Puţinătatea încrederii
Cine este departe de rău, acela foarte puţin bănuieşte răul. (Sfântul Grigorie Teologul)
***
Mai bine să ai mai multă încredere decât să o treci cu vederea. Căci mai multă încredere este greşeala mea, iar mai multă suspiciune este obidă a aproapelui. (Sfântul Filaret
al Moscovei)
***
Cu ochiul suspiciunii se poate ajunge la ura aproapelui. Să avem dragoste către aproapele! (Sfântul Filaret al Moscovei)
***
Gând înşelător se află în acela care primeşte ca adevăr bănuielile sale deşarte despre aproapele. Astfel, când vede că cineva vorbeşte cu aproapele, presupune că vorbeşte despre el. Dacă întrerupe convorbirea, el iarăşi bănuieşte că din pricina lui a întrerupt convorbirea. Dacă cineva spune un cuvânt, atunci bănuieşte că-l spune ca să-l necăjească pe el. In general, la fiecare faptă mereu într-un astfel de chip ia aminte la aproapele, spunând: „Pentru mine a făcut aceasta, pentru mine a spus aceasta, pentru mine a făcut un astfel de lucru." (Avva Dorotei)
***
Bănuiala nicicând nu discerne dreptatea, dacă nu vede în cele din jur bunătatea şi iubirea. Bănuiala toate le strâmbă şi este înclinată să vadă mai degrabă cele mincinoase decât cele drepte. Şarpele cel viclean, de obicei, aduce această patimă în sufletele neîncrezătoare, slabe şi pline de slavă deşartă, pentru ca întotdeauna să zavistuiască, amintindu-şi de păcatele altuia. (Stareţul Daniil Katunakiotul)
Vă interesează treburile altora?
Lăsaţi curiozitatea asupra a ceea ce se face într-un loc ori în altul; nu vă îngrijiţi să aflaţi decât ce se petrece în sufletul vostru. (Sfântul Tihon de Zadonsk)
***
Nu dori să cunoşti gândurile pătimaşe ale cuiva, nici măcar pe cele ale celui credincios, căci un astfel de lucru e pierdere a sufletului tău. Nu dori să afli despre lucrurile şi întâlnirile care se petrec în lumea cea deşartă şi nu vorbi despre ele altora. (Sfântul Ambrozie de la Optina)
***
Adeseori este necuviincios şi nefolositor să afli cine cum a trăit şi cum a murit. De ce luaţi aminte la cele străine? Domnul spune în Evanghelie: „Fericiţi cei curaţi cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu." Cele străine se fac pricină de a nu-L vedea Dumnezeu. (Sfântul Ambrozie de la Optina)
***
Despre faptele străine să nu vorbim. (Sfântul Ambrozie de la Optina)
***
Uneori, îi judecăm pe oameni după o simplă privire. Prin aceasta „scoatem din pedeapsă puterea dreptăţii" (Iov 36,17).
***
Nu pleca urechea să asculţi cele rele despre aproapele. Fii prieten cu oamenii şi vei dobândi viaţa. (Sfântul Antonie cel Mare)
***
Nu dori să asculţi despre vicleniile altora, pentru că prin aceasta cele rele se întipăresc întru noi. (Sfântul Marcu Ascetul)
***
Cel ce fuge de limba care vorbeşte de rău pe aproapele acela scapă, la rându-i, de păcatul grăirii de rău. (Sfântul Nil Sinaitul)
***
Primejdioasă ispitire este să luăm aminte la nedesăvârşirile şi păcatele altor oameni şi să nu ne gândim la ale noastre! Aceasta este cu adevărat înşelare de sine - luând în râs păcatele aproapelui, călcăm poruncile dragostei către Dumnezeu, II scârbim pe Domnul. Oare nu luăm aminte la primejdiile din lumea ce va să vie? (Sfântul Filaret al Moscovei)
***
Creştinii trebuie să se străduiască să nu judece nici pe cei desfrânaţi, nici pe cei fără rânduială, nici pe cei care îşi fac voia lor. Dacă vezi pe cineva într-un astfel de chip, nu-l judeca în inima ta. Ca la un om sănătos ia aminte la cel care are mâna uscată, nu ca la cineva bolnav; la cel şchiop ia aminte nu ca la cineva ce şchioapătă, ci ca la cineva sănătos, căci în aceasta constă curăţia inimii: să vezi pe cei păcătoşi şi pe cei neputincioşi şi să ai împreună-pătimire, să fii îndurător către ei. (Sfântul Macarie cel Mare)
***
Sufletele slabe şi tulburate de gânduri nu pot să-L vadă pe Dumnezeu. (Sfântul Macarie cel Mare)
***
Cel ce dipreţuieşte pe cei fără rânduială, acela surpă întru sine pocăinţa. (Avva Isaia)
***
Nu osândi pe cel căzut în desfrânare dacă eşti curat, pentru că judecându-l pe el tu, cel asemenea lui, vei călca legea. Se spune: „să nu desfrânezi", dar se spune şi: „să nu judeci" (un stareţ necunoscut).
***
Osândirea este întotdeauna o greşeală, căci noi nu ştim pricinile care l-au împins pe cel păcătos să facă una ca aceasta. Noi vedem doar greşeala aproapelui, dar pocăinţa lui n-o vedem. (Schiegumen Ioann Alekseev)
***
Domnul nu ia aminte la cele din afară ale noastre, ci la intenţiile noastre - de ce procedăm într-un fel ori în altul, dacă intenţia noastră este bună. Dacă vrem să avem linişte, nu trebuie să judecăm pe alţii: noi vedem doar faptele lor dinafară, dar mişcările şi intenţiile lor lăuntrice, după care săvârşesc astfel de fapte, sunt cunoscute doar de către Unul Dumnezeu, Văzătorul de inimi. (Sfântul Ambrozie de la Optina)
***
Nu cugeta despre cineva ceva rău şi nu te uita la ceva ca la un lucru rău.
In alte momente veţi vedea în alt chip cele care acum vi se par rele. (Sfântul Isaac Sirul)
***
In viaţă, chiar în familie, oamenii pot fi împărţiţi în două categorii: o categorie este asemănătoare muştei. Musca are următoarele însuşiri: întotdeauna se aşază pe ceva murdar, zburând pe lângă florile frumos mirositoare. Tot astfel, această categorie de oameni asemănătoare muştelor învaţă să cugete şi să caute doar răul, neştiind şi necăutând binele. O altă categorie de oameni este asemenea albinei. Cu osebire, albina caută cele frumoase şi dulci, ocolind necurăţia. Astfel de oameni au gânduri bune, văd lucrurile bune şi se gândesc la cele bune. Vă îndemn pe toţi cei ce v-aţi obişnuit să-i învinuiţi pe alţii să vă alegeţi categoria pe care o doriţi. (Sfântul Paisie Aghioritul)
***
Neaflând îndreptăţire altora, aflaţi pentru voi înşivă? Atunci pe de-a-ntregul nu va mai fi timp, şi Hristos nu va găsi îndreptăţire întru voi. (Sfântul Paisie Aghioritul)
Osândind pe aproapele vădim că în inimile noastre nu se află nici dragoste, nici îndurare creştină - nici către cei păcătoşi, nici către cei virtuoşi -, ci este doar o legătură către cele rele, un simţământ de răutate. Prin cuvintele noastre cele rele, luând în râs, împroşcăm cu noroi pe aproapele nostru, care poate fi mai vrednic decât noi înaintea lui Dumnezeu. Iar acesta este un mare păcat. (Arhimandritul Kiril Pavlov)
***
Un stareţ auzea mereu pe cineva grăind despre nedesăvârşirile cuiva. Odată, a oftat el şi a spus: „Da, aşa cum acest frate a păcătuit astăzi, tot astfel voi păcătui şi eu mâine.,,
Şi voi mai aminti o întâmplare cu un monah care îşi petrecea viaţa în negrijă. Nu-i păsa de mântuirea lui, de rugăciune şi de post. Intr-un cuvânt, trăia fără luare-aminte. Si iată, când a fost să moară l-au înconjurat fraţii şi cu toţii erau uimiţi de aceasta: murea cu moartea unui neprihănit. Nu se cutremura înaintea morţii. Dimpotrivă, îi mulţumea lui Dumnezeu şi zâmbea. Fraţii, ştiind cum şi-a petrecut el viaţa întru negrijă, s-au apropiat de el şi l-au întrebat: „întărindu-te cu puterea lui Hristos, ridică-te şi spune-ne nouă cum de ai o moarte aşa de uşoară." Şi el, într-adevăr, s-a ridicat puţin şi a spus: „Da, fraţilor, cu adevărat, am trăit fără de grijă. Am trăit cu nebăgare de seamă. Şi iată, chiar acum îngerul a şezut înaintea mea şi mi-a arătat toate păcatele mele. Mă aşteptam la o pedeapsă cruntă, la răzbunare. Insă îngerul a spus: «Pentru că tu niciodată nu ai judecat şi nu ai grăit de rău, atunci nici tu nu vei fi judecat.» De aceea mor cu această moarte atât de uşoară." (Arhimandritul Kiril Pavlov)
***
Ce-am fi făcut noi cu Apostolul Petru, dacă l-am fi văzut în clipa în care s-a lepădat în trei rânduri de Hristos? Şi cu Apostolul Pavel, pe când îi prigonea plin de furie pe creştini? Cum am fi procedat cu Sfântul Macarie Egipteanul ori cu Preacuvioasa Muceniţă Evdochia, dacă i-am fi văzut în vremea în care săvârşeau lucruri rele? Cu siguranţă, i-am fi condamnat. Insă ei, cu sinceritate, cu pocăinţă adevărată şi cu fapte bune şi-au căpătat de la Domnul iertare, iar acum se bucură în locaşurile împăratului ceresc. Dar aproapele nostru, vecinii şi cunoştinţele noastre, pe care noi îi osândim, nu pot oare să ajungă virtuoşi şi drepţi? (Arhimandritul Kiril Pavlov)
Fragment din cartea "Sfinţii Părinţi despre purtarea creştină", Editura Sophia
Cumpara cartea "Sfinţii Părinţi despre purtarea creştină"
-
Dreptatea divina sau judecata particulara
Publicat in : Dogma -
Judecata particulara si universala
Publicat in : Viata vesnica -
Sfintii Parinti despre starea din rai si iad, dupa judecata universala
Publicat in : Viata vesnica -
Dogma invierii trupurilor la judecata universala
Publicat in : Viata vesnica
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.