Intrebare: "In afara lui Dumnezeu poate exista un om sănătos psihic? Mă refer la aspectul nevrotic.”
Se poate ca cineva să nu fie aproape de Dumnezeu, să fie în afara Bisericii şi să nu fie nevrotic. Nu este neapărat să fie astfel. Insă este într-un alt fel de stare maladivă.
In general, diversele stări psihopatologice nu sunt neapărat o consecinţă a depărtării noastre de Dumnezeu, pentru că altfel ar fi trebuit ca toţi cei care sunt departe de Dumnezeu să fie nevrotici. Insă nu sunt. Acest lucru trebuie clarificat.
Mai înainte de a continua, spun şi aceasta: cineva poate fi foarte bolnav de tuberculoză, de vreo afecţiune a stomacului sau de altă afecţiune şi să fie creştin, însă în acest caz lucrurile sunt diferite. Şi anume, cineva care este foarte bolnav trupeşte poate fi sfânt. Cel care însă este nevrotic nu poate fi sfânt. Este un credincios, însă nu poate fi sfânt. Sfântul este neapărat liber faţă de astfel de stări. In aceasta constă diferenţa specifică dintre bolile psihice şi cele trupeşti. Uneori psihiatrii aseamănă bolile psihice cu cele trupeşti şi spun că aşa cum poţi fi bolnav trupeşte, tot astfel poţi fi bolnav şi psihic. Nu este exact aşa. Este intr-o oarecare măsură astfel, însă nu exact aşa stau lucrurile. Există, cred eu, o diferenţă specifică.
In cel nevrotic se exercită unele mecanisme interioare ale alcătuirii sale psihice, astfel că el încă nu poate avea atitudinea corectă faţă de viaţă, faţă de realitate, faţă de el însuşi, iar fiinţa lui este confuză poate chiar din vremea copilăriei. Se mai poate ca în subconştientul său să se afle unele lucruri necunoscute, motiv pentru care el suferă.
Dar dacă cândva îl va elibera cu adevărat Hristos, cu siguranţă se va elibera de acestea. Nu poate fi cu adevărat liber în Hristos şi în acelaşi timp să fie şi nevrotic. Astfel socotesc eu. Nu ştiu dacă greşesc. Dacă se află aici de faţă un specialist, să ne ajute.
Nu ne-am îndepărtat de tema noastră, pentru că, dacă vă aduceţi aminte, tema noastră se referă la aceste afecţiuni ale omului, la bolile, confuziile, blocajele omului şi la rugăciune. Atunci când omul învaţă să se roage, se eliberează de acestea.
Oameni lumeşti care nu întâmpină dificultăţi lăuntrice
Intrebare. „Auzim despre anumite persoane că duc o viaţă foarte confortabilă, şi-au rezolvat problemele psihice, însă nu se face referire la viaţa lor duhovnicească, la viaţa cea după Dumnezeu. Imi amintesc concret că într-o carte a autoarei Kuren Horney- sunt relatate cuvintele cuiva dintre pacienţii săi, care era un om cu confort psihic, şi nu se menţionează ceva mai mult decât atât.
Nu trebuie să ne surprindă acest lucru. Putem întâlni mulţi oameni cu totul lumeşti, care nu au o relaţie cu Dumnezeu şi trăiesc confortabil. Mănâncă, beau, petrec, nu au complexe şi dificultăţi lăuntrice. Insă aceasta nu este viaţă duhovnicească, este viaţa omului căzut. Atunci când spunem că trebuie să trăim duhovniceste, acest lucru nu înseamnă că trebuie sa ducem o viaţă confortabilă. Dacă în fiecare zi bei vin vei duce o viaţă confortabilă. Am putea spune că toţi oamenii care trăiesc departe de Dumnezeu sunt, mai mult sau mai puţin, beţi, nu de vin, ci de alte lucruri. Insă, atunci când vine ceasul morţii, beţia nu mai poate oferi nimic. Atunci este ceasul judecăţii lui
Dumnezeu, si numai Dumnezeu ştie ce va fi din acel moment şi după aceea.
Cu toate acestea, om cu totul normal nu poate fi decât acela care este om al lui Dumnezeu. Iar atunci când întâlnim câteodată, arareori, un om cu adevărat al lui Dumnezeu spunem că acesta este om adevărat. Se poate ca, atunci când vorbeşte, să nu ştie să se exprime bine, se poate ca atunci când sade, să nu sadă foarte civilizat, însă nu ai nicio îndoială că te afli înaintea unui om al lui Dumnezeu. Ceilalţi au acest conturi, despre care a vorbit colegul nostru, le reuşesc lucrurile pe care le fac, propăşesc, însă în general viaţa ior nu însă viaţa lui Dumnezeu, ci viaţa comună, viata care riecurge din faptul că cineva doar există - se desfăşoară ca imi o beţie. De aceea îi vedem pe toţi aceşti oameni că nu pot trăi fără hobby-urile lor, fără a-şi satisface o nevoie sau alta.
Omul lui Dumnezeu este liber, întru totul liber. Este numai rob al lui Dumnezeu. „Pavel, rob al lui Iisus Hristos", om smerit. „Dacă aş plăcea insă oamenilor, n-aş fi rob al lui Hristos." Dacă aş fi fost plăcut oamenilor, adică robul lor, nu aş fi fost rob al lui Hristos. Deoarece pentru a te face plăcut oamenilor trebuie să te faci robul lor. Cineva spunea: ai studiat la facultatea de linguşeală? Dacă te comporţi astfel, vei fi plăcut oamenilor, vei fi rob al lor, însă nu vei fi rob al lui Hristos.
Binele care decurge din stările psihopatologice
Întrebare: „De ce Dumnezeu îngăduie ca omul să fie afectat nu doar de nevroze, ci şi de psihoze? Căci există şi psihoze care se datorează unor degenerări organice ale creierului. Este exclus ca sfinţii sâ fie afectaţi de aceste psihoze care nu sunt de natură organică?”
Este absolut exclus. Se poate ca s inc va, aşa cum v-am spus, să intre în Biserică şi să se spovedeai a, să se împărtăşească, să asculte cuvântul lui Dumnezeu, sa la parte la slujbe, sa se nevoiască, dar să aibă şi o psihoză, sărmanul. Insă, dacă va progresa în aşa măsură încât să înceapă să se sfinţească duhovniceşte sufletul lui şi deja să avem cazul unui om sfânt, atunci psihoza nu mai are niciun loc. Veţi zice acum: Cu ce e devină sărmanul ca să aibă această psihoză, care nu îl lasă să se sfinţească? Nu este vorba că nu îi îngăduie psihoza să se sfinţească. V-am mai spus înainte că de multe ori Dumnezeu foloseşte toate acestea pentru a-l mântui pe om.
Sunt mulţi care nu au nici psihoze, nici nevroze şi nu se sfinţesc deloc. Şi mi s-a întâmplat de multe ori să spun unora care au stări psihopatologice: „Acum ai aceste probleme. Nu face nimic. Chiar dacă ţi se vor părea dure cuvintele mele, îţi spun: bine că le ai. Iţi fac bine aceste probleme. Pentru că, după cât înţeleg eu, dacă Dumnezeu te-ar elibera acum de acestea - si nu este vorba că Dumnezeu ti le lasă ca să le ai sau că ti le-a dat ca să le ai, nu, ci le ai din alte cauze, însă Dumnezeu ar putea să ţi le ia, deşi ele nu pot fi luate aşa cum poate fi luată o boală trupească; în aceste situaţii se ajunge şi cu încuviinţarea omului - deci dacă Dumnezeu te-ar elibera, nu mă îndoiesc că ai apuca alt drum decât cel al vieţii cu Dumnezeu”. Ati înţeles. Eu, pe cât ştiu, nu am nicio îndoială că în anumite cazuri s-ar fi întâmplat astfel. Prin urmare, e benefică nevroza care încă nu a trecut, psihoza care încă nu a trecut, starea maladivă care încă persistă.
Nu îţi pierde nădejdea, nu îţi pierde credinţa, nu-ţi pierde curajul, ai răbdare, nu da multă importanţă acestora şi în- cet-încet, încet-încet, când va veni ceasul, te va elibera Dumnezeu, atunci când nu mai este pericolul ca tu să pled de lângă El.
24.10.1976
Arhim. Simeon Kraiopoulos
Fragment din cartea "Despre patimi si rugaciunea mintii", Editura Bizantina
Cumpara cartea "Despre patimi si rugaciunea mintii"
-
Sfintenia lui Dumnezeu si sfintirea omului
Publicat in : Dogma -
Sfintenia, transparenta lui Dumnezeu in constiinta omului
Publicat in : Editoriale -
Sfintenia, nebunia normalului intr-o lume anormala
Publicat in : Duminica Tuturor Sfintilor
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.