Traia in tinuturile Egiptului un guvernator pe nume Tobie. Era casatorit si nu avea copii, desi isi dorea foarte mult. Intr-o zi vin la el doi oameni din cetate cu o lada. Unul spunea ca este a lui, celalalt ca este a lui. Atunci guvernatorul a intrebat:
- Ce este in lada aceasta?
Unul din ei a raspuns:
- Bogatii, bijuterii, pietre pretioase…
Auzind acestea, guvernatorul a cazut pe ganduri cateva minute, dupa care a spus:
- Daca se adevereste ca aceasta lada este a unuia dintre voi, a aceluia va fi, iar celuilalt i se va taia capul.

La auzirea acestor cuvinte, unul din cei doi a spus:
- Nu este a mea!
Celalalt a confirmat ca este a lui, dupa care guvernatorul a intrebat din nou:
- Ce este in lada?
- Bogatii, bijuterii, nestemate…
Atunci guvernatorul se adresa unuia din slujitorii sai:
- Luati-l si inchideti-l sapte zile.

Bucuros, guvernatorul duce lada respectiva acasa si in prezenta iubitei sale sotii o deschide. Spre surprinderea lor in loc de bijuterii in lada se gaseau niste oase infasurate intr-o tesatura.

Suparat, guvernatorul da ordin unui slujitor sa arunce acele oase, dar sotia il opreste spunand ca este mai bine sa le dea foc.

- Bine, luati aceste oase si dati-le foc! spuse el intr un tarziu, cu o oarecare ezitare.

Dar, nu dupa mult timp, unul dintre slujitori vine foarte speriat, spunandu-i guvernatorului ca s-a intamplat ceva. Cand ajung la locul cu pricina, guvernatorul si sotia lui raman inspaimantati de ceea ce vad: oasele, in loc sa arda, capatasera o stralucire puternica.

- Sa vina preotul Samuel! a strigat guvernatorul.

La sosirea acestuia, guvernatorul il intreba:

- Ce inseamna aceasta, Samuele?

Preotul ramane si el uimit si dupa cateva minute de tacere adanca, el cade in genunchi spunand:

- Doamne, aceste oase sunt cu certitudine ale unui crestin martir.

- Si ce putem face? intreba guvernatorul.

- Punem moastele la loc in lada si asteptam ca Bunul Dumnezeu sa ne dea un semn.

Asa au si facut, timp in care preotul le spune ca moastele acestui crestin martir pot face minuni. Auzind acestea, sotia guvernatorului a luat lada in brate si s-a rugat astfel:

- Ma rog tie, posesorul acestor oase, sa o asculti pe supusa ta si sa mi daruiesti un fiu.

Preotul le a spus sa lase lada in locul in care se gaseste si timp de sapte zile sa se roage impreuna si astfel Dumnezeu sau sfantul respectiv le va da un semn. Si, intr-adevar, dupa sapte zile au venit toti trei si au ingenuncheat in fata lazii. Au pastrat un moment de tacere profunda, dupa care preotul a spus:

- Ma rog tie, posesorul acestor oase, daca ai ascultat rugaciunile si cererea noastra si daca ea poate fi indeplinita, da-ne si noua un semn.

Deodata, din lada, a iesit o lumina puternica, asa incat sotia guvernatorului a strigat:

- Lumina, lumina, priveste lumina!

Si astfel sotia guvernatorului a avut un fiu. Moastele Sfantului Mucenic Mina – fost ofiter in armata romana – au fost depuse cu cinste si lauda in biserica si la ele se inchina crestinii de astazi; si nu putini sunt aceia care se bucura de ajutorul sau.

Moastele sunt ramasitele pamantesti facatoare de minuni ale unora dintre sfinti. Noi le cinstim dupa cuviinta crestina pentru puterile duhovnicesti care lucreaza prin ele.

Sfanta Scriptura ne da marturii ca puterea minunata a harului lui Dumnezeu lucreaza prin osemintele celui drept. Astfel cartea a IV a a Regilor (14, 21) ne istoriseste ca osemintele proorocului Elisei au inviat un mort. Mai cinstim sfintele moaste pentru ca ele ne aduc aminte de cei ale caror oseminte au ramas in ne-stricaciune dupa moarte si sunt modele de urmat, pilde nepieritoare in pastrarea dreptei credinte (I Corinteni 15, 51 52; I Tesaloniceni 4, 15 17).

Crestinii ortodocsi, respectand hotararea Sinodului al VII lea Ecumenic, cinstesc sfintele moaste „ca pe sfanta Evanghelie, sfanta cruce si sfintele icoane”, sarutandu-le cu evlavie si pastrandu le ca pe odoare daruite de Dumnezeu.

Cinstirea deosebita a sfintilor si a moastelor lor se arata si prin aceea ca, potrivit hotararilor Sfintilor Parinti si canoanelor, la sfintirea oricarei biserici ortodoxe se pun sfinte moaste in picioarele mesei din altar; de asemenea, se pune o particica din sfintele moaste si la sfantul Antimis, fara de care nu se poate savarsi Sfanta Liturghie.

Sfintele moaste se pastreaza si pe pamantul tarii noastre in cadrul Bisericii Ortodoxe Romane. Credinciosii le cinstesc si se inchina lor, cercetand cu deosebita dragoste bisericile unde acestea se afla si participand in mare numar la sarbatorile de peste an.

La catedrala patriarhala din Bucuresti se afla moastele Cuviosului Dimitrie cel Nou din Basarabi si moastele Sfantului Ioan Gura de Aur.
La catedrala mitropolitana din Iasi se afla moastele Cuvioasei Paraschiva.
La Catedrala arhiepiscopala din Galati se afla moastele Sfantului Pantelimon.
La Curtea de Arges se afla moastele Sfintei Filoteia.
La manastirea Bistrita - Valcea se afla moastele Sfantului Grigore Decapolitul.
La manastirea Tismana se afla moastele Sfantului Nicodim.
La Suceava se afla moastele Sfantului Ioan cel Nou.
La manastirea Cocos - Tulcea se afla moastele sfintilor mucenici Zotic, Atal, Camasis si Filip.

Asadar, precum Dumnezeu primeste rugaciunea lui Iov pentru iertarea prietenilor lui (Iov 42, 7 8), apostolii si sfintii se roaga pururea pentru desavarsirea noastra (II Corinteni 13, 9; Efeseni 1, 16).

Pentru rugaciunile Sfintilor Tai, Dumnezeule miluieste-ne pe noi pacatosii! Amin!

Stefan Popa

.

• Sfintele Moaste ne cinstesc pe noi
  Publicat in : Editoriale
• Sfintele Moaste mai fac minuni?
  Publicat in : Editoriale
• Sfintele Moaste, o dovada a existentei lui Dumnezeu
  Publicat in : Editoriale