In iad nu este pocăinţă", spun unii, eliminând astfel probabilitatea ca un suflet să iasă de acolo şi să meargă în Rai. Nu au însă dreptate! Sfânta Scriptură nu spune: „In iad nu este pocăinţă!", ci în iad, cine se va mărturisi Ţie? (Psalmul 6, 5). Adică în iad nimeni nu-L preamăreşte pe Domnul, nu spune: „Slavă Ţie, Dumnezeule!" Iadul nu este locul preamăririi lui Dumnezeu, ci locul chinurilor.
Sfânta Scriptură nu elimină posibilitatea ca cineva să iasă din iad şi să meargă în Rai. Când spune că cel care va pune pe seama altuia lucrările Sfântului Duh nu va fi iertat nici aici, nici în viaţa cealaltă! (Matei 12, 31), lasă să se înţeleagă că în viaţa cealaltă există păcate care se iartă.1 Deci există nădejdea mântuirii! Prin urmare, cum sa excludem o asemenea probabilitate?
Dacă Hristos a miluit trupul slăbănogului, nu va milui sufletul lui? Mai ales sufletul unui mort care s-a lăsat în mila lui Dumnezeu? Dacă i-a ascultat pe demonii care L-au rugat să nu-i trimită în iad: Şi-L rugau pe El să nu le poruncească să meargă în adânc (Luca 8, 26-31), nu va asculta rugăciunile pe care le facem pentru morţii noştri?
Pe cine doreşte, nu-l miruieşte? (v. Romani 9,15). Cine poate să-L mustre sau să-L împiedice? Nu i-a scos din iad pe idolatrul Traian şi pe iconoclastul Teofil? Poate cineva să tăgăduiască asemenea evenimente vădite?
Nu este Domnul viilor şi al morţilor? Şi, ca Domn, nu are stăpânire asupra tuturor? Nu spunem în Biserică: „Cel ce ai stăpânire asupra celor vii şi a celor morţi"? Să vă temeţi (spune El însuşi) de Dumnezeu, Care are putere după moarte să vă arunce în iad (v. Luca 12,5). „N-a zis pur şi simplu să te temi, ci a adăugat că are stăpânire să te arunce în iad. Dacă păcătoşii vor merge în iad, sunt sub stăpânirea Lui, aşa cum sub puterea Lui este şi să-i ierte."2 Luaţi aminte: sufletele chinuite în iad pot fi neputincioase din fire ca să iasă singure din iad şi să meargă în Rai (v. Luca 16, 26) (altfel iadul s-ar fi golit!), însă Dumnezeu, ca Domn al celor vii şi al celor morţi, poate, de dragul nostru, să le scoată din iad şi să le aducă în Rai. De aceea II rugăm: „Cu sfinţii odihneşte, Hristoase, sufletele adormiţilor robilor Tăi!"
Nu cumva Ii cerem lucruri exagerate, lucruri care depăşesc iubirea Sa de oameni şi puterea Lui? Nu cumva a luat o hotărâre pentru cei morţi? Nu cumva a închis definitiv porţile Raiului şi ale iadului? Cu alte cuvinte, nu este acum, până la a Doua Venire, perioada miluirii viilor şi a celor morţi? Cum să limităm mila Lui nemărginită?3
Să luăm aminte!
Acum cei leneşi şi pierde-vară vor spune: „Să păcătuim, căci după moarte ne vor mântui ai noştri!" Deja cel rău le-a întins o cursă. Nu sunt siguri că după moarte vor primi iertarea, ci doar că există nădejde. Prin urmare, cum poţi să fii sigur?
Păcătoşii care s-a întâmplat să primească iertarea păcatelor după moarte au fost izbăviţi prin rugăciunile stăruitoare ale sfinţilor. Vei avea şi tu norocul să ai un sfânt al tău, care să se roage special pentru tine? Desigur că şi rugăciunile celor care nu sunt sfinţi sunt ascultate, când sunt făcute cu stăruinţă şi cu zdrobire de inimă! Dar care om din lume se roagă în acest fel pentru rudenia sa moartă? Tu te rogi în acest fel? Aşadar, să iei seama la sufletul tău şi să nu te joci cu mântuirea ta veşnică!
Arhimandrit Vasilios Bacoianis
SUFLETUL DUPĂ MOARTE, EDITURA DE SUFLET SI EDITURA TABOR
Cumpara cartea "Sufletul dupa moarte"
Note:
1. Everghetinos, vol. IV, p. 555, 8. 166
2. Teofilact al Bulgariei, Comentariu la Sfântul Luca, 12, 4-7.
3. Dumnezeu „amână" a Doua Lui Venire pentru că nu vrea să se piardă unii dintre noi, ci să se pocăiască toţi! (II Petru 3, 9). La fel putem să spunem şi pentru cei morţi. Dumnezeu „amână" venirea Lui, ca prin rugăciunile noastre să se mântuiască vreun suflet.
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.