirea că nu L-au găsit, ea şi Dreptul Iosif: Fiule, de ce ne-ai făcut una ca aceasta,? lată, tatăl Tău şi eu Te-am căutat îngrijoraţi. La aceasta Domnul Hristos a răspuns: Ce este de Mă căutaţi? Nu ştiaţi oare că în cele ale Tatălui Meu Mi se cade să fiu? (Luca 2, 48, 49).

Alte cuvinte ale Maicii Domnului nu mai cunoaştem.

Mai ştim despre Maica Domnului că a fost la Crucea Mântuitorului, că a primit pe Sfântul Ioan Evanghelistul ca îngrijitor şi, cu ocazia aceasta, Domnul Hristos a dat-o pe Preasfânta Fecioară Maria Sfântului Ioan Evanghelistul ca mamă şi a zis: Femeie, iată fiul tău! (..) Fiule, iată mama ta! (Ioan 19, 26-27), şi prin aceasta ne-a dat-o nouă tuturor ca mamă.

Iubiţi credincioşi, dacă ne gândim că cuvintele Maicii Domnului, câte le cunoaştem noi, sunt puţine, ne putem gândi şi la faptul că Maica Domnului şi-a petrecut viaţa în tăcere. Bineînţeles că a ştiut când să vorbească si când să tacă, si din tăcerea Maicii Domnului trebuie să învăţăm si noi să ducem o viată în tăcere. Am citit cândva o carte cu titlul

Omul cel nou, scrisă în limba germană şi tradusă de Mitropolitul Nicolae Colan, apărută prin anii 1942-1943 şi în cuprinsul căreia este un capitol cu titlul „Despre oamenii rari
şi despre virtutea rară”. Oamenii rari sunt oamenii care ştiu să tacă si tac cât trebuie, si virtutea rară este tăcerea. Să învătăm si noi de la Maica Domnului să nu înmulţim cuvintele nefolositoare, să vorbim numai atunci când trebuie si cât trebuie, să fim si noi între oamenii rari, să avem virtutea rară şi, prin aceasta, să fim în legătură cu Maica Preacurată.

Iubiţi credincioşi, noi cinstim pe Maica Domnului cu diferite cuvinte, cu diferite titluri şi zicem că este împărăteasa cerului şi a pământului, că este mai înaltă decât cerurile si mai curată decât strălucirile soarelui, că este mărirea a toată lumea. Ea din oameni a răsărit şi pe Stăpânul L-a născut. Zicem că este mai presus de minte şi de cuvânt, mai cinstită decât heruvimii si mai mărită decât serafimii.

Poate acestea le zicem în dorinţa de a aduce cinstire Maicii Domnului de care, zicem noi, că s-au uimit toate: „Spăimântatu-s-au toate de dumnezeiască mărirea ta, că tu, Fecioară, neispitită de nuntă, ai avut în pântece pe Dumnezeu Cel peste toate şi ai născut Fiu pe Cel fără de ani, Cel ce dăruieşte pace tuturor celor ce te laudă pe tine.” Deci
spunem că Maica Domnului ne uimeşte prin viaţa ei, câtă o cunoaştem, prin rostul pe care i l-a dat Dumnezeu-Tatăl, Dumnezeu-Fiul şi Dumnezeu-Duhul Sfânt. Toate acestea
la avem în vedere în legătură cu Maica Domnului.

Intrebarea este: Despre toate acestea câte le spunem noi despre Maica Domnului oare ea ce ar spune? Noi spunem că e mai presus de minte şi de cuvânt, că e mai înaltă decât cerurile si mai curată decât strălucirile soarelui, că e mărirea a toată lumea, că de ea se bucură şi cerul şi pământul.

Dar dacă am întreba pe Maica Domnului: „Cine zici tu că eşti?”, oare ce ne-ar spune? Cred că ne-ar spune un singur cuvânt. Sunt roaba Domnului. Iată roaba Domnului! Ce
înseamnă roaba Domnului? Inseamnă o fiinţă care se pune în slujba Domnului, o fiinţă care se supune cu mintea, o fiinţă care aduce mărire lui Dumnezeu, o fiinţă care îşi
duce viata în smerenie.

Ar fi cazul să ne întrebăm şi noi dacă suntem robii Domnului nostru Iisus Hristos, dacă suntem supuşi ai Maicii Domnului, dacă putem spune fiecare dintre noi: „Iată robul Domnului, fie mie după cuvântul Tău!” Să ne cercetăm în privinţa aceasta, să dorim să fim între oamenii rari şi să avem virtutea rară, să fim cinstitori ai Maicii Domnului, ca să Se bucure de noi Dumnezeu-Tatăl, Dumnezeu-Fiul şi Dumnezeu-Duhul Sfânt, să se bucure de noi îngerul care i-a adus Maicii Preacurate binecuvântare din cer şi a zis: Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, Domnul este cu tine! Binecuvântată eşti tu între femei (Luca 1, 28).

Să avem în vedere toate acestea si, mişcaţi de Duhul Sfânt, să avem încredinţarea că nu suntem singuri, ci că o avem pe Maica Domnului ajutătoare, dacă şi noi, la rândul nostru, suntem între cei ce aduc mărire lui Dumnezeu şi cinstire Maicii Domnului de acum şi până în veac.

Amin.

Mărire Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh! Amin.
Mănăstirea Brâncoveanu,
19 august 2005

ARHIMANDRIT TEOFIL PĂRĂIAN

Fragment din cartea "CALE SPRE BUNĂTATE", Editura Sophia

Cumpara cartea "CALE SPRE BUNĂTATE"

• Conceptii eronate despre Fecioara Maria
  Publicat in : Maica Domnului
• Fecioara Maria, Nascatoare de Dumnezeu
  Publicat in : Maica Domnului
• Fecioara Maria venerata de musulmani
  Publicat in : Credinta