Omul creat după chipul lui Dumnezeu nu se apropie totuşi de asemănare, scopul său final, decât în urma unui proces lung de maturizare. Este un drum în cursul căruia omul se construieşte interior prin redescoperirea progresivă a integrităţii spirituale. Dar cum se poate atinge scopul vieţii, de vreme ce lipseşte conştiinţa că suntem după chipul lui Dumnezeu?
Icoana prezintă fiinţe îndumnezeite, oameni restauraţi în integritatea lor primară, creată după chipul Lui, care au ajuns la asemănare, implicând întregul lor univers: mineral, vegetal şi animal. Numiţi sfinţi,aceşti oameni euharistiei şi-au găsit împlinirea deplină în comuniunea cu Dumnezeu şi în lucrarea harului. Icoana reactualizează fără încetare această realitate în faţa ochilor noştri şi îi face părtaşi pe aceştia la această realitate. Impreună cu Liturghia euhanstieă şi cu sfinţii cei vii pe care îi însoţeşte adesea, ea oferă posibilitatea maximă de a conştientiza ceea ce suntem, prin exemplul unui model coerent, ce corespunde finalităţii reale a persoanei. Acest fapt este însoţit de căinţă, care este indispensabilă, căci măreţia spirituală a unui om se măsoară cu ajutorul percepţiei sale asupra tenebrelor ce locuiesc încă în ungherele fiinţei.
Când Sfântul Ioan Gură de Aur afirmă că primirea deplină a Euharistiei se manifestă prin fiinţa ce devine euharistică, el aduce aminte creştinilor de vocaţia lor primă de a fi hristofori şi, ca o consecinţă, pnevmatofori, fii deplini ai lui Dumnezeu, fii ai Tatălui. Pentru că „Fiul lui Dumnezeu a devenit Fiu al Omului pentru ca omul, unit cu Cuvântul şi primind înfierea, să devină fiu al lui Dumnezeu”'.
După Botez, sufletul este fecundat de Duhul Sfânt, dar această sămânţă are nevoie să crească mai ales prin Euharistie. Fecundată de Duhul, Fecioara Maria a adus în lume pe Cel ce „îndumnezeind trupul, l-a făcut nemuritor”. Fiecărui om îi revine sarcina de a se lăsa fecundat de Duhul, astfel încât să-l. nască pe Hristos şi să poată spune, împreună cu Apostolul Pavcl: „nu eu sunt cel ce mai trăiesc, ci Hristos este Cel ce trăieşte întru mine” (Gal. 2, 20). Omul trăieşte într-o simbioză strânsă cu natura atunci când bea paharul mântuirii. Prin el, o parte a creaţiei a fost restaurată.
Michel Quenot
Fragment din cartea "De la icoana la ospatul nuptial", Editura Sophia
-
Acatistul Maicii Domnului - Icoana Sporirea Mintii
Publicat in : Acatiste -
Acatistul Maicii Domnului - La icoana Plangatoare de la Boian
Publicat in : Acatiste -
Icoana, deosebirea intre ea si idol
Publicat in : Dogma -
Icoana Schimbarii la Fata
Publicat in : Schimbarea la Fata -
Icoana in lumea de astazi
Publicat in : Editoriale
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.