Imediat după prefacerea Cinstitelor Daruri şi săvârşirea în modul acesta a lucrării fundamentale a Sfintei Liturghii, mai rămâne doar împlinirea scopului ei. Şi scopul acestei lucrări tainice nu este altul decât împărtăşirea credincioşilor cu Trupul şi Sângele lui Hristos, ca astfel să dobândească sfinţirea, iertarea păcatelor lor, moştenirea împărăţiei cerurilor.
Deci, atunci când auzim „Mai ales pe Preasfânta, Curata, Preabinecuvântata" în cugetul nostru, printre altele, ar trebui să ne ducem cu gândul la slava şi bucuria deosebită, neasemuită, negrăită pe care o primeşte Maica Domnului de la Fiul ei prin jertfa noastră smerită, prin Dumnezeiasca Liturghie. Ar trebui să simţim o satisfacţie uriaşă pentru că ne facem pricină de cinstire Născătoarei de Dumnezeu încă o dată în chip negrăit prin reînvierea Pătimirilor Fiului ei. Trebuie să fim siguri că Născătoarea de Dumnezeu aşteaptă cu bucurie specială şi ofranda noastră următoare.
La sfârşitul pomenirilor, preotul rosteşte cu glas puternic: „Intâi pomeneşte, Doamne, pe Preafericitul Părintele nostru (N), Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, pe Prea Sfinţitul Episcopul nostru (N), pe care-l dăruieşte sfintelor Tale biserici în pace, întreg, cinstit, sănătos, înelungat în zile, drept învăţând cuvântul adevărului Tău".
Intr-adevăr, o pomenire şi o rugă specială trebuie să fie înălţată pentru episcopul şi părintele nostru duhovnicesc, care şi-a asumat păstorirea întregii turme. In paralel, pomenirea episcopului în acest moment concret al Sfintei Liturghii arată identitatea credinţei noastre cu el, dar şi jurisdicţia şi comuniunea ecleziastică a lăcaşului de cult respectiv, a enoriei cu episcopul, şi prin acesta cu trupul Bisericii Ortodoxe.
Imediat după aceea preotul rosteşte cu glas tare: „Şi ne dă nouă cu o gură şi o inimă, a slăvi şi a cânta preacinstitul şi de mare cuviinţă numele Tău, al Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor, Amin!" Adică preotul cheamă toată obştea credincioşilor să-L preaslăvească pe Domnul ca şi cum ar fi o singură inimă şi gură.
In momentul acesta se încheie partea centrală a Dumnezeieştii Liturghii, Anaforaua Sfântă, şi întrăm în partea finală, adică în pregătirea pentru împărtăşirea cu Dumnezeiasca Euharistie, şi, în continuare, împărtăşirea preoţilor şi a creştinilor.
Arhimandrit Vasilios Papadaki
Fragment din cartea "Tălcuire la Dumnezeiasca Liturghie", Editura Egumenita
Cumpara cartea "Tâlcuire la Dumnezeiasca Liturghie"
Note:
174 Ibidem, cap. 32, P.G. 150,440B.
-
Sfanta Liturghie a Darurilor mai inainte sfintite
Publicat in : Viata liturgica -
Sfanta Liturghie
Publicat in : Viata liturgica -
Sfanta Liturghie, cerul pe pamant
Publicat in : Religie -
Raportul dintre Misterul Cultic si Sfanta Liturghie
Publicat in : Religie
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.