Termeni ce descriu iubirea şi caracteristicile ei. Iubirea de oameni a lui Dumnezeu se exprimă şi prin termenul (filantropie). Inflăcărată iubire de Dumnezeu a omului, iubire a celui inferior faţă de Cel superior, este redată şi prin cuvintele eros dumnezeiesc. Prietenia este iubirea dintre oameni.
Iubirea presupune potrivirea cuvintelor cu comportamentul. Iubirea este viaţă în comuniune şi afecţiune cu temei just. Iubirea nu dezbină, nu şe răzvrăteşte (nu se revoltă), nu invidiază, nu este zeloasă, nu urăşte, nu ţine minte răul, nu face deosebiri între semeni. Iubirea se caracterizează prin blândeţe, moralitate (adică bunătate, cinste şi neparticipare la rău), sociabilitate. Iubirea este desfătare duhovnicească. Iubirea este rădăcina, izvorul şi maica tuturor bunătăţilor. Iubirea făureşte o unire imbatabilă. Iubirea surpă trufia pentru că nu-i îngăduie omului să se împăuneze. Iubirea surpă invidia centru că nu pizmuieşte. Iubirea surpă defăimarea pentru că este îndelung-răbdătoare.
Iubirea de Dumnezeu. Cel care iubeşte II are înlauntrul lui pe Dumnezeu. Iubirea de oameni a lui Dumnezeu este nemăsurată. Uimitor şi minunat e faptul că Dumnezeu din iubire pentru noi Şi-a jertfit oul şi ne-a făcut bine fără să merităm. Din iubire Stăpânul Hristos S-a smerit, a pătimit şi Şi-a vărsat sângele pentru noi. Insă pentru mântuirea noastră aefinitivă nu e suficientă doar iubirea lui Dumnezeu, ci e nevoie şi de virtutea noastră.
Adevărata iubire de Dumnezeu este iubirea crainică şi indestructibilă, care nu slăbeşte în ispite şi în suferinţe, când greutăţile vieţii o încearcă. Fiind încercată astfel, iubirea noastră faţă de Dumnezeu - împreună cu înfrânarea şi rugăciunea - ne eliberează de patimi, ne apropie de Dumnezeu şi ne face fiii Lui. Rugăciunea curată a inimii ne leagă de Dumnezeu, vădeşte iubirea de Dumnezeu şi o sporeşte. Iubirea este starea sufletească bună, care L pune pe Dumnezeu mai presus de toţi şi de toate: şi e cu neputinţa să dobândească această iubire cel împătimit de vreun Sacru pământesc. Iubirea creşte potrivit gradului de curăţie a sufletului.
Prima treaptă a mântuirii este ucenicia cu frică, a doua treaptă este nădejdea, iar iubirea atotcuprinzătoare desăvârşeşte întrucât conţine toate virtuţile. Iubirea este rodul credinţei şi maica luminării dumnezeieşti. Teologia (cuvântarea despre Dumnezeu, învăţătura despre Dumnezeu - n. tr.) încălzeşte inima foarte mult şi o mişcă spre iubirea lui Dumnezeu. Iubirea şi smerenia determină gradul de cunoaştere adevărată. Iubirea înaripează mintea, o face să tânjească după comunicarea cu Dumnezeu. Iubirea ridică la cer sufletul curat şi îl împacă cu Dumnezeu. Prin iubire sufletul se afieroseşte lui Dumnezeu şi se uneşte cu El.
Roadele iubirii sunt toate faptele bune. Orice se înfăptuieşte fără iubire de Dumnezeu este o faptă nelegiuită. Roadele iubirii de Dumnezeu sunt pacea şi seninătatea sufletului, precum şi ascultarea de voia Lui sfântă. Când mintea începe a avansa în iubirea de Dumnezeu, apare diavolul hulei. Iubirea de sine şi iubirea de Dumnezeu se împotrivesc una alteia. Fiecare dintre ele o urăşte şi o stăvileşte pe cealaltă. Pildă de iubire desăvârşită faţă de Dumnezeu este şi dorul de mucenicie pentru El. Iubirea desăvârşită faţă de Dumnezeu nu e lucru uşor pentru ca necesita nepatimire si eros dumnezeiesc inflacarat, iar erosul dumnezeiesc este dar dumnezeiesc: rapeşte mintea şi o face să nu se mai simtă pe sine şi nici altceva (dintre lucrurile prezente) sa nu mai simtă.
Iubirea faţa de aproapele nostru. O caracteristică a unirii adevărate este faptul că omul nu-şi doreştenumai mântuirea sa, ci îşi doreşte să se mântuiască şi alţii. Dacă ai iubire, ai devenit deja apostol. Iubirea faţă de aproapele nostru se întemeiază pe iubirea faţă de Ziditorul Universului, dar o şi sporeşte, iubirea nu se arată numai prin milostenia materială, şi prin cuvântul duhovnicesc şi prin slujirea trupească (adică prin slujirea semenilor noştri). Suntem datori să ne arătăm iubirea nu numai cu vorbele ci si cu faptele. Dacă uneori este foarte greu să ne iubim vrăjmaşii, să încercăm măcar să nu-i urâm: să avem grijă să ne rugăm pentru ei, iar Dumnezeu le va rândui şi le va rezolva pe toate cu timpul.
Iubirea care nu face deosebiri între oameni - iubirea nepărtinitoare - este dar al Duhului Sfânt: este virtutea cea mai mare şi trăsătura distinctivă a creştinului. Iubirea îi uneşte pe credincioşii de pretutindeni, astfel încât ei să alcătuiască în chip armonios trupul lui Hristos, care este Biserica Lui. Fara iubire nimic nu Ii este bineplăcut lui Dumnezeu. Fara iubire nu există mântuire. Prin nădejde aşteptam plata iubirii noastre.
Cinci sunt cauzele iubirii fată de aproapele nostrum. Prima cauza a iubirii este Dumnezeu: Cel virtuos ii iubeste pe toti oamenii, iar nevoitorul crestin il iubeşte pe cel virtuos - aceasta este iubirea lăudabilă. A doua cauză a iubirii este firea: După cum părinţii îşi iubesc copiii, aşa şi copiii îşi iubesc părinţii - aceasta este iubirea firească, ea este o iubire medie. A treia cauză a iubiri este slava deşartă: Cel laudat îl iubeşte pe linguşitor. A patra cauză a iubirii, este iubirea de arginţi: Se manifestă atunci cand omul, prin linguşeli, intră în graţiile cuiva ca să obtină bani de la ei. A cincea cauză a iubirii este iubirea de plăcere, pe care o are robul pântecelui şi a celor de sub pântece. Ultimele trei sunt iubiri pătimaşe.
Ieromonah Maxim Aghioritul
Filosofia ascetica, Editura Egumenita
Cumpara cartea "Filosofia ascetica"
-
Dragostea
Publicat in : Morala -
Dragostea, iubirea, fericirea
Publicat in : Editoriale
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.