"S-a smerit pe Sine, ascultator facandu-se pana la moarte, si inca moarte de cruce”. (Filipeni 2, 8)

Intr-o manastire din judetul Neamt vietuia un calugar cu viata imbunatatita. Foarte multi crestini veneau sa se inchine la aceasta manastire si sa ceara un cuvant de folos de la duhovnicii ei. Odata m-am hotarat sa merg si eu sa ma inchin la cinstita manastire, sa-i vad pe monahii ei si sa ma invrednicesc de rugaciunile lor. Asadar, indata m-am pornit la drum si, nu fara peripetii, am ajuns in cele din urma la sfantul lacas de inchinaciune.

Aici era multa lume: majoritatea erau crestini cu traire in Domnul Iisus Hristos si insetati dupa cuvantul Sau, iar unii erau pur si simplu vizitatori.
 
In cele din urma, aflam ca la o anumita ora vine un calugar batran sa vorbeasca credinciosilor. Si astfel, la ora respectiva, ne asezam pe bancute ca toti ceilalti si asteptam. Deodata se deschide usa unei chilii si isi face aparitia un mosneag cu barba alba care se apropie cu pasi domoli, apoi se aseaza in fata multimii adunate.

- Apoi, dragii mei, ma bucur ca ma aflu aici cu voi, ca sunteti bine, sanatosi si ca ati venit pana aici din toate partile tarii ca sa ma vedeti. Eu ce sa va spun, ca sunt un mosneag bolnav, suferind, am sapte operatii, sunt vai de mine, nu ma mai tine memoria, sunt Mos Putregai. De acum nu mai astept decat sa se puna tarana peste putregaiul din mine.

Cei care venisera pentru prima data au ramas putin nelamuriti, caci, probabil, ei se asteptau sa vada un inger. La un moment dat chiar aud in spatele meu ca o persoana se adreseaza sotiei:

- Vezi, draga, ca nu e nimic de vazut, m-ai facut sa bat drumul de la Constanta pana aici degeaba, ca sa-l vezi si sa-l auzi pe Mos Putregai; un batran bolnav pe care il cauta moartea si iata, a venit sa ne vorbeasca! Sunt curios sa vad ce mare minune o sa ne spuna.
 
Si intr-adevar, Mos Putregai a tinut o predica minunata si a dat cuvant de folos si binecuvantare la toti cei prezenti. Toata lumea a fost foarte multumita si toti au plecat cu pace in suflet.
 
Mos Putregai nu era altul decat Parintele Arhimandrit Cleopa Ilie, cel mai mare duhovnic pe care l-a avut Romania la sfarsit de mileniu. Cinstita manastire unde a trait cea mai mare parte a vietii sale monahale este manastirea Sihastria din comuna Vanatori, judetul Neamt.

Sa-l rugam, asadar, de acolo de unde se afla, sa mijloceasca rugaciunile si cererile noastre la Domnul Iisus Hristos si la Maica Domnului. Fie ca Parintele Cleopa sa ne astepte la poarta raiului, caci draga ii era vorba: "Manca-v-ar raiul sa va manance!”

Asa precum mandria sau trufia este considerata cel mai mare pacat, smerenia este cea dintai virtute morala si de aceea prima conditie in angajarea crestinului in razboiul nevazut. Cel care nu are smerenie este scos din lupta de la bun inceput. 

Omul smerit se socoteste mic si nevrednic de luat in seama de altii. El isi recunoaste greselile, fuge de lauda oamenilor; cu virtutile si purtarea sa buna nu se mandreste, dimpotriva, el stie ca e slab si ca poate curand sa alunece in pacat.
 
Sfantul ierarh Nifon spune: "Cel ce fuge de dispretul, batjocura si ura oamenilor nu traieste in duhul lui Dumnezeu, nici nu va mosteni imparatia cerurilor. Sa stie bine acest lucru cel ce voieste sa se mantuiasca. Sa nu fugim din locul unde oamenii ne nesocotesc si ne dispretuiesc, ci sa stam cu rabdare si Dumnezeu ne va da negraita slava. Dimpotriva, sa fugim de locul unde intalnim lauda si cinste. Numai asa ne vom putea mantui si castiga raiul. Ocara este tot atat de folositoare robilor lui Dumnezeu, precum Evanghelia este necesara Bisericii. Nu ne foloseste sa fim slaviti de oameni.”
 
Iata de ce, bunaoara, Sfintii Parinti considerau smerenia toiagul cel mai mare al lui Dumnezeu. Cand ne smerim fata de toti si ne socotim pe noi insine foarte pacatosi, ca gunoiul, ca putregaiul, atunci coboara din cer acest toiag si ne sta in ajutor, zdrobind totul, pe vrajmasii nostri, pe cei ce ne urasc, pe diavoli.
 
Continuand traditia Sfintilor Parinti, marele duhovnic Parintele Paisie Olaru da urmatorul cuvant referitor la smerenie: "Cel mai bine e sa fie omul oala de lut care este buna pentru toate si de care se folosesc toti in fiecare zi, si pentru mancare, si pentru apa, si pentru orice lucru. Pe cand oala sau vasul de aur sau argint se pune pe polita, se incuie in dulap, este ravnit de toti si se foloseste numai la zile mari sau o data pe an, oala de lut este vasul trebuintelor zilnice, caci toti o cauta si se folosesc de ea. Asa si omul smerit, care nu cauta cinste si dregatorie. El ramane nebagat in seama intre cei de jos, dar pe toti ii foloseste, ii indeamna, ii ajuta, ii odihneste si toti il cauta si se bucura de el.”
 
De asemenea, Fericitul Augustin, cand auzea ca e laudat de oameni, spunea: "Ei ma lauda, dar eu mai bine ma cunosc pe mine decat ei; si inca mai bine ma cunoaste Dumnezeu, care stie ca nu de cinste, ci de dispret si de iad sunt vrednic!”

Smerenia a fost virtutea cea mai aleasa a Domnului Iisus Hristos. Desi era egal cu Dumnezeu, Hristos s-a smerit si s-a subordonat de bunavoie lui Dumnezeu, ceea ce nu inseamna ca a devenit inferior. El a afirmat acest lucru de mai multe ori. Fata de Adam, care nu a acceptat limitarea impusa de voia lui Dumnezeu, Hristos accepta de bunavoie supunerea si ascultarea pana la jertfa suprema. El a acceptat simplitatea si saracia, umbland pe jos si lucrand cu mainile Sale. Leaganul Lui a fost ieslea si patul de moarte - crucea.

Maica Lui, in smerenia ei, se numeste slujnica Domnului. Sfantul Iosif, de asemenea, totdeauna a fost smerit. Smeriti au fost si apostolii, si toti sfintii Domnului. Mare a fost smerenia vamesului Zaheu care, desi cunoscut de toti pentru bogatia si faima lui, a uitat cine este si, asemenea unui prunc lipsit de minte, s-a urcat intr-un smochin, dorind sa-L vada pe Domnul Iisus Hristos.

De aceea, smerenia este bine placuta in fata lui Dumnezeu, iar trufia o uraste.
 
"Manca-v-ar raiul sa va manance!”
 
Cuvioase Parinte Cleopa, de acolo din Ceruri, roaga-te pentru noi pacatosii! Amin!
 
Doamne ajuta!

Stefan Popa

.

• Manastirea Sihastria
  Publicat in : Biserici si Manastiri din Romania
• Manastirea Sihastria Putnei
  Publicat in : Mitropolia Moldovei si Bucovinei