
Familia este o baza. Sfantul Ioan Gura de Aur spunea ca: o generatie de mame credincioase poate schimba fata pamantului. Mama pentru pruncul ei este puntea dragostei ce se lungeste cu fiecare pas al copilului, este indrumatoare lui, cea care il sprijina in primii pasi ai lui, cea care il ajuta la modelarea sufletului. Vorbind despre mama, ea este de nepretuit in ochii, sufletul si inima copilului. Asa cum ne nastem cu credinta in Dumnezeu, ca ceva ce ne alcatuieste, tot asa copilul tinde spre mama lui. Toti suntem fiii unei mari familii (Sfantul Ioan Gura de Aur).
Toti oamenii sunt frati. Nu trebuie sa ma rup de fratele meu cand vad ca el greseste, ci trebuie sa ma rog impreuna cu el s-au pentru el. Este foarte dureros cand intr-o familie cineva drag se rupe de ea, mai dureros cand cel plecat o loveste. Asa se intampla astazi cu cei slabi in credinta, care se lasa ademeniti, ispititi si parasesc Sfanta Biserica Ortodoxa; mai dureros, arunca ocari si clevetiri in ea, cea care i-a nascut, crescut, inaltat, in ea care si in acele ceasuri ii iubeste. Dar, de ce ii mai iubeste? Pentru ca asa face si Iisus Hristos. Tot pentru ei se lupta cu cel viclean, pentru a se bucura la fel ca ceilalti in fiecare clipa de minunile si iubirea Lui. Durere mare se face in sufletul mamei pentru pierderea unui fiu, asemenea si Sfanta Biserica se intristeaza cand un fiu ii intoarce spatele si o paraseste, vanat fiind de amagiri si promisiuni desarte. Dar intotdeauna la sanul mamei celei adevarate, celei blande si bune, care te-a nascut, te-a crescut si te-a ferit de rautati, iti vei gasi linistea, acolo este viata cea adevarata. Sa nu traim doar biologic, nepasatori, aplecati doar spre lucruri peste tot intalnite si trecatoare. Viata este dezvoltare, crestere, transformare, schimbare, alegere, dar in bine sau in rau? O continua lupta se da in fata sufletului nostru, a ochilor nostri, apar lucruri in fata carora trebuie sa facem o alegere. Toate sunt trecatoare. Dar credinta, iubirea, nadejdea sunt mereu aprinse in noi, iar cei care nu le au sa se grabeasca sa si le insuseasca. Domnul Hristos ne cere o iubire totala, nu doar in acte, ci ea sa ne cuprinda sufletul si trupul, asa cum El ne-a creat din iubire.
O mare iubire este aceasta de a locui, de a fi, fratii impreuna. Bucurie ce se manifesta prin dragoste frateasca, prin ajutor si sprijin sufletesc. Dar asa cum pe orice cale exista obstacole si in calea acestei bucurii apar uneori anumite ispite, piedici din partea societatii contemporane, care-si creaza un sistem bazat pe puteri si lucruri lumesti si care incep sa patrunda in orice legatura armonioasa si bazata pe iubire, chiar daca plecam capul, sufletul sa ni-l ferim. Despre iubirea frateasca, despre frati inaintea lui Dumnezeu, vorbeste insusi Mantuitorul, in primul rand incurajeaza ca fratii sa locuiasca impreuna, in al doilea rand pe noi toti ne numeste fratii Sai, avand grija de noi cei mici. Fratii si surorile Domnului sunt toti aceia care asculta si savarsesc Cuvantul Domnului, toti aceia care asculta si intra in marea porunca a iubirii, cei care doresc sa locuiasca intru Slava Sa. Iubirea fratelui, marea frumusete a iubirii de semeni se reflecta in punerea in practica a poruncii Mantuitorului: Sa va iubiti unul pe altul. Aici termenul de porunca inseamna indemnul pentru dobandirea starii primordiale, in care omul traia in... si se hranea... cu iubire. Frumusetea iubirii de oameni, atrage dupa sine bucuriile anterioare respectarii indemnului divin, acela de a cuprinde, primi si transmite iubirea, ca raza de vegheat, lumina de urmat si adevar acceptat. Iubirea fata de aproapele este lucrare sufleteasca, lucrare care se realizeaza in linistea gandurilor noastre, in simplitatea privirii launtrice, prin deschiderea sufletului si raspandirea rodului din el.
Familia crestina pune bazele inceputului iubirii, este un locas al iubirii, caci ea naste, creste si formeaza in iubire pe fiecare membru al sau si nu numai, caci insasi mireasma ei din Gradina Binelui, transmite si celorlalti care doresc sa fie cuprinsi de aceasta puternica lucrare. Din sanul ei, vor iesii cei care vor duce mai departe iubirea crestina, medicament pentru sufletele patate de ura si viclenie; invatand ca orice fapta si lucru savarsit sa porneasca doar din iubirea crestina, existenta in sufletul, simtirile si gandurile omului, caci bogatia darurilor lui Dumnezeu este acceptata si depozitata in suflet si valorificata de fiecare in parte, acest fapt ne trimite la cuvintele Mantuitorului: si toate cate aveti nevoie, se vor da voua de la Dumnezeu.inainte de a locui in Slava Celui Preainalt, trebuie ca fratii sa se priveasca, sa se imbratiseze, sa traiasca in dragostea Sa, dragostea frateasca intotdeauna a invins orice ispita, orice lovitura venind de la vrajmasi, iubirea dintre frati bineplacuta inaintea Domnului Dumnezeu, face parte din marea porunca a iubirii si din sfera virtutilor. Frumusetea iubirii fratesti reflecta in punerea in practica a poruncii Mantuitorului privind iubirea fata de semeni si este o lucrare care se realizeaza in linistea gandurilor nostre, in simplitatea privirii, prin deschiderea sufletului si raspandirea iubirii din el.
Preot Nicolae Robert
Articol din cartea "Crizanteme duhovnicesti", Ed. Trialog
-
Familia crestina intre traditie si modernitate
Publicat in : Religie -
Familia crestina - Parintele Vasile Vasilache
Publicat in : Predici de duminica -
Familia crestina
Publicat in : Religie
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.