Nu cautati aventuri, ci nazuiti sa va intemeiati o familie buna

Nu cautati aventuri, ci nazuiti sa va intemeiati o familie buna Mareste imaginea.

Nu căutati aventuri, ci năzuiţi să vă întemeiaţi o familie bună

Trebuie să ne gândim din timp pe cine alegem şi ce vrem de la viaţa familială. Dacă ne gândim doar ce frumos este viitorul nostru soţ (ce frumoasă este viitoarea noastră soţie) şi ce bunăstare materială este capabil să ne asigure, dar nu vrem să luăm cunoştinţă de celelalte însuşiri ale lui sau nu vrem să le dăm atenţie, cel mai degrabă ne aşteaptă multe surprize neplăcute. După ce trece prima perioadă a căsniciei, când totul se vede în roz, se poate dovedi că soţii nu prea au multe lucruri în comun, şi apare pericolul divorţului...

Ar fi folositor să ne amintim vechile noastre tradiţii, când flăcăul îi făcea curte fetei vreme îndelungată fără să intre în relaţii trupeşti, care exclud temporar o viziune lucidă, raţională, asupra lumii. După aceea chiar cei în cauză spun: „A fost o dragoste... nebună”.

Această perioadă de curtare ţinea atât timp cât era nevoie ca să se cunoască unul pe celălalt, să-şi poată răspunde la întrebarea: „O să pot trăi cu el (ea) toată viaţa?”

După reacţia celuilalt la diferitele împrejurări ale vieţii îţi poţi da seama dacă e compatibil cu tine sau, dimpotrivă, nu vă potriviţi - căci după prima perioadă a vieţii în comun, când noutatea relaţiilor conjugale, atât trupeşti, cât şi sufleteşti, nu mai umple toată existenţa, foarte importantă devine pentru soţi comunitatea de caracter, de interese, de educaţie. Va fi foarte supărător dacă îţi vei da seama brusc că alături de tine se află un om cu totul străin, cu care n-ai ce să discuţi. Mai uşor ne e să ne împăcăm cu un aspect exterior neatrăgător decât cu obiceiurile proaste ale omului pe care l-am ales. De aceea este atât de important să observăm tocmai defectele morale sau trăsăturile de caracter cu care nu ne putem împăca.

Atâta timp cât nu sunteţi căsătoriţi încă uitaţi-vă, în primul rând, dacă există comunitate de interese. Viitorii soţi trebuie să aibă aceleaşi repere morale, aceeaşi atitudine faţă de problemele vieţii. Fiţi atenţi cum priveşte celălalt bogăţia, copiii, odihna, tot ce ne înconjoară în viaţă.

O uriaşă însemnătate o are educaţia. Unii, de exemplu, îşi pot permite cu uşurinţă să spună un cuvânt grosolan, pe când alţii nu suportă nici să audă aşa ceva - şi asta poate deveni în viitor o piedică în calea normalităţii relaţiei.

Apoi, gradul de cultură. Un bărbat cult poate fi atras şi de o fată simplă, incultă, dar după aceea îi va fi greu şi va consuma multă energie sufletească pentru a nu se irita din pricina diferenţei de nivel intelectual - or, nu ştiu cum se face că această energie ne lipseşte tot mai mult... Oamenii religioşi au aici un mare avantaj, le este mult mai uşor să găsească teme comune pentru discuţie şi când există un decalaj de cultură, de cunoştinţe. Şi cei învăţaţi, şi cei simpli simt că sunt egali înaintea lui Dumnezeu.
Şi situaţia materială este mai bine să fie egală, măcar aproximativ. Dacă, de exemplu, fata e obişnuită cu luxul, dar se mărită cu un om a cărui situaţie materială este modestă, îi va fi foarte greu. Şi lui îi va fi.

Acum, printre femei - şi nu numai - a devenit popular modelul Cenusăresei - fata săracă ale cărei calităţi au fost remarcate şi preţuite de un prinţ bogat şi frumos. Această temă este luată ca subiect de numeroase seriale, îşi găseşte ecoul în mii de capete prostuţe. Sigur, se mai întâmplă şi asa în viată, însă de obicei Cenuşăresele sunt fericite rareori şi nu pentru multă vreme. Astăzi li se propune o coroană, dar după ce devin soţii ajung un fel de mobilă. Trebuie spus că prinţii cei bogaţi schimbă des acest gen de mobilă... îmi amintesc de o tânără care a avut o copilărie grea. Atunci şi-a şi fixat scopul de a face o căsătorie reuşită. S-a măritat cu un bărbat mult mai în vârstă decât ea, bogat, spiritual, generos (i se părea ei). Duhovnicul şi mama au încercat s-o convingă să renunţe la acest pas. Duhovnicul i-a zis: „O să stai închisă într-o colivie de aur. Acum nu ai nimic al tău: ei bine, nici de-acum înainte n-o să ai ” Ea era prea tânără, necoaptă la minte; n-a ascultat. După aceea iată ce a ieşit. A născut o fetiţă. Escapadele la cluburi şi restaurante s-au terminat. Soţul nu venea zi de zi acasă. Nici măcar bani pentru nevoile casei nu lăsa totdeauna; a fost nevoită chiar să împrumute de la mama sa. In continuare, scenariul obişnuit...

Inainte oamenii ţineau întotdeauna cont de caracterul părinţilor potenţialului soţ (potenţialei soţii). Toţi cunosc regula: dacă vrei să ştii cum o să fie în căsnicie soţia ta, uită-te la viitoarea ta soacră.

Pot da ca exemplu o situaţie când a fost să se căsătorească unul din apropiaţii mei. Viitorul socru avea mari îndoieli în privinţa lui. S-au dus părinţii ei la părinţii lui. După ce au făcut cunoştinţă şi au discutat, tatăl ei s-a întors încântat. De ce? Văzuse că părinţii potenţialului ginere sunt la fel ca el şi soţia sa, cu aceleaşi concepţii despre
viaţă, aceleaşi repere morale, absolut acelaşi nivel de trai, aceeaşi vârstă. Amândouă mamele - învăţătoare. Singura diferenţă consta în aceea că el era ofiţer, pe când tatăl mirelui - fizician. Părinţii au văzut în asta chezăşia faptului că odraslele lor se vor înţelege - şi, într-adevăr, căsnicia s-a dovedit a fi foarte fericită.

Foarte importantă e şi problema vârstei. Trebuie să ţinem minte că vom trăi cu omul respectiv până la moarte, vom îmbătrâni alături de el. Dacă n-o să îmbătrânim concomitent, cel mai tânăr dintre noi va putea îndura ispita?

Cunosc un caz când ea era mai mare decât el cu zece ani. I-am zis lui: „Eu nu vă recomand să faceţi asta. Eşti convins că atunci când o să ai 50 de ani şi o să fii încă bărbat în putere, iar soţia ta va fi în pragul ofilirii, nu vei sucomba tentaţiei?”

Trebuie să luăm în calcul faptul că asemenea ispite vor exista.

Pe primul loc este, bineînţeles, atitudinea celor doi faţă de religie, fiindcă aceasta este baza. Dacă unul dintre ei este religios, iar celălalt nu, din câte ştiu eu foarte mulţi preoţi nu dau binecuvântare pentru asemenea căsătorii. Şi, din păcate, atunci când totuşi se săvârşesc ele sunt adeseori şubrede. Dacă unul dintre soţi e necredincios, probabilitatea că îl va înşela pe celălalt este foarte mare. Deşi la început omul refuză să creadă asta, se poate observa că în vremea noastră foarte mulţi dintre necredincioşi îşi înşală soţii - iar acolo unde există infidelitate conjugală este cu totul altă atmosferă în familie. Oricâte semne exterioare de dragoste şi respect ar exista, nu mai e la fel. Căsnicia seamănă cu o casă sub temelia căreia s-a săpat şi care poate oricând să se prăbuşească.

Să vă dau un exemplu. O fată voia să se mărite. Am întrebat-o: „Auzi, dar el este credincios?” „Este botezat.” „Asta nu înseamnă nimic. In zilele noastre aproape toţi sunt botezaţi”, i-am zis. „La biserică merge?” „El spune că o să meargă.” „Ştii, ar fi mai bine ca mai întâi să înceapă să meargă la biserică, să se spovedească, să se împărtăşească. După aceea, când va fi cu adevărat îmbisericit, va fi altceva. Aşa, îţi asumi un mare risc.” Nu a ascultat - nici de mine, nici de părinţi. Ce credeţi că s-a întâmplat ? Cum a făcut un copil, el a părăsit-o pentru alta.

Cunosc multe cazuri de acest gen. Fetele spun: „Eu sunt convinsă că prin dragostea mea o să-l aduc la credinţă, că din dragoste pentru mine el o să facă asta.” Aşa nu merge. Calea spre Dumnezeu este personală şi nu e atât de simplă...

Nu căutaţi aventuri, ci năzuiţi să întemeiaţi o familie bună, în care va exista dragoste. Atunci veţi simţi deplinătatea dragostei în fericirea familială, simţind în mod real dragostea lui Dumnezeu faţă de voi şi grija Lui pentru familia voastră. In acest scop, mai întâi de toate nu încălcaţi legile duhovniceşti statornicite de Dumnezeu, căci pentru asta se plăteşte.

A-ţi găsi perechea este un efort mare. Cunosc un caz când o femeie la 40 de ani îşi făcea griji cum să găsească un soţ bun pentru fata sa. I-am zis că Ia Moscova, în cutare biserică, este icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului „Aflarea celor pierduţi” şi că lumea se roagă ei pentru asemenea lucruri. S-au dus acolo să se închine şi... pe neaşteptate şi-a găsit soţ mama, care, culmea, nu avea astfel de năzuinţe, ştiind că vremea ei a trecut. După aceea s-a măritat şi fiica - a găsit un băiat foarte bun, cumsecade, credincios, muncitor. Domnul îi ajută pe oamenii care se roagă Lui.

SERGHIE NIKOLAEV, PROTOIEREU

Dragostea adevarata, Editura Sophia

Cumpara cartea "Dragostea adevarata"

 

Pe aceeaşi temă

16 Octombrie 2017

Vizualizari: 839

Voteaza:

Nu cautati aventuri, ci nazuiti sa va intemeiati o familie buna 0 / 5 din 0 voturi.

Cuvinte cheie:

familia viata de familie

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

RETELE SOCIALE