Inceputul secolului V a fost marcat, cum se ştie, de disputa nestoriană încheiată în anul 431 cu Sinodul III Ecumenic de Ia Efes. In contrast cu patriarhul Nestorie al Constantinopolu- lui care numea unitatea celor două naturi în Hristos o simplă synapheia (contact, atingere) şi voia să o cinstească pe Maria doar ca Christotokos (Născătoare de Hristos), Sinodul de la Efes a dogmatizat noţiunea de Theotokos [Născătoare de Dumnezeu] şi i-a excomunicat pe nestorienii care învăţau altfel. In hotărârea Sinodului de la Efes a fost vorba de soluţia unei probleme hristologice.

Dar mulţimea monahilor prezenţi la Sinod, ca şi surescitarea populaţiei care însoţea lucrările sinodului erau puternic interesate de o cinstire corespunzătoare a Maicii Domnului. Odată cu dogmatizarea noţiunii de Theotokos, porţile pentru cinstirea Maicii Domnului, tipică pentru Biserica răsăriteană, s-au deschis întrucâtva dar în acelaşi timp s-au şi închis într-o oarecare măsură, întrucât cinstirea Măriei şi-a menţinut aici concentraţia ei hristologică raportată la întrupare, alte teme fiind reprimate. O urmă a acestei accentuări intensificate a lui Theotokos se arată în introducerea pomenirii Maicii Domnului în anafora, menţiune secundară, întrucât ea sună la fel atât în Liturghia Sfântului Vasile, cât şi în cea a Sfântului Ioan Hrisostom. După pomenirea celor adormiţi în credinţă, celebrantul, care astăzi rosteşte în taină rugăciunea euharistică, rosteşte cu glas tare:

Mai ales pentru Preasfânta, curata, preabinecuvântata, mărita Stăpâna noastră, de Dumnezeu Născătoarea şi Pururea Fecioara Maria.

Impreună cu pomenirea Sfântului Ioan Botezătorul, care a fost introdusă şi ea abia acum, dar care, ca şi restul rugăciunii de mijlocire („intercessio”), e rostită în taină, pomenirea Maicii Domnului întrerupe o enumerare de sfinţi care până atonei nu conţinea nici un nume, ci doar categorii generale de sfinţi. Odată cu Maica Domnului şi cu Ioan Botezătorul au fost introduşi în rugăciunea euharistică sfinţii înfăţişaţi de o parte şi de alta a icoanei Deisis.

In timpul de după Sinodul de la Efes, pomenirea Născătoarei de Dumnezeu şi Pururea Fecioara Maria a fost introdusă şi în ectenie. în Constituţiile Apostolice, dar şi în predicile Sfântului Ioan Hrisostom, după ectenie găsim cererea: „Toată viaţa noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm”. In textul recept al Liturghiei ortodoxe, la sfârşitul şirului de ectenii, se spune acum: „Pe Preasfânta, curata, preabinecuvântata, mărita stăpâna noastră de Dumnezeu Născătoarea şi Pururea Fecioara Maria, cu toţi sfinţii pomenind-o, pe noi înşine şi unii pe alţii şi toată viaţa noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm.”

Karl Christian Felmy

Fragment din cartea "De la Cina de Taina la Dumnezeiasca Liturghie a Bisericii Ortodoxe", Editura Deisis

Cumpara cartea "De la Cina de Taina la Dumnezeiasca Liturghie a Bisericii Ortodoxe"

 

• Maica Domnului in spiritualitatea ortodoxa
  Publicat in : Adormirea Maicii Domnului
• Legatura harica dintre Maica Domnului si toti sfintii
  Publicat in : Dogma
• Rugaciune catre Maica Domnului a Sfantului Antim Ivireanul
  Publicat in : Rugaciuni - Rugaciuni Ortodoxe
• Maica Domnului, primul martor al Invierii
  Publicat in : Sfintele Pasti
• Maica Domnului Platytera
  Publicat in : Pictura