Cineva dintre Sfinţii Părinţi, pare-se, Sfântul Antonie cel Mare, spunea că nu se cade să te îndepărtezi de un frate atunci când simţi faţă de el o anumită nemulţumire, pentru ca aceasta să nu devină o piedică în calea rugăciunii. Această atitudine este valabilă nu numai în cazul unei îndepărtări fizice, în spaţiu, de o anumită persoană, dar şi atunci când acea persoană sau acel obiect rămâne în conştiinţa noastră. Fiindcă atunci când ne vom reîntâlni, după o lungă perioadă de timp, cu acel obiect (sau persoană), sau ne vom aminti de el, ne va apărea, sau va deştepta în conştiinţa noastră noi impresii care nu trebuie să determine interpretări arbitrare.
Dacă vom fi atenţi, cu siguranţă că acel obiect sau acea persoană ne vor apărea întocmai cum le-am văzut ultima dată. De aceea nu trebuie să planeze deasupra unui obiect sau persoană o prejudecată sau o interpretare arbitrară. Având de-a face cu o persoană, sau preocupându-ne o idee, nu trebuie să le părăsim înainte de a ne stabili în privinţa lor o atitudine proprie şi, făcând aceasta, trebuie să nutrim în noi aceleaşi sentimente întru Hristos. Fireşte că în practică, după dorinţa sufletului nostru, aceasta se poate produce foarte repede, cu aceeaşi viteză cu care se produc toate procesele psihice.
De obicei, vrăjmaşul ne asaltează când suntem strâmtoraţi, deseori este chiar el cel care creează strâmtorarea, fie că este vorba de o ezitare a omului între a face sau nu un lucru, fie că nu reuşim să ne ducem până la capăt proiectele, sau nu ni se împlinesc aşteptările. Bine ar fi să nu aşteptăm realizarea dorinţelor omului vechi.
Fragment din cartea "NU TE TEME, DE-ACUM NU MAI EŞTI SINGUR!", Editura Sophia
Cumpara cartea "NU TE TEME, DE-ACUM NU MAI EŞTI SINGUR!"
-
Iubirea semenilor
Publicat in : Pilda zilei
-
Iubirea semenilor
Publicat in : Pilda zilei
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.