Ce să fac, văd că am nevoie de mai multă mişcare, de mai multă băgare de seamă la mâncat, de linişte în suflet. Boala pregătită de mulţi ani şi multe tulburări atât sufleteşti, cât şi trupeşti nu se termină repede.
V-aţi apropiat puţin de odihnă, însă lupta e încă mare, furtuna de-abia a început să se înviforeze. Dacă veţi pune început bun, dacă veţi hotărî să credeţi şi să vă pocăiţi pentru necredinţă, veţi preîntâmpina multe tulburări, veţi potoli mult viforul cel gândit, veţi simţi multă odihnă. Rugaţi-vă Preasfântei Născătoare de Dumnezeu ca Rugătoarei neîncetate pentru sufletele noastre.
Iată aici răspunsul la îndoiala pe care mi-aţi înfăţişat-o: „Să-i spun părintelui duhovnicesc tulburarea mea duhovnicească, ce creşte din copilărie şi se întăreşte până în ziua de astăzi?" Cei smeriţi se pocăiesc până şi pentru gândurile lor, pe când cei trufaşi nu vor să se pocăiască nici pentru fapte, ori se îndoiesc: „Să mă pocăiesc? O fi păcat?"
Sufletul meu sărman, orbit de îndoială, nu se cunoaşte pe sine însuşi şi nu cunoaşte că este orb, dar visează că nu e orb, că este în lumină, că e curat! Nu este trufie aceasta? Nu este orbire, atunci când mă mint pe mine însumi şi nu mă pot despărţi de minciună? Ii mint pe alţii şi nu-mi dau seama de minciună; şi mai cumplit, mint întreaga adunare a credincioşilor, mint întreaga Biserică, păstorii ei, şi totuşi nu vreau să o rup cu minciuna!
Pleacă, minciună blestemată! Nu te cred, gând nenorocit, nu te cred, minte înşelată, nu te cred, inimă linguşitoare! Toate mă amăgiţi, toate împreună nu faceţi cât ceea ce s-a zis despre Biserică, şi anume că este stâlpul şi întărirea adevărului (v. I Tim. 3, 15).
Cum să merg în Biserică, cu care nu sunt într-un cuget? Cum să-l primesc pe duhovnicul Bisericii, pe care o mint şi pe care n-o cred? Şi totuşi, nu socot minciună minciuna mea! O, cât de cumplit este să te amăgeşti pe tine însuţi şi să-l amăgeşti şi pe altul! Cât de primejdios este să minţi pe cineva! Iisus Hristos a spus limpede în Evanghelie: tatăl minciunii este diavolul, care grăieşte minciună şi nu stă niciodată întru adevăr (v. In 8, 44).
Căutaţi încredinţare despre aceasta la Iisus Hristos, pe Care vă învredniciţi a-L primi, căci un păcătos ca mine, cu gură păcătoasă, ba pe deasupra şi în scris, în câteva minute, nu poate să încredinţeze şi să mişte inima care s-a întărit vreme de câţiva ani, fiind încredinţată de multe cărţi, discuţii, argumente şi oameni.
Cred, totuşi, că Domnul Iisus Hristos, Care vede inima dumneavoastră şi stă aproape de ea, însuşi vă va lovi şi va înmuia inima cu preasfântul Său cuvânt, ca şi cu un toiag de fier, până când vă veţi recunoaşte rătăcirea. El iubeşte inimile curate. Prin urmare, şi dumneavoastră vă veţi apropia de El fie în chip sterp, fie cu inimă curăţită de îndoieli, aşa cum şi trebuie să vă apropiaţi, ca să nu vă apropiaţi spre osândă, pe care singuri ne-o pregătim, ne-o creştem, ne-o mărim şi ne-o coacem.
Fie ca acum, când este încă tare rădăcina părerii de sine, când este încă greu să ne smerim deplin, să fie zile când Iisus Hristos vă va cerceta, când Se va atinge de inima dumneavoastră fie prin vestiri line, fie prin lovituri puternice. Numai atunci milostivirea dumnezeiască se va atinge de adâncul inimii, va dezgropa rădăcina relelor, o va scoate din cotloane şi va stoarce apa caldă a lacrimilor, spălând păcatul care se ascunde în suflet sub o mască fermecătoare!
SFÂNTUL INOCHENTIE AL PENZEI
Fragment din cartea "Fiecare om este nascut pentru Cer", Editura Sophia
Cumpara cartea "Fiecare om este nascut pentru Cer"
-
Ce este si cum trebuie facuta spovedania
Publicat in : Religie -
Tinerii si spovedania
Publicat in : Interviuri -
Spovedania: personala sau colectiva?
Publicat in : Editoriale -
Spovedania prin telefon
Publicat in : Editoriale -
Spovedania la distanta. Telefonul si internetul.
Publicat in : Editoriale
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.