Urmează apoi pomenirea Maicii Domnului şi a diferiţi sfinţi, a celor vii şi a celor adormiţi. Pentru aceste pomeniri, preotul scoate cu copia părticele în formă de tetraedru (ale căror trei părţi ce simbolizează Sfânta Treime se sprijină pe baza constituită din partea de dedesubt a prescurii).

Este pomenită mai întâi Maica Domnului, prin scoaterea unei părticele din locul indicat în partea stângă a prescurii (sau, în tradiţia rusească, dintr-o a doua prescură). Mai întâi, preotul zice: „întru cinstea şi pomenirea Preabinecuvântatei, slăvitei Stăpânei noastre, de Dumnezeu Născătoarea şi pururea Fecioara Maria, pentru ale cărei rugăciuni primeşte, Doamne, jertfa aceasta întru jertfelnicul Tău cel mai presus de ceruri". Apoi el taie cu copia o părticică triunghiulară pe care o pune de-a dreapta Sfântului Agneţ (în stânga lui, a preotului), zicând: „Defaţă a stat împărăteasa, de-a dreapta Ta, în haină aurită îmbrăcată şi prea- înfrumuseţată" (Psalmul 44/11). Aceste cuvinte revelează cinstea deosebită acordată de Mântuitorul Hristos Maicii Sale, aşezând-o de-a dreapta Sa în împărăţia cerurilor. Haina aurită şi preaînfrumuseţarea evocate semnifică slava care i se cuvine datorită faptului de a-L fi născut pe Fiul lui Dumnezeu, dar şi strălucirea şi frumuseţea virtuţilor ei, mai desăvârşite decât cele ale tuturor oamenilor, şi splendoarea luminoasă a stării ei de cea dintâi făptură îndumnezeită. Ele arată cinstirea de care se bucură Maica Domnului în Biserică şi încrederea acesteia în puterea ei mijlocitoare.

In continuare, preotul scoate din partea dreaptă a prescurii (sau, în tradiţia rusă, dintr-o a treia prescură) nouă părticele ce corespund celor nouă cete de sfinţi, pe care le pune vertical, pe trei rânduri paralele, la stânga Sfântului Agneţ (şi în partea lui dreaptă).

1. In primul rând, el îl pomeneşte pe Sfântul Ioan Botezătorul (căruia îi revine un loc de cinste ca înaintemergător al Domnului, dar şi ca legătură între Vechiul şi Noul Testament), zicând: „A cinstitului, slăvitului Proroc, înaintemergător ului şi Botezătorului Ioan", şi pune părticica lângă Agneţ.

In tradiţia greacă [şi în cea română, n. tr.j, preotul face mai întâi pomenirea puterilor netrupeşti atunci când scoate această primă părticică din a treia prescură, zicând: „întru cinstea şi pomenirea Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavriil si a tuturor cereştilor şi netrupeştilor puteri". După cum vom vedea şi sublinia de mai multe ori, îngerii participă în chip nevăzut la Sfânta Liturghie, ocupând un loc însemnat şi împlinind un rol important la celebrarea ei". Ei au luat parte la fiecare etapă a iconomiei mântuitoare a Logosului întrupat: Arhanghelul Gavriil a vestit Fecioarei Maria că-L va naşte pe Fiul lui Dumnezeu; îngerii le-au vestit păstorilor Naşterea Domnului şi au rămas mereu alături de El în timpul vieţii Sale pământeşti (şi mai cu seamă în timpul Pătimirilor Sale); tot îngerii au vestit învierea Mântuitorului Hristos şi L-au ridicat în timpul înălţării Sale la cer. Este, aşadar, normal ca în acest moment al Sfintei Liturghii, care recapitulează deja într-o anumită formă iconomia mântuitoare a lui Hristos, ei să fie nu doar pomeniţi, ci şi cinstiţi şi veneraţi.

2. Preotul îi pomeneşte apoi pe prorocii Vechiului Testament ca vestitori ai tainei iconomiei lui Hristos, scoţând o altă părticică şi aşezând-o sub cea dintâi şi zicând: „A sfinţilor şi slăviţilor proroci: Moise şi Aaron, Ilie şi Elisei, Daviă al Ini deoarece el pune pomenirea arhiereului de la hirotonire lesei, a Sfinţilor trei tineri, a lui Daniel prorocul şi a tuturor sfinţilor proroci". In practica greacă [şi în cea română, n. tr.], în care au fost pomenite mai întâi puterile netrupeşti, acum este pomenit Sfântul Proroc Ioan Botezătorul, înaintea lui Moise, deoarece el este „cel mai mare dintre proroci".

3. Cea de a treia părticică este scoasă de preot şi aşezată sub precedenta spre pomenirea Sfinţilor Apostoli - slujitorii lui Hristos, şi cei dintâi preoţi şi învăţători ai credinţei, în timp ce zice: „A Sfinţilor, măriţilor şi intru tot lăudaţilor Apostoli Petru şi Pavel, a celor doisprezece, a celor şaptezeci şi a tuturor Sfinţilor Apostoli şi a celor întocmai cu apostolii".

4. Cea de a patra părticică, pe care preotul o aşază la dreapta celei dintâi, începând astfel a doua coloană sau rând vertical, este scoasă pentru pomenirea Sfinţilor Dascăli ai Bisericii, a Sfântului Nicolae şi a tuturor sfinţilor ierarhi: „A celor între sfinţi Părinţii noştri, mari dascăli ai lumii şi Ierarhi: Vasile cel Mare, Grigorie de Dumnezeu Cuvântătorul şi Ioan Gură de Aur, Atanasie şi Chirii şi Ioan cel milostiv, Nicolae al Mirelor Lichiei şi Spiridon al Trimitundei şi [numele celor mai importanţi sfinţi ierarhi locali] şi a tuturor sfinţilor ierarhi".

5. Părticica a cincea, aşezată sub precedenta, este destinată pomenirii sfinţilor mucenici: „A Sfântului întâi Mucenic şi Arhidiacon Ştefan, a Sfinţilor Mari Mucenici Gheorghe, purtătorul de biruinţă, Dimitrie, izvorâtorul de mir, Teodor Tiron, Teodor Stratilat [numele celor mai importanţi sfinţi mucenici din biserica locală] şi a tuturor sfinţilor mucenici; a Sfintelor Muceniţe: Tecla, Varvara, Paraschevi, Ecaterina şi [numele celor mai importante sfinte muceniţe din Biserica locală respectivă] şi a tuturor sfintelor muceniţe".

6. Părticica a şasea, aşezată la sfârşitul celui de-al doilea rând vertical, este scoasă spre pomenirea sfinţilor cuvioşi călugări şi călugăriţe: „A Sfinţilor Cuvioşi şi de Dumnezeu purtători Părinţi ai noştri: Antonie, Eftimie, Sava, Onufrie, Atanasie Athonitul şi [numele celor mai importanţi sfinţi cuvioşi locali] şi a tuturor sfinţilor cuvioşi părinţi; a Sfintelor Cuvioase Maici: Pelaghia, Teodosia, Anastasia, Eupraxia, Fevronia, Teodula, Eufrosina, Maria Egipteanca [numele celor mai importante sfinte cuvioase maici din Biserica locală] şi a tuturor sfintelor cuvioase maici".

7. Părticica a şaptea, cu care începe cel de-al treilea rând vertical, este scoasă spre pomenirea sfinţilor doctori fără de arginţi (sfinţi doctori care au îngrijit bolnavii în mod gratuit): „A Sfinţilor făcători de minuni şi doctori fără de arginţi: Cosma şi Damian, Chir şi loan, Pantelimon şi Ermolae, şi a tuturor sfinţilor doctori tămăduitori fără de arginţi".

8. Cea de-a opta părticică, aşezată sub cea de mai înainte, este destinată pomenirii „Sfinţilor şi drepţilor dumnezeieşti Părinţi loachim şi Ana, a Sfântului (N), a cărui pomenire o săvârşim, a Sfântului (a Sfintei) (N) ocrotitor al sfintei bisericii (sau mănăstirii) acesteia şi a tuturor sfinţilor", preotul adăugând apoi „pentru ale căror rugăciuni, cercetează-ne pe noi, Dumnezeule".

9. La sfârşit, preotul îl pomeneşte pe Părintele Bisericii care a alcătuit Liturghia săvârşită, scoţând cea de a noua părticică şi aşezând-o sub cea de dinainte şi zicând: „A celui între sfinţi Părintelui nostru loan Gură de Aur, arhiepiscopul Constantinopolului", sau, dacă se săvârşeşte Liturghia Sfântului Vasile cel Mare: „ A celui între sfinţi Părintele nostru Vasile cel Mare, arhiepiscopul Cezareei Capadociei".

Un specialist rus în liturgică din secolul trecut explică faptul că Biserica se roagă pentru sfinţi deoarece ei nu au fost încă pe deplin proslăviţi; acesta este însă un nonsens: preotul nu se roagă aici pentru sfinţi, ci, după cum spune începutul rugăciunii folosite pentru Sfântul loan Botezătorul (care nu mai este repetată după aceea), el face aceasta spre pomenirea şi cinstirea lor. Este vorba despre o anamneză prin care se arată prezenţa lor la Liturghie alături de Hristos. Acest lucru dă mărturie despre comuniunea sfinţilor împlinită prin asemănarea modului lor de viaţă în Hristos şi prin unirea lor cu Hristos şi prin Hristos între ei. „Aceasta arată", scrie Dionisie Areopagitul, „că sfinţii sunt profund uniţi cu Hristos, într-o unire nedespărţită şi sfântă care nu este din lumea aceasta." Este vorba, în primul rând, despre o cinstire adusă sfinţilor, dar şi despre o rugăciune de cerere a mijlocirii lor fiindcă, după cum spune Sfântul Simeon, .Arhiepiscopul Tesalonicului, „cu cât îi pomenim mai mult, cu atât ei ne împacă mai mult cu Hristos şi ne unesc cu El". In acelaşi timp, este vorba despre o împreună-petrecere cu sfinţii, deoarece Biserica este o adunare de sfinţi (cei ce sunt deja sfinţi fiind uniţi cu cei ce se află în curs de a deveni asemenea lor)

Jean-Claude Larchet

Viata liturgica, Editura Doxologia

Cumpara cartea "Viata liturgica"