Citeste Viata Sfantului Efrem cel Nou
Semintele unei bucurii
Pe Sfantul Efrem l-am intalnit in urma cu cinci ani. De atunci, am inceput sa inteleg ce sunt cu adevarat minunile. Nu mini-revolutii, ci doar mangaieri. Adesea greu de inteles de cei din jur. Totusi, neajungand a multumi cu adevarat pentru ele, cred ca este drept macar sa nu le ascund.
In toamna lui 2012, ma pregateam pentru un examen important. Totul era gata pentru a-l sustine. Din pacate, un bustean birocratic, aparut brusc, parea sa impiedice sansa de a ma mai putea prezenta inaintea comisiei. Fiind vorba de sustinerea tezei de doctorat, deci, de o munca intinsa pe ceva ani, lovitura a fost puternica. Reactia -pe masura: pacla deznadejdii. Doar cine a trecut prin acest culoar de bezna poate intelege ce simteam. Si atunci, neputand/nestiind a ma ruga, am decis sa ii scriu Sfantului Efrem. O scrisoare de moda veche, in care ii prezentam situatia fara iesire si ii ceream ajutorul. Odata pusa la cutia postala epistola catre manastirea sa din Nea Makri, catinel-catinel toate au iesit din uscaciune. Problema birocratica s-a dovedit o eroare de comunicare, sustinerea tezei a decurs bine. Cum se mai intampla, aproape uitasem de scrisoare. Cand, in una dintre diminetile lui februarie, am primit un plic de la Nea Makri prin care maica stareta ma asigura de rugaciunile sale si imi ura un an plin de impliniri. Poate sa para firesc. Si totusi, tind sa o privesc ca pe o minune, macar si fiindca este prima oara cand, trimitand cateva randuri catre o manastire, am primit raspuns. Ziua aceea a fost una dintre cele mai frumoase gratie acestei intamplari.
O alta mangaiere datorata rugaciunii Sfantului a fost... un chiul in masa. Urma sa predau unei clase aflate, mai mereu, in plina efervescenta. Pentru mine era ultima ora si oboseala acumulata imi punea inainte imaginea unei incercari nu chiar usoare. De aceea, inainte de a se suna de intrare, m-am rugat telegrafic Sfantului Mare Mucenic Efrem spre a gasi o solutie acestei chestiuni.
Pornesc, cu un amestec de resemnare - totusi este ultima ora -, dar si de curiozitate - oare Sfantul ce imi pregateste? Apas clanta Usa se deschide. Clasa, goala. Pentru intaia data. Si, pentru ca deja ma gandisem ca este posibil sa se fi mutat in alta sala, raspunsul femei de serviciu a limpezit tot - Au plecat acasa imediat ce s-a sunat de iesire.
Al treilea eveniment a avut loc tot in februarie. Ar avut curiozitatea sa aflu cand este praznuit, in 2013, praznicul invierii Domnului. Calendarul precize limpede - 5 mai. Insa, aflat in posesia raspunsului, m-am trezit inaintea unei preocupari nu chiar minore. Ca si cum intalnesti o persoana care iti este extrem de cunoscuta, insa nu stii de unde. Cotrobaind prin memorie, am descoperit ca la acea data se implineau sapte ani de la mutarea la cele vesnice a Cuvioasei Maici Benedicta de la Varatec, cunoscuta, mare parte a vietii sale, ca Zoe Dumitrescu-Busulenga Marturisesc, este una dintre personalitatile pe care le pretuiesc in mod deosebit si acoperirea zilei sale de odihna de catre lumina pascala nu ar fi putut decat sa imi starneasca o mare bucurie care, de altfel, mi-a luminat intreaga vreme a Postului Mare. Asa incat, descoperind pe un site unul dintre volumele semnate de catre Cuviosia Sa, purtandu-i autograful, am licitat cu dorinta apriga de a-l obtine. Si, in final, am reusit sa il si castig. Trecusera saptamani bune si, iata, gandul ca data de 5 mai are si o alta semnificatie persista. Asa incat, infrangand banchizele suficientei, am deschis ferm sinaxarul si... am descoperit. Este ziua muceniciei Sfantului Cuvios Efrem cel Nou, de la Nea Makri, din Attica. Si, ca descoperirea sa fie completa, la inceputul Saptamanii Patimilor aflu ca a aparut un nou volum despre minunile Sfantului Efrem. Initial - gand prompt: va aparea pe piata si atunci il voi rasfoi pe indelete. Totusi, asteptarea nu imi suna ca o solutie pe deplin rezonabila. Asa incat l-am comandat. Si astfel, cu gandul ca va sosi cand trebuie (zilele libere, situatia Postei Romane sunt factori care ingreuneaza destul circulatia unui colet), am trecut pragul invierii, primind un nou dar, caci vreme de doua saptamani auzul meu devenise o figura de stil. Suferind de catar tubar bilateral, nu puteam percepe mai nimic din ceea ce ceilalti se straduiau sa imi comunice. Asa incat se punea problema daca, dupa participarea la Denii, cand, practic, am fost doar o silueta ce mai curand ghicea decat intelegea, era firesc sa particip la Slujba Invierii. Cu doua ore inainte de inceperea acesteia, practic am fost impins catre biserica. Si, in vremea slujbei, auzul a revenit. Nu neg ca printre complotisti il banuiesc atat pe Sfantul Ierarh Nicolae, patronul bisericii, cat si pe Sfantul Efrem. Si aici parea sa se incheie totul. Pana ieri, 9 mai, cand au venit doua avize postale. Mai exact, doua carti: Sfantul Efrem cel Nou, Minuni in Romania si Renasterea - Umanismul st dialogul artelor a Maicii Benedicta (Zoe Dumitrescu-Busulenga). Comandate la un interval de timp nu chiar neglijabil, iata, printr-o parelnica coincidenta la prima vedere, au sosit impreuna.
Inainte de a incheia, cutez sa amintesc un alt dar al Sfantului Efrem - intelegerea, ca urmare a parcurgerii vietii sale, a marturiilor despre mucenicia si minunea aflarii sfintelor sale moaste, a martiriului celor care au trecut prin iadul sistemului concentrationar din spatiul comunist. Este un dar de mare pret, pentru ca nu dispune de vreo descriere.
Aceasta am avut de marturisit. Minuni, teoretic, departe de a fi impresionante, savarsite insa de catre un mare Sfant. Nadajduiesc sa fie utile. Macar si pentru ca reprezinta semintele unei bucurii deosebite.
Armand D., 10 mai 2013, Romania
Extras din cartea "Minunile Sfantului Efrem in viata noastra", Ed. Sophia
-
Viata Sfantului Efrem cel Nou
Publicat in : Sfantul Efrem cel Nou
-
Sfantul Efrem cel Nou, prietenul cel mai aproape de sufletele noastre
Publicat in : Religie
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.