Atunci când îţi dăruieşti inima pe deplin şi eşti gata să faci totul pentru omul iubit, dar eşti tratat cu nepăsare, simţi că ţi-a fost înfipt un cuţit în spate. Situaţiile de genul acesta îl trezesc pe om din anumite rătăciri care iau naştere în urma felului în care şi-a trăit înainte viaţa. Asta ne ajută să privim cu alţi ochi principiile pe care ni le-am format, sa ne schimbăm în bine, să devenim mai sensibili faţă de ceilalţi şi să ne maturizăm, să scăpăm de timiditate.
Experienţa mea de dragoste neîmpărtăşită este din timpul şcolii. Imi amintesc că mi-a plăcut un băiat foarte drăguţ din clasele mari, care locuia - şi locuieşte şi acum - în aceeaşi scară cu mine. Nu m-am temut atunci să iau o cariocă roşie şi să desenez pe perete cu litere de o şchioapă o inimă, însoţită de cuvintele: «Vădim, te iubesc!» Făcând asta, simţeam un anume fior în piept... şi după aceea chiar m-a luat cumva cu leşin. Cred că şi-a dat seama cine a făcut asta, deşi nu mi-a dat cine ştie ce atenţie, întrucât şi fără mine avea mare succes în şcoală.
Acum mă gândesc ce mi-a dat această dragoste neîmpărtăşită. Aş spune că mi-a dat înţelegerea faptului că nu tot ce este atrăgător este şi statornic, fiindcă după aceea
l-am văzut cu mai multe «prietene», iar în capul meu răsuna: «Nu, nu vreau să fiu una dintre ele!», adică «variantă de probă”.
Poate că unii vor replica: «Dar de unde ştii că nu ai fi devenit unica şi că nu aţi fi trăit fericiţi împreună dacă tu te-ai fi luptat pentru dragostea ta?» Nu cred că am fi trăit fericiţi, deoarece m-ar fi comparat tot timpul cu celelalte, şi asta nu are cum să nu-şi lase amprenta asupra relaţiei - amprentă care în general este negativă. Pe urmă, în majoritatea cazurilor oamenii iau de obicei patima bolnăvicioasă drept dragoste, şi timpul arată că de fapt cel de care te-ai îndrăgostit nu este deloc omul care îţi trebuie.
După ce a trecut timp, începi să îţi aminteşti - chiar cu oarecare amuzament - de gesturile tale de atunci şi de cel la care visai. Te gândeşti că este bine că lucrurile au
luat o asemenea întorsătură, fiindcă tot ce se petrece în viaţă îi aduce folos omului dacă acesta nu-şi face idol din omul iubit, ci se străduieşte să privească lucid ceea ce se întâmplă. Chiar dacă nu imediat, după o vreme tot înţelege; şi asta este bine, numai să găsească latura pozitivă, iar când o va găsi, să se gândească de ce s-a întâmplat asta.
Atunci va descoperi în sine calităţi pe care nici nu le observase. Poate că tocmai aceste calităţi vor fi, atunci când va veni dragostea adevărată, veriga de legătură a unei relaţii fericite.
La drept vorbind, eu cred că dragostea neîmpărtăşită se întâmplă numai atunci când chiar nu le este dat celor doi să fie împreună. Prin tot ce se petrece Domnul îţi arată: «Nu este omul tău», şi părinţii, şi prietenii încearcă să te convingă de acelaşi lucru, dar tu o ţii pe a ta: «Nu-mi trebuie altcineva decât el (ea).»
Din proprie experienţă spun: patima, care orbeşte raţiunea omului, nu-l lasă să aprecieze lucid situaţia. Voiam din răsputeri ca el să fie cu mine, şi când mi-am atins scopul, am înţeles: «Ce am făcut! L-am făcut pe om să se îndrăgostească de mine, dar s-a dovedit că el nu este cel care-mi trebuie!» Comunicând cu el, am simţit în subconştient că în relaţia noastră nu poate să fie nimic serios.
Numai patima ne unea - or, după cum se ştie, patima are întotdeauna însuşirea de a dispărea. Atunci, ochii ţi se deschid şi înţelegi cu groază, începe să-ţi pară rău de vremea pierdută şi de testul pe care l-ai picat.
Acest test este ca examenele şcolare: dacă te-ai străduit, dacă ai învăţat tot timpul cu sârguinţă, îl treci; dacă nu, ai picat! Omul fie reflectează la ceea ce i s-a întâmplat, se
sileşte şi merge mai departe înţelegând lecţia celor întâmplate, fie se lasă dus de val. Această întâmplare din viaţa mea m-a învăţat să apreciez cu adevărat dragostea reciprocă, ce este dată atunci când omul este capabil să aştepte şi să preţuiască cu evlavie inima, care i-a fost înmânată, a celuilalt.” (Iulia Gaghinskaia)
Fragment din cartea "Dragoste adevarata", Editura Sophia
Cumpara cartea "Dragostea adevarata"
-
Iubirea ingereasca
Publicat in : Editoriale -
Iubirea fata de Dumnezeu
Publicat in : Morala -
Iubirea care trece dincolo de viata
Publicat in : Religie
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.