Invataturi practice si pline de bucurie

Invataturi practice si pline de bucurie Mareste imaginea.

Sfinţii Părinţi au suferit multe ispite care ar fi vrut să îi nimicească. Insă au avut multă răbdare şi s-au străduit să lupte cu ele şi apoi harul s-a revărsat în inima lor, în funcţie de ce anume au suferit înainte de primirea harului.


Să aveţi credinţă puternică, de fier, în Dumnezeu, şi ascultare faţă de călăuzitorii voştri duhovniceşti buni, şi rugăciunile lor vă vor acoperi, vă vor feri de rău în chip minunat.

Feriţi-vă de păcat ca de foc şi ca de şerpii veninoşi şi să recurgeţi la Rugăciunea lui Iisus, şi El vă va izbăvi în chip minunat. Ca de foc să fugiţi de vorbirea sau privirea spre un tânăr sau o tânără (sfaturi către monahi, în primul rând - n.trad.). Numai astfel este biruit răul care provine de la trup.


Să înţelegem că viaţa noastră este scurtă şi să lucrăm pentru Dumnezeu, cu iubire şi cu râvnă, cu o dispoziţie sufletească bună. Să nu faceţi nimic pentru a ieşi în evidenţă, ci tot ceea ce faceţi să fie cu smerenie.

Mândria alungă harul lui Dumnezeu, iar biruinţa duhovnicească se face prin smerenie, prin dorinţa sufletului de a face bine, prin râvnă şi, mai presus de orice, prin spiritul de sacrificiu sau jertfirea de sine.


Nicio bucurie lumească nu rămâne fără părere de rău sau căinţă. Numai bucuria care provine de la Dumnezeu este adevărată şi sinceră. Slava şi banii, toate acestea sunt bucurii false şi mincinoase. Pe toate acestea moartea le pune la locul pe care îl merită sau care li se cuvine.


Pe oamenii de astăzi îi caracterizează egoismul şi voinţa proprie (adică neputinţa de a-şi tăia voia - n.trad.).


Hristos îl mântuieşte pe om în dar, iar eforturile şi strădania lui arată înclinaţia sufletească bună a omului (de a face voia lui Hristos - n.trad.).


Dumnezeu este prezent evident în această universitate a frumuseţii celor create de El... este atot- prezent şi pe toate le plineşte şi le desăvârşeşte. Cu o uşurinţă neînţeleasă nouă El proniază, păstrează, conduce şi cunoaşte totul. Absolut tot ceea ce El a creat se află sub Pronia Lui şi nimic nu există fără ca El să ştie, totul se află în mâinile lui, în mintea Lui.


Dumnezeu vrea de la om să vadă la acesta o înclinaţie sufletească bună, o râvnă adevărată şi strădania (adică încercarea plină de bunăvoinţă - n.trad.) după măsura puterilor lui, iar când acestea sunt deţinute de om cu smerenie, atunci El ia iniţiativa şi ajută la desăvârşirea lucrului bun.


Din experienţă ştiu că a conduce cineva suflete este cea mai grea lucrare. Griji, strădanii, dureri, suferinţe, suspine, temeri, nelinişti, rugăciuni, cereri cu lacrimi, învăţări, rugăminţi, surprize şi multe altele caracterizează viaţa părintelui duhovnicesc. Părintele duhovnic suferă multe dureri până când va lua chip Hristos în sufletele fiilor lui duhovniceşti, lucru care îl tulbură şi îl deranjează neînchipuit de mult pe diavolul.


Toate sunt aranjate sau puse la punct, în chip iconomic, de Pronia Bunului Dumnezeu, pentru ca să învăţăm smerenia, iar a crede în nimicnicia noastră să devină înlăuntrul nostru ca o fire adevărată (adică să conştientizăm în noi că suntem netrebnici şi umili - n.trad.). Inima va încerca să ne oblige să rămânem în starea de egoism... dar noi trebuie să refuzăm această reacţie rea a ei, pentru ca să ne învrednicim de smerenia cea sfinţită.


Să ne asigurăm cunoaşterea de sine mântuitoare a nimicniciei noastre.


De îndată ce pleacă harul lui Dumnezeu, sufletul omului se strânge, se chirceşte, şi teama de cele viitoare se apropie de el. Nesigură este orice strădanie omenească, tară harul lui Dumnezeu.

Nimeni nu are un loc permanent în această lume. Realitatea sau lumea duhovnicească ne aşteaptă pe toţi, suntem trecători pe pământ. Inainte de a fi luaţi din această lume stricăcioasă de către Dumnezeu, să îl rugăm să ne primească veşnic alături de El, să trăim cât mai desăvârşit cu putinţă, pentru ca sufletului nostru să nu îi fie greu în urcarea lui (după despărţirea de trup - n.trad.), printre demonii cei purtători de rău.


Dacă Dumnezeu nu ar purta de grijă, cu o privire plină de compasiune şi de dragoste, atunci ni- cio schimbare nu ar putea avea loc în viaţa omului, oricâte pregătiri ar face omul dinainte.


Fără curăţie sufletească, Dumnezeu nu poate fi văzut, nu Se arată. Dacă inima nu se va curăţi, ea nu îl va vedea pe Dumnezeu. El este Iubire. Aşadar cel căruia îi lipseşte iubirea cea adevărată, duhovnicească şi autentică, nu poate să îl cunoască pe Dumnezeu.


Monahismul este luxul cerului (sau ceea ce este cel mai valoros în cer - n.trad.). Mulţi îl condamnă, pentru că acuzatorii respectivi sunt trupeşti, pământeşti. în ei nu încape cuvântul duhovnicesc. Ei nu cunosc şi nu văd, pentru că întunericul cugetului lumesc i-a orbit.


Puritatea sau curăţia are mare trecere înaintea lui Dumnezeu, pentru că ea îl înalţă pe om şi mai presus decât îngerii. Puterile îngereşti trăiesc în puritate fără să facă vreun efort, în chip firesc, în timp ce omul feciorelnic păşeşte pe calea cea supranaturală... iar Punătorul de nevoinţe Hristos îl urmăreşte cu drag pe fiecare nevoitor duhovnicesc.


Viaţa feciorelnică se aseamănă cu imaginea căpitanului unei corăbii, care întotdeauna se luptă atunci când este furtună puternică.


Nu este permis niciun armistiţiu, nicio concesie în războiul împotriva focului cugetului trupesc.


Infrânarea, postul, privegherea, spiritul de sacrificiu al oamenilor care trăiesc în lume etc sunt mijloacele pentru a ajunge la curăţia inimii.


Să ne pregătim sufleteşte, să ni Ie sprijinim şi să le ancorăm de Piatra ascultării, pentru a putea aduce o lucrare bineplăcută lui Dumnezeu.


In faţa oamenilor care caută virtutea, viaţa morală şi modul bun de a trăi, după voia lui Dumnezeu, se supun chiar şi fiarele sălbatice.


Experienţa care ne fereşte de căderile în păcat, de-a dreapta şi de-a stânga, este o mare avere şi o bogăţie dumnezeiască a sufletului.


Dulceaţa harului şi amărăciunea patimilor vor fi împreună-călătoare pe calea creştină.

Plâng pentru că sunt cel mai mare păcătos din lume şi mă tânguiesc pentru nesiguranţa mântuirii mele. Numai milostivirea lui Dumnezeu mă izbăveşte de relele mele. M-am umplut de cunoaşterea nemărginitei mele nimicnicii. Tot şinele meu este dar al lui Dumnezeu (adică tot ceea ce am este de la Dumnezeu - n.trad.). Cu ce să mă laud că am? Dacă Dumnezeu îmi dă o harismă, o voi avea. Altminteri voi rămâne cu căderile iluziilor.


Mă simt păcătos şi întinat. Cât de mult mă ajută adevărata cunoaştere a nimicniciei mele ca să II văd pe Dumnezeu! Luminează-mi întunericul, o, Lumină dumnezeiască şi plină de bucurie!


Dumnezeu este mai presus de orice vedere şi de orice cunoaştere. El este mai presus de orice creatură.


Vă urez să vă topiţi ca o lumânare în adorarea lui Iisus Hristos şi ca o tămâie binemirositoare să se răspândească mireasmă lucrările voastre.


Dumnezeu e inaccesibil sau neapropiat în firea Lui, însă are descoperiri îngăduite omului a le cunoaşte. Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, ce dulce este apropierea sau locuirea Ta împreună cu noi! Fiinţa Ta este nemărginită şi ochiul Tău este pururea-veghetor. Această Inimă mă iubeşte şi acest Ochi liniştit, plin de pace mă urmăreşte, mă supraveghează, mă priveşte.

Orice avere care nu este Dumnezeul meu este pentru mine o sărăcie. Fără Tine, Dumnezeu meu, toate sunt umbre şi dureri.


Iubirea dumnezeiască cea nemărginită şi infinită S-a întrupat cu chip omenesc, ca să-l mântuiască pe omul cel nefericit şi necredincios. Hristos este Chipul dumnezeiesc şi omenesc.


O, cât de infinită simt că este capacitatea de a ierta a Bunului Dumnezeu. Nu se poate spune cât de mult mă odihneşte acest lucru. Văd cât de uşor este iertat păcătosul când cade înaintea lui Dumnezeu cu lacrimi şi cu inima zdrobită şi smerită.


Am simţit, am aflat că Dumnezeu a creat toate din nimic. Am văzut măreţia Lui şi am rămas uimit. Ce minunat este Dumnezeu şi în acelaşi timp m-am minunat de smerenia fără margini a pătimirii Lui ca om pe cruce! Mare eşti, Doamne, şi minunate sunt lucrările Tale şi niciun cuvânt nu este de ajuns spre lauda minunilor Tale. In chip minunat îl urmăm pe Dumnezeu, Cel ce face lucruri minunate. Cine este Dumnezeu mare ca Dumnezeul nostru? Tu eşti Dumnezeu care faci minuni.

Stareţul Efrem Filotheitul

Fragment din cartea "Indrumari Duhovnicesti", Editura Egumenita

Cumpara cartea "Indrumari Duhovnicesti"

 

Pe aceeaşi temă

28 August 2019

Vizualizari: 123

Voteaza:

Invataturi practice si pline de bucurie 0 / 5 din 0 voturi.

Cuvinte cheie:

bucuria

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

RETELE SOCIALE