Care este acest mesaj puternic? Evanghelia constă în trei afirmaţii: Iisus Hristos este Mesia. El a înviat din morţi. Astfel, omul se poate mântui.
Mai întâi, ce înseamnă că Iisus este Mesia? Din punct de vedere istoric, numele II identifică drept Mântuitorul nădăjduit de către vechiul Israel, „Cel Uns" al lui Dumnezeu (Mesia vine din ebraică şi înseamnă „cel uns", la fel ca Hristos din greacă). Mesia este un cuvânt plin de înţeles pentru vechii iudei, iar Iisus este Cel care poartă în El tot acest înţeles. El vine să scape pe Israel, poporul Său, de la despărţirea de Dumnezeu, să-l scape de păcatele care au cauzat aceasta. El vine şi pentru a redefini pe Israel, deoarece întâlnirea cu Hristos nu lasă pe nimeni şi nimic neschimbat, nici măcar naţiunile. Odată cu venirea lui Hristos, Israel nu mai este alcătuit dintr-o identificare etnică, ci din oamenii care au crezut în El şi trăiesc în El - Biserica, Noul Israel. Afirmând că este Mesia, îl plasăm pe Iisus în istorie, care nu ar fi cuprins pe Dumnezeu în ea, dacă Hristos nu S-ar fi întrupat. Atribuirea numelui de Mesia înseamnă să credem în întruparea Sa ca om adevărat care a trăit şi S-a mişcat într-o istorie reală. Iar istoria, pentru că L-a întâlnit pe Mesia, nu a mai fost niciodată aceeaşi.
In al doilea rând, salutul creştin ortodox „Hristos a înviat!" - prin care, timp de 40 de zile până la înălţare, sărbătorim marele praznic al praznicelor, Sfintele Paşti, învierea lui Hristos - este un important element al mesajului evanghelic. Dacă Hristos nu a înviat, atunci predica apostolilor este zadarnică şi la fel şi credinţa celor care au crezut în ei (I Corinteni 15,14). Noul Testament afirmă că, după ce Hristos a murit cu adevărat pe cruce, el a biruit puterea morţii, aducând prin firea Sa umană dumnezeirea în contact cu moartea. Căci, dacă Dumnezeu este nemuritor, Dumnezeul devenit om a putut muri cu adevărat. Şi tot în aceleaşi pagini ale Noului Testament aflăm atât că Dumnezeu L-a înviat pe Hristos din morţi (Romani 8, 11), dar şi că Hristos a înviat din morţi (Ioan 2,19). Luate împreună, aceste două afirmaţii arată că Hristos este Dumnezeu, pentru că, dacă Dumnezeu L-a înviat din morţi şi dacă El singur a înviat, atunci trebuie să fie Dumnezeu. A spune că a înviat înseamnă a afirma atât dumnezeirea Sa, prin faptul că fost capabil de aceasta, cât şi umanitatea Sa, pentru că, dacă nu ar fi fost om, nu ar fi putut muri. Este încă o dată vorba despre a crede şi a ne pune încrederea în întrupare, a crede că Hristos este Dumnezeu şi om.
In final, mesajul evanghelic este acela că omul se poate mântui ca urmare a faptului că Iisus este Mesia şi ca urmare a învierii Sale din morţi. Pentru că putem atinge şi stabili o legătură cu firea Sa umană, ne putem împărtăşi din firea Sa divină (IT Petru 1, 4). Prin participarea la viaţa Sa, primim transformarea vieţilor noastre de către El. Intrând în legătură cu El, putem trăi prin dreptatea Sa, ceea ce nu reprezintă doar o vieţuire morală, ci şi potenţialul la care am fost creaţi. Legându-ne de El, începem treptat să dobândim înţelepciune şi putere, şi moartea noastră va putea să calce peste puterea morţii şi să-şi afle împlinirea în înviere. Stricăciunea şi moartea reprezintă elementele de care suntem izbăviţi.
Aceasta înseamnă Evanghelia, că putem deveni prin har ceea ce El este prin fire. Nu putem deveni identici cu singurul Atotputernic Dumnezeu, însă putem ajunge cuprinşi de prezenţa dumnezeiască şi uniţi cu ea. Iisus EIristos este Dumnezeul prezent ca om, noi putând deveni bărbaţi şi femei care fac văzută prezenţa lui Dumnezeu.
Deoarece încheiem acest capitol, permiteţi-mi să repet spunând că nu ştim prea bine despre ce vorbim. Da, am spus destule lucruri care ating ceea ce Dumnezeu ne-a descoperit despre Sine şi am putea continua ani buni făcând aceasta, însă, chiar şi atunci, abia vom fi început să păşim pe undeva pe lângă realitatea dumnezeiască. Nu există nici un cuvânt care să-L poată cuprinde pe Dumnezeu, chiar dacă, cumva, a existat un pântece care L-a încăput pe Cel de neîncăput.
Iar în acel pântece nu a fost doar o simplă viaţă, ci a fost Viaţa, însuşi Dătătorul de viaţă, cel care a creat şi susţine viaţa, Cel care oferă viaţă veşnică tuturor celor care au îndrăznit destul să o dobândească, celor care îşi doresc să ia împărăţia cerurilor cu „străduinţă": „împărăţia cerurilor se ia prin străduinţă şi cei ce se silesc pun mâna pe ea" (Matei 11, 12).
In ce constă viaţa veşnică? In a-L cunoaşte, în a şti pe acel Dumnezeu necreat, neîncăput, nevăzut, de nedescris, desăvârşit şi infinit, Care a fost încăput în pântece, S-a făcut văzut, Care poate fi văzut cu mintea (chiar şi aşa într-o mică măsură), Care a suferit efectele imperfecţiunii însă fără a păcătui, Care a devenit finit şi creat. Viaţa veşnică constă în a-L cunoaşte pe Dumnezeul nostru, al tuturor, pe Domnul care ne iubeşte şi ne mântuieşte chiar şi atunci când fugim de El. Aceasta este marea taină a întrupării, taina Domnului Iisus Hristos, mesajul evanghelic, cuvântul bun care are putere să ne transforme.
Auzind acest cuvânt şi răspunzând prin credinţă, ajungem să cunoaştem Sfânta Treime, pe singurul Dumnezeu. Am mai putea umple şi alte multe pagini discutând despre învăţătura ortodoxă despre Treime, însă ar fi în afara scopului acestei lucrări. însă cunoaşteţi cel puţin că toate încep cu Hristos şi, în El, primim viaţa Sfintei Treimi, Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh, trei Persoane într-o singură fiinţă, ale cărei energii necreate - harul Său - pătrund toată creaţia şi fac posibilă unirea noastră cu El. Cunoaşterea Sfintei Treimi vine numai în şi prin Hristos.
Am spus mai devreme ca singura cale de a cunoaşte pe acest Dumnezeu care a intrat în istorie prin întrupare este aceea de a-L slăvi, de a I ne închina, de a-I aduce mărire, devenind astfel uniţi în chip tainic cu El. Prin urmare, voi încheia acest capitol citând dintr-un poem creştin de slavă anonim scris în jurul anului 800 d.Hr., scris în limba engleză veche. Două versuri din acest poem l-au inspirat pe marele scriitor al secolului al XX-lea, J.R.R. Tolkien, un creştin înflăcărat care, atunci când le-a citit, a auzit în ele începutul unei noi lumi, una pe care a numit-o „pământul de mijloc". Versurile citite de el arătau în felul următor: Eala earendel, engla beorhtast, / ofer middangeard monnum sended. In sens literar, ele înseamnă „Bucură-te, stea a zilei, înger strălucitor, peste pământul de mijloc trimis oamenilor" (middangeard este uneori interpretat ca însemnând „în tot pământul").
Acest fragment, care începe cu versurile care l-au inspirat pe Tolkien atât de genial, încât să ne înveţe prin ficţiunea sa despre firea umană şi războiul dintre bine şi rău, poate fi folosit şi ca rezumat a tot ceea ce am încercat să spunem în acest capitol. Iată fragmentul complet, tradus în întregime din engleza modernă, din poemul intitulat pur şi simplu „Hristos":
Bucură-te, Stea a zilei! Inger strălucitor, peste pământul de mijloc trimis oamenilor, statornică splendoare a soarelui, mai strălucitoare decât stelele! Pe veşnicie faci
lumină cu lumina Ta în fiecare anotimp. Precum Tu, Fiul născut al lui Dumnezeu, Fiu al adevăratului Tată, fără început sălăşluieşti în măreţia cerului, aşa şi acum, când are nevoie, lucrul mâinilor Tale te roagă cu tărie să ne trimiţi strălucitorul soare şi să vii Tu însuţi şi să-Ţi verşi lumina peste cei care tânjesc aici, învăluiţi în ceaţă şi întuneric, îmbrăcaţi în păcat, stând aici în noapte îndelungată şi trebuind să îndure umbra neagră a morţii. Acum suntem plini de speranţă şi ne punem nădejdea în mântuirea Ta, vestită cetelor de oameni de Cuvântul lui Dumnezeu, Care la început era cu Dumnezeu, cu atotputernicul Tată împreună-veşnic, şi apoi S-a făcut trup nepătat de păcat, pe care Fecioara L-a născut, ca mângâiere pentru cei nenorociţi. Dumnezeu S-a arătat printre noi fără de păcat; împreună au vieţuit atotputernicul Fiu al lui Dumnezeu şi Fiul Omului, în pace printre oameni. Pentru aceea, se cuvine să mulţumim Domnului nostru biruitor, pentru că ni S-a trimis pe Sine nouă.
Pr. Andrew Stephen Damick
Sa facem cunostina cu Dumnezeu, Editura Doxologia
Cumpara cartea "Sa facem cunostina cu Dumnezeu"
-
Mantuirea si aspectele ei
Publicat in : Dogma -
Mantuirea obiectiva privita interconfesional
Publicat in : Dogma -
Mantuirea si indumnezeirea omului
Publicat in : Biserica
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.