Pr. V. Thermos: Aş vrea pentru început să spun că putem vedea la orice vârstă, chiar foarte fragedă, purtarea urâtă a copiilor care se simt neglijaţi. Desigur, cu cât întârzie depistarea şi îndreptarea acestei probleme, cu atâtea se amplifică, şi atunci intervine calificativul. Adică momentul în care părinţii au construit o ipoteză, un scenariu al familiei lor în care se zice: avem aceste însuşiri, suntem membrii aceleiaşi familii şi avem un copil rău. In acest moment se creează asa-zisul mit al familiei.

Ii spunem mit, deoarece nu are corespondent în realitate, dar serveşte tuturor să continue purtarea pe baza acestei ipoteze. Ceea ce înrăutăţeşte problema, deoarece face mult mai greu drumul întoarcerii, al schimbării, întrucât toţi se pot baza pe acest mit, toţi pot crede că aşa stau lucrurile. Cine-i de vină pentru asta? Cauzele care se leagă sunt multe. Copilul este soi rău, constituţia lui nu e bună, nu e un copil bun, ascultător şi liniştit. Seamănă cu tatăl, zice mama, ba cu mama, zice tatăl, care are înclinaţia asta şi asta..., seamănă cu bunicul..., şi urmează o întreagă genealogie care nu are nici o importanţă aici.

De multe ori acest calificativ intervine de foarte devreme, deoarece, de exemplu, primul copil a fost foarte liniştit, iar al doilea plânge şi pisălogeşte tot timpul, aşa încât părinţii îl cataloghează de mic ca fiind copilul cel rău, cu urmarea că purtarea acestui copil poate să se strice de tot, numai pentru că de mic plângea şi ţipa mult.

O altă etapă care influenţează copilul este şcoala. Dacă el se obişnuieşte şi merge bine în clasa întâi, care e clasa cea mai importantă în psihologia copilului, dacă reuşeşte să-şi formeze şi să dobândească siguranţa de sine, încrederea în sine, de care are nevoie, atunci în mare măsură poate îndrepta imaginea pe care o are despre sine şi, ajutat de încurajarea şi lauda părinţilor, nu va mai resimţi sentimentul de neglijare, dacă exista, şi apoi se va îndrepta şi purtarea cea urâtă. Există copii care s-au „aşezat" bine la şcoală, au răspuns la ore, au fost apreciaţi de învăţători şi şi-au îndreptat şi comportamentul urât.

Dimpotrivă, dacă nu are loc o apropiere corectă de şcoală, iar copilul nu dobândeşte încrederea de sine, şi imaginea pe care o are este dublată de lipsa de înţelegere şi de greşita abordare din partea celorlalţi, atunci problema se va accentua cu repeziciune. Şi trebuie să vă spun că cercetările dovedesc că o mare parte dintre adolescenţii care au o purtare rea, care se poartă cu impertinenţă, care înjură, care fac stricăciuni, care pierd nopţile, care se încurcă în grupări rău famate ş.a., cei mai mulţi dintre aceştia fuseseră elevi slabi în primele clase de şcoală. Avem nevoie de această informaţie nu ca să ne înfricoşăm în cazul în care copilul nostru prezintă astfel de probleme, ci ca să acţionăm din timp prin încurajarea şi întărirea încrederii de sine a copilului, ajutându-l unde este nevoie, astfel încât să nu se simtă nici inutil, nici incapabil, nici copil rău, care nu învaţă sau îşi supără părinţii, idei pe care chiar noi le indicăm deseori în momentele de furie.

In plus, de multe ori descoperim la copiii care se simt neglijaţi şi care se poartă urât nu numai o imagine urâtă despre sine, ci chiar o stare interioară care ajunge până la deprimare. Deseori văd copii deprimaţi. Asta se întâmplă de regulă la adolescenţă, alteori chiar şi la vârsta copilăriei, iar părinţii nici nu înţeleg ce se întâmplă, nici nu se îngrijesc, nici nu apelează la un specialist. Iar modul în care reacţionează omul la această afecţiune, la durerea şi greutatea psihică ce o însoţeşte, modul cu care se împotriveşte deprimării, ca aceasta să nu-l înghită, îl constituie de cele mai multe ori comportamentul urât. Multor tineri acest comportament urât - numit comportament delincvent sau, medical, deviant - le dă o anume vitalitate, le aminteşte că trăiesc, nu-i lasă să se scufunde în melancolia interioară care-i apasă. Desigur, când aceasta se petrece în adolescenţă, este rodul simptomelor ce au început cu mult mai devreme, care nu au fost depistate şi s-au înmulţit, adăugându-se unul celuilalt.

Pr. Vasile Thermos

Sfaturi pentru o crestere sanatoasa a copiilor, Editura Sophia

Cumpara cartea "Sfaturi pentru o crestere sanatoasa a copiilor"

 

• Datorita bunatatii nu vedea rautatea
  Publicat in : Pilda zilei
• Despre rautatea omeneasca
  Publicat in : Religie
• Rautatea soft si bunatatea aburinda
  Publicat in : Editoriale
• Nici rautatea pe care o ai de la diavol, nici propria ta rautate, nu biruieste bunatate a lui Dumnezeu!
  Publicat in : Credinta

Aboneaza-te la newsletter

Email

Introdu codul din imagine: