Mulţumiţi-vă cu daruri mici, nu cereţi daruri mari; este o greşeală! Un dar pe care îl ai nu e mic, este tocmai ce-ţi trebuie ţie! Dar omul, în nesăbuita lui mândrie şi dorinţă, vrea tot cerul într-o clipă! Nu! Tot cerul este al tău dacă eşti prezent şi smerit. Nu se poate fără smerenie nimic. Să ştiţi! Există o carte Viaţa Sfântului Nifon. Pe acest sfânt îl caracterizează îndeosebi smerenia. Şi să vedeţi ce descoperire a avut de la Dumnezeu, nici nu vă daţi seama: la moarte au venit sfinţi cuvioşi şi mucenici să-l ia, a venit chiar Mântuitorul. Pentru că el a zis: „Doamne, cât aş fi eu de fericit să vii şi Tu la moartea mea!” L-au luat dinainte, să-şi vadă locul în cer.
Toate aceste lucruri le realizează smerenia. Asta-i singura cale. Dar nu vă desconsideraţi că a făcut Sfântul Nifon, şi nouă ne e cu neputinţă. Nu! La măsura ta, străduieşte-te şi tu. Sfântul Apostol Pavel spune: „împărăţia cerurilor se ia cu năvală.” La un concurs aleargă mulţi, dar cine aleargă sincer nu aleargă degeaba. Cine se duce la concurs să nu se gândească că nu câştigă; toţi câştigă în final, dacă au alergat cinstit, dar doar unii iau premii.
Există pahar mic, pahar mare şi pahar foarte mare, care sunt pline toate. Paharul mic nu-i supărat că nu încape în el cât cuprinde paharul mare. Paharul mic este satisfăcut că este plin. La măsura lui, el a luat premiu, şi-a umplut paharul. Este în funcţie de har, şi harul nu se dă decât dacă este omul smerit. Omul, dacă este sincer şi smerit, este plin la măsura lui; este atât de satisfăcut, încât nu-şi mai bate capul că altul ar fi mai fericit ca el.
Frăţiile voastre aţi auzit de Sfântul Ioan, că i se spunea apostolul pe care-l iubea Iisus. [E o vorbă ştiută, dar neexplicată.] Dar ce, pe ceilalţi nu-i iubea Iisus? Il iubea, dar Sfântul Ioan Evanghelistul avea o putere mai mare, de a acapara mai multă iubire. Dumnezeu trebuia să-l ţină plin mereu, că era pahar mare. Dar pe toţi apostolii îi iubea Iisus şi toţi erau plini la măsura lor. Şi atunci nu se mai justifică ticăloasa aia de invidie. Că se constată că niciodată nu te suferă unul care are o viaţă mai slabă decât a ta. Chiar între mireni şi călugări. Sfântul Ioan Gură de Aur spune despre călugărie că acesta este drumul către care trebuie să vină toţi. Dar nu toţi se pot duce la mănăstire. Nu-i nimic. Rămân acolo ca paharul cu măsura lor şi se desăvârşesc acolo unde sunt. Nu numai călugării se mântuiesc. Ei ţin de cuvântul cel mai înalt, vârf al Scripturii: „Vrei să fii desăvârşit?” Deci au fost invitaţi. Pentru că poruncile sunt porunci care te mântuiesc şi sunt şi sfaturile evanghelice, care te invită mai mult la desăvârşire. Dar asta nu înseamnă că omul care are nevastă nu se mântuieşte. Orice mântuit este fericit, e înger. Dar sunt ceruri şi ceruri, sunt locaşuri şi locaşuri. Sunt desăvârşiţi ca Sfântul Antonie cel Mare, Sfântul Ioan Gură de Aur, dar asta nu înseamnă că nu sunt fericiţi şi ucenicii lor, care s-au mântuit; căci orice mântuit este un înger.
La măsura la care eşti tu, la măsura aceea ţi se şi cere. După darurile pe care le-a dat: adică la unul i-a dat un talant, la altul i-a dat trei, iar la altul i-a dat zece. Şi le-a cerut să-i înmulţească după cât a primit fiecare. Mai vinovat este cel nepăsător, care stă pe loc. Care stă şi aşteaptă să vină nu ştiu ce.
Talanţi înseamnă împlinirea învăţăturii creştine în viaţa noastră, cu toate aspectele ei, dar cea mai nesuferită de draci este să nu-ţi pierzi credinţa, nădejdea şi dragul faţă de Dumnezeu, în urma accidentelor. Acestea (greşelile), luate după învăţătura mai tainică creştină, aduc o mai mare înţelepciune şi o autentică smerenie.
Mulţumiţi-vă cu daruri mici, dar nu încetaţi să fiţi primii în asalt pentru împărăţie.
Mântuitorul spune: „împărăţia cerurilor se ia cu năvala şi năvălitorii, silitorii pun mana pe ea.
M-am folosit de sfatul unor Sfinţi Părinţi care spun că nu este bine să doreşti daruri mari, ci să te mulţumeşti cu daruri mici, că este necuviincios să-ţi zădărăşti fiinţa ta duhovnicească, comportându-te ca un om plin de mândrie şi grozăvindu-te. Psalmul 130 spune: „Doamne, nu s-a înălţat inima mea, nici ochii mei, nici n-am umblat întru cele mari, nici întru cele mai minunate decât mine” (Psalmi 130,1).
Dar nu trebuie să fim nici nepăsători, fără de lucrare şi interes, ca şi cum am sta într-un tron închipuit, aşteptând, cum se zice, „vocaţia”, harul de-a gata. Lucrul care ţi-ar aduce o mare nădejde şi un echilibru liniştitor este o stare de trezvie fără echivoc, o permanentă luare-aminte de sine. Atunci nu te-ai certa sau te-ai cerceta pretenţios cu harurile lui Dumnezeu.
Fraţilor, împliniţi poruncile lui Dumnezeu cu râvnă nemaipomenită! Că, dacă ar fi cu putinţă să-i întrebăm pe cei de sus cum au ajuns la atâta fericire, acesta ar fi răspunsul: „Timp puţin, petrecut bine! Asta am făcut în viaţa mea!” Deci, în sfârşit, trebuie să te angajezi la o lucrare duhovnicească mai mică sau mai mare, în măsura în care tu poţi să înoţi. „De ce te bagi la apă adâncă?” „Vreau cutare, vreau mult!” „Da, dar te-a acoperit apa!” Aici, spre mal, eşti deja în apă, dar eşti pe pământ! De ce te arunci la adânc? Te poţi îneca! Nu te repezi la virtuţi prea mari! Mulţumeşte-te cu daruri mici. Vrei să posteşti mult? Posteşte! Vrei să te rogi mult? Poţi să te rogi! Vrei să-ţi dai hainele de pe tine? Poţi să le dai! Şi ferice de tine va fi!
Aşa s-au sfinţit sfinţii. Au împlinit poruncile lui Hristos cât se poate mai desăvârşit. Şi sunt sfinţi. Dar mulţumiţi-vă cu daruri mici, dacă puteţi. Dacă puteţi să vă împliniţi sufleteşte cu datoriile dintre soţ şi soţie, cu reciprocitate, duceţi o viaţă creştină şi vă mântuiţi. Păstraţi bani şi pentru săraci. Mai ales asta! Mergeţi la biserică. Să fiţi bine spovediţi, să fiţi milostivi. Şi mergeţi pe drumul mântuirii. Vrei să te desăvârşeşti? „Lasă-ţi casă, nevastă, copii, tot şi du-te la mănăstire”. Ia crucea şi urmează-Mi Mie! N-a spus Mântuitorul lucrul ăsta? Dacă vrei să fii desăvârşit, lasă toate! Că spune: „Cine nu lasă toate, acesta nu Mă iubeşte!” Dumnezeu vrea la maximum. Dacă nu se poate, vă mântuiţi ca soţ şi soţie, cu rânduielile pe care le au soţul şi soţia. Toate cu măsură. „Mai răruţ e mai drăguţ!” Deci toate cu măsură. Nu abuz, nu tulburare. V-am spus: pacea este mai mare de patru ori decât dreptatea! Acesta-i raportul între dreptate şi pace.
Mulţumeşte-te cu puţin şi nu căuta la lucruri mari, adică mai minunate decât puterea ta.
Să te mulţumeşti cu puţin despre cunoaşteri şi învăţături duhovniceşti.
Nu vă îngrijoraţi deloc pentru că nu puteţi mai mult. Rămâneţi la nivelul acesta şi mulţumiţi. Acest lucru nu este puţin. Nu este bine să cereţi daruri mai mari. Dacă sunteţi sincer smerită cu înţelegerea, la nivelul minţii, sunteţi destul de bogată. Nu vă alarmaţi! împliniţi cât puteţi prin dragoste creştină, şi multe frumuseţi duhovniceşti vor veni singure, fără de veste. Deci, mulţumiţi-vă cu puţin. Deja purtaţi o forţă cu destulă radiere şi mai ales să nu vă pierdeţi încrederea în aceste posibilităţi.
- Trebuie să ne mulţumim cu puţin [din punct de vedere material]?
- Aş vrea mai mult, dar nu se poate. Şi asta e tema propoziţiei pe care ne chinuim s-o despicăm. Nu poate să se plângă nimeni că n-a avut mai mult; ori n-ai avut că n-ai vrut, ori că eşti un prostuleţ..., aia-i altceva. E îngăduit să ai o rezervă, dar nu-i îngăduit să ai hambarele pline şi să nu dai şi tu în dreapta şi-n stânga. Un om sărac a căpătat şi el nişte bani şi şi-a cumpărat o haină. Când cumpăra haina, când o plătea acolo, cineva trăgea să i-o fure, că o ţinea la subţioară, şi el slăbea mâna să i-o fure. Cine era biruitor acolo? Cel care fura sau acesta, căruia i-a luat, săracul, şi ultima haină? Ce tablou frumos faţă de învăţătura creştină care spune să dai şi să iubeşti!
Parintele Arsenie Papacioc
Fragment din cartea "Parintele Arsenie Papacioc - Cuvintele unui apostol al iubirii", Editura Sophia
Cumpara cartea "Parintele Arsenie Papacioc - Cuvintele unui apostol al iubirii"
-
Multumirea, cea mai scurta cale sa te imbogatesti
Publicat in : Duminica a 26-a dupa Rusalii -
Rugaciunea neincetata si multumirea
Publicat in : Credinta -
Multumirea pentru luminare si contemplatie
Publicat in : Credinta -
Multumirea in necazuri
Publicat in : Credinta
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.