Pagubele celor care pacatuiesc cu nadejdea ca se vor pocai

Pagubele celor care pacatuiesc cu nadejdea ca se vor pocai

Care pagube îşi pricinuiesc mîntuirii lor aceia ce păcătuiesc cu nădejdea că au a se mărturisi şi a se pocăi

Dar cine poate a arăta de ajuns pagubele ce îşi pricinuiesc loruşi aceia ce păcătuiesc cu nădejdea că au a se pocăi? Eu cred că mulţi creştini au a se munci pentru această nădejde deşartă şi amăgită, care puţin cîte puţin îi duce pe ei în prăpastia cea înfricoşată a iadului, încît, măcar că cred că este gătită văpaie veşnică pentru aceia ce păcătuiesc, însă nu încetează păcătuind, fiindcă îşi socotesc tămăduirea păcatelor lor că este foarte lesnicioasă, precum este a se mărturisi şi a lua un canon prea uşor pentru păcatele ce au lucrat; şi aşa de aici sînt în pace şi fără de grijă, punînd în minte că cu aceasta şi-au împlinit toată datoria lor.

Multe sînt pagubele unora ca acestora ce păcătuiesc cu nădejde de pocăinţă, fiindcă ei, avînd lesnire de a-şi mărturisi păcatele lor cu oarecare puţină umilinţă şi punînd în minte că întru aceasta stă toată pocăinţa lor, pentru această lesnire şi nădejdea cea mincinoasă, cad apoi ticăloşii în patimi. Iară după ce vor cădea o dată, ei lasă de aici frîul părţii celei cuvîntătoare şi al luării-aminte, şi aleargă ca nişte dobitoace necuvîntătoare pe calea pierzării. Pentru aceea, cine poate numara căderile ce le fac? De cîte ori află chip şi loc îndemînatec, îndată cad în păcat. De cîte ori va voi pofta lor cea rea, îndată cad. De cîte ori le-ar veni lor gîndul cel rău, îndată cad şi în lucru. Insă pentru cercare, să socotim oarecum ca să vedem cîte şi care oare pot a fi păcatele celor ce păcătuiesc cu nădejde de pocăinţă.

Intîia pagubă a celor ce păcătuiesc cu nădejde de pocăinţă este suma cea peste măsură a păcatelor. Mulţi dintre aceşti păcătoşi ce au [nădejde] pentru lesne iertarea păcatelor lor cu mărturisirea, în fiecare zi, una după alta, pot - socotesc - a lucra zece păcate, atît cu faptele lor cele viclene, cît şi cu poftele lor cele rele, şi cu împreună-orbirile lor cele fără de pază, şi cu dezmierdările lor cele necuviincioase; iară mai ales cu smintelile ce le dau celorlalţi şi le omoară sufletele lor. Pentru aceea, după măsura aceasta, socoteala păcatelor lor întru o lună va ajunge în trei sute de păcate, şi cu urmare, întru un an vor face mai mult decît trei mii de păcate; încît fiecare din unii ca aceştia întru un an va lovi mai mult decît de trei mii de ori în porţile iadului.

Acum: ce greutate este a crede că dreptatea lui Dumnezeu va deschide unui păcătos ca acesta porţile iadului, şi să-l lase a cădea întru acel adînc ? Mai ales aceasta este aceea ce înfricoşează, că va face dreptatea lui Dumnezeu după gura lui Ieremia: „Spre durere te-ai doftorit, folos nu-ţi este ţie. Că cu rana vrăjmaşului te-am lovit pe tine, certare întărită asupra a toată nedreptatea ta; înmulţitu-s-au păcatele tale” (Ieremia 30:11-12).

Cumpăneşte bine, frate, aceste cuvinte. Nu zice Dumnezeu că nu te-ai doftorit, ci că nu te-ai folosit din doftorie. Spre durere te-ai doftorit, folos nu îţi este ţie. Mai ales din multe doctorii împreună. Căci nu numai o dată, ci de multe şi de multe ori te-ai mărturisit; şi cu toate acestea mărturisirea, care este ca să otrăvească şi să omoare păcatele, din pricina răutăţii tale a slujit ca să le crească pe ele. Fiindcă şi tu zici prin sine-ţi: De aş păcătui, îmi ajunge mie a mă mărturisi, şi de aş fi păcătuit o dată, pot păcătui şi altă şi altă dată; căci sau multe păcate de aş fiace, sau puţine, eu am a mă mărturisi şi a mă pocăi. Drept aceea, te-ai doftorit cu adevărat, dar folos nu îţi este ţie din doftoria aceasta. 

Păcat lîngă păcat fără de număr, şi fără de a cunoaşte că această mulţime a păcatelor te afundă pe tine în iad, te face pe tine vrednic ca să te pedepsească Dumnezeu cu o pedeapsă întărită fără de milostivire, şi să te muncească ca pe un vrăjmaş al Său ce voieşte să greşească lui Dumnezeu cu atît mai mult, pe cît mai mult Dumnezeu S-a arătat lui milostiv. „Cu rana vrăjmaşului te-am lovit pe tine, că s-au înmulţit păcatele tale.” Pentru aceasta şi aiurea acestaşi Proroc zice alegoric pentru sufletul acela ce se mărturiseşte şi se tămăduieşte de păcate, apoi iarăşi păcătuieşte şi se face nevindecat şi vrednic de a se părăsi cu totul de Dumnezeu şi a se munci: „Vindecat-am Vavilonul, şi nu s-a tămăduit, părăsitu-l-am pe el, că s-a apropiat la cer judecata lui” (Ieremia 51:9).

A doua pagubă a celor ce păcătuiesc cu nădejdea pocăinţei este felurimea cea covîrşitoare a păcatelor. Căci ei, cu socoteala cea mincinoasă ce o fac zicînd: Mâ voi mărturisi, cu aceasta, zic, păcătuiesc fără de oarecare frică şi sfială; se afundă întru adîncuri şi în tina cea mai necurată a păcatului, lucrează fără de ruşine acele rele ce nu le lucrează nici înşişi păgînii, şi se tăvălesc în noroiul acela şi în necurăţiile întru care nu se tăvălesc nici înseşi dobitoacele cele necuvîntătoare.

Dar ce le face lor şi Dumnezeu? Nu uită răutatea aceasta, ci cînd ar veni vremea, o pedepseşte, precum o zice aceasta prin gura lui Osea: „Stricatu-s-au1 după zilele dealului” (Osea 9:11). Iată păcatele unor răi ca acestora. „Aduce-şi-va aminte de nedreptăţile lor, şi va izbîndi păcatele lor.” Iată şi munca cu care îi pedepseşte pe ei Dumnezeu.

A treia pagubă a celor ce păcătuiesc cu nădejdea pocăinţei este nebăgarea de seamă, lauda, necăinţa şi tăgăduirea. Nebăgarea de seamă întru cunoştinţă este, la mîntuire şi la toate poruncile Domnului, după păcat. Căci, după cum zice Solomon (Paremii 18:3): „Cînd va veni necredinciosul întru adîncul răutăţilor nu bagă seamă”, ei, cînd vor ajunge întru cele mai de pe urmă ale răutăţii, se orbeşte mintea lor, se împietreşte inima lor, şi desăvîrşit nu mai socotesc păcatul; iară unii dintr-înşii merg încă mai-nainte. Căci nu numai nu bagă de seamă, ci şi se află întru păcatele lor, şi se veselesc şi se laudă întru dînsele ca întru mari isprăvi ale lor, după cum zice Solomon: „O, cei ce se veselesc de rele, şi se bucură de răzvrătirea rea!” (Paremii 2:14).

Şi Isaia zice: „Păcatul lor ca al Sodomei l-au vestit şi l-au arătat” [Isaia. 3:20). Şi aceştia ce ziceau mai-nainte: Să păcătuiesc acum, şi apoi mă voi mărturisi, mă voi pocăi, vin întru o stare, în care după ce vor ajunge întru adîncul răutăţilor, nu mai voiesc nici a se mărturisi, nici a se pocăi. Şi de s-ar şi întîmpla vreodată a voi, dar nu pot; căci obiceiul păcatului s-a făcut deprindere la dînşii, şi deprinderea s-a făcut ca o fire, şi a învîrtoşat ca pe o piatră inima lor, şi a făcut-o nesimţitoare şi neprimitoare de pocăinţă şi de îndreptare. Şi aşa mor ticăloşii neîndreptaţi şi nepocăiţi.

Şi mare minune este că nişte Creştini ca aceştia, ce vor ajunge întru cele mai de pe urmă ale răutăţii, îşi ţin şi credinţa şi nu se leapădă de dînsa. Măcar că unii dintru dînşii lasă din mîinile lor, vai! şi pe însăşi ancora credinţei. Căci viaţa cea rea naşte şi dogme rele, precum zice Dumnezeiescul Gură de Aur. Vezi, frate, cîte pagube ? Vezi ce fel de pierzare îşi pricinuiesc loruşi aceia ce păcătuiesc cu mincinoasă nădejde că au a se mărturisi şi a se pocăi ? Pentru aceasta preaînţelepţeşte a zis Avva Isaac că cel ce cu nădejde de pocăinţă cade a doua oară întru păcate, acesta răutate unelteşte cu Dumnezeu, şi nenădăjduit va muri, fără de a se învrednici de pocăinţă după cum nădăjduia: „Cel ce cu nădejde de pocăinţă se alunecă a doua oară, acesta cu vicleşug umblă cu Dumnezeu. Peste acesta necunoscut cade moartea, şi nu ajunge la vremea nădejdii sale lucrurile faptei bune a le împlini” (Cuv. 7).

Aceasta o zice şi Marele Vasilie: „Cel ce cu nădejde de pocăinţă vicleneşte, chipul vicleşugului îl are, şi s-a lipsit de pocăinţă” [Cuv. 3, pentru pocăinţă). La aceasta se potriveşte şi aceea ce o zice Sfîntul Ambrozie: „Lesnirea iertării îndemnare dă de a păcătui”

SFÎNTUL NICODIM AGHIORITUL

Fragment din cartea "Cuvant pentru pocainta", Editura Sophia

Cumpara cartea "Cuvant pentru pocainta"

 

Nota:

1 Adică s-au stricat cu atîtea de mari şi covîrşitoare răutăţi, ca în vremea cînd erau necredincioşi şi slujitori de idoli, jertfind idolilor deasupra dealurilor. 

Pe aceeaşi temă

01 Aprilie 2025

Vizualizari: 640

Voteaza:

Pagubele celor care pacatuiesc cu nadejdea ca se vor pocai 0 / 5 din 0 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

RETELE SOCIALE

Experienta vietii cu Hristos
Experienta vietii cu Hristos Mărturisesc că nu m-am gândit să public o carte de teologie, cu atât mai puțin un volumde predici, cu toate că mi-aș fi dorit mult să o pot face. Întrebată fiind dacă am supărat-o cu ceva, buna mea mamă, Rozalia Flueraș, spunea că nu am supărat-o decât cu 62.00 Lei
Slujind lui Dumnezeu si semenilor
Slujind lui Dumnezeu si semenilor Libertatea cea mai adâncă este de a te lăsa mereu răpit în Hristos, pentru a petrece cu El în veșnicie. Numai în Biserică, ascultând și împlinind poruncile lui Dumnezeu și învățătura evanghelică, credinciosul se poate împărtăși de roadele jertfei lui Hris 49.00 Lei
Acatistier al Sfintilor Isihasti si Marturisitori
Acatistier al Sfintilor Isihasti si Marturisitori Preaslăvirea lui Dumnezeu și cinstirea Sfinților este o punte luminoasă între cele vremelnice și cele veșnice. Oferim rugătorilor creștini acest Acatistier, nădăjduind că ne va fi tuturor spre folos duhovnicesc, în străduința de a ne alipi de tot binele 34.00 Lei
Minunatele fapte si invataturi
Minunatele fapte si invataturi „Câştigaţi virtuţile opuse păcatelor. Tristeţea este călăul care ucide energia de care avem nevoie ca să primim în inimă pe Duhul Sfânt. Cel trist pierde rugăciunea şi este incapabil de nevoinţele duhovniceşti. În niciun caz şi indiferent de situaţie să 27.00 Lei
Sfaturi pentru familia crestina
Sfaturi pentru familia crestina Rugăciunea Stareților de la OptinaDoamne, dă-mi să întâmpin cu liniște sufletească tot ce-mi aduce ziua de astăzi.Doamne, dă-mi să mă încredințez deplin voii tale celei sfinte.În fiecare clipă din ziua aceasta povățuiește-mă și ajută-mă în toate.Cele ce 29.00 Lei
Rugaciunea inimii
Rugaciunea inimii „Rugăciunea nu este o tehnică elaborată, nu este o formulă. Rugăciunea inimii este starea celui ce se află înaintea lui Dumnezeu. Dumnezeu este atotprezent, însă eu nu sunt întotdeauna prezent înaintea Lui. Am nevoie de o tradiție vie, de un Părinte 34.00 Lei
Dialoguri la hotarul de taina
Dialoguri la hotarul de taina Cartea aceasta de dialoguri cu Părintele Valerian, unul dintre cei mai mari duhovnici ai României de astăzi, este de o frumusețe rară prin arta cuvântului și adâncimea spiritului. Ea răspunde întrebărilor omului contemporan mai însetat de mântuire decât 38.00 Lei
Bucuria cea vesnica. Nasterea si Invierea Domnului
Bucuria cea vesnica. Nasterea si Invierea Domnului Părintele Ieromonah Valerian Pâslaru, Starețul Mănăstirii Sfântul Mucenic Filimon, unul dintre cei mai apreciați duhovnici contemporani, în cartea de față, în convorbirile sale cu teologul și scriitorul Florin Caragiu, ne vorbește despre renaștere și 32.00 Lei
Un graunte de iubire. Despre o viata traita cu sens
Un graunte de iubire. Despre o viata traita cu sens De atât avem nevoie pentru a trăi cu mai multă credință și a face bine celor de lângă noi. Într-o lume care pare să uite cât de prețioasă este viața, această carte este un mesager al speranței: împreună, putem să transformăm un grăunte de iubire într-un 55.00 Lei
CrestinOrtodox Mobil | Politica de Cookies | Politica de Confidentialitate | Termeni si conditii | Contact