Odata cu trecerea Dodecameronului (celor douasprezece zile dintre Nasterea Domnului si Epifanie) trebuie sa ne amintim o perspectiva interesanta a marelui psihoterapeut Victor Frankl, referitoare la diferite tipuri de nevroze, ce sunt asociate cu asa-numitele nevroze noogene.
In lucrarile sale, acest mare psihoterapeut face deosebire intre nevrozele psihogene, ce se reduc la domeniul psihologic, si nevrozele noogene, ce sunt asociate cu dimenisunea noologica a existentei umane, mai precis aflarea sensului vietii. Acesta afirma ca oamenii sufera astazi mai ales din cauza faptului ca viata lor nu are un sens.
Intre diferitele nevroze acesta include “nevrozele de duminica”, ce apar atunci cand o persoana constientizeaza golul sau existential, mai exact cand “greutatea unei saptamani incarcate se incheie duminica, iar in el simte brusc un gol”. Asa se intampla cand o persoana, ocupata intreaga saptamana, incearca sa uite acest gol existential, pierzand din vedere ca viata sa este lipsita de sens. Astfel, cand aceasta isi inceteaza activitatea, este afectata de melancolie, durere, avand urmari teribile in existenta sa.
Putem extinde acest aspect al lui Frankl, argumentand ca observam de multe ori oameni din jurul nostru afectati de nevrozele de sarbatori. Ceea ce constatam cu privire la duminica, este de asemenea valabil pentru marile sarbatori crestine, precum Nasterea Domnului, Sfintele Pasti, etc.
Pe langa ceea ce afirma Frankl despre ce se petrece in zilele de duminica, in timpul marilor sarbatori observam aceleasi situatii. Oamenii, in special in Grecia, se pregatesc pentru marile sarbatori de Craciun si Pasti. Acestia cred ca vor gasi ceva care sa le potoleasca foamea si setea existantiale. Dar nu cauta spre aceasta din adancul inimii incercand sa se apropie de intelesul adevarat si profund al sarbatorii. Acesta presupune pocainta, smerenie, pregatire mentala, Taina Marturisirii si Sfanta Impartasanie. Mai degraba oamenii se axeaza pe aspecte exterioare, precum cumpararea anumitor lucruri, calatoriile, vizitele, si mesele festive. Este adevarat, desigur, ca aceste obiceiuri exterioare nu satisfac nevoia spirituala a unei persoane, si astfel golul spiritual persista.
Asadar, desi o persoana asteapta sarbatorile pentru a primi raspuns la intrebarile existentiale, cu privire la problemele vietii si mortii, aceasta nu il dobandeste, intrucat ramane la suprafata si nu patrunde in adancul evenimentelor. Acest fapt conduce doar la melancolie, disperare si gol interior.
Multi au constatat ca in perioada sarbatorilor, in familii au loc certuri, creste numarul crimelor si al traumelor psihice. Toate acestea se explica din aceasta perspectiva, intrucat in aceste zile importante omul nu reuseste sa-si odihneasca si sufletul, in pofida nostalgiei sale vii si cautarii.
O cale de a evita suferinta nevrozelor de sarbatori este aceea de a urma intreaga invatatura a Bisericii impreuna cu perioada de 40 de zile, de pregatire, premergatoare praznicelor.
IPS Hieroteos Vlachos
Traducere Radu Alexandru
.
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.