Părintele Valerian: M-am tot gândit cum aş putea traduce în cuvinte cât mai alese, cât mai bune, cât mai folositoare, bucuria pe care o simt acuma, dar mi-am dat seama că este absolut imposibil şi că eu sunt un om emoţional, nu pot să-mi stăpânesc emoţiile. De treisprezece ani aştept momentul acesta, ca să fiu din nou în locul acesta pe care l-a iubit atât de mult Părintele Ghelasie. Au trebuit să treacă treisprezece ani, ca Părintele Ghelasie să fie primit şi ascultat şi respectat şi în judeţul pe care l-a slujit cu rugăciunile lui.

Am să încep direct, m-am bucurat enorm să-l văd pe Părintele Ioanichie şi pe Părintele Damian, da, pentru că pentru prima dată cineva de la Sfânta Mănăstire Frăsinei apare la o întâlnire de-a noastră. Este o bucurie care nu poate fi exprimată, şi s-a petrecut exact aşa carn mi-am închipuit, cu un Părinte Ioanichie desăvarsit, care reuseşte să vorbească în tăcere mai mult decat reusesc eu sa vorbesc în ani de zile.

Cineva din grupul nostru a invitat niste preoti la acest simpozion, poate care nu sunt de acord cu noi şi cu ce scrie Părintele Ghelasie, cu existenţa lui duhovnicească, dar care a trimis acest mesaj pe care va rog sa l ascultaţi ca să putem să iertăm pe toţi care greşesc în acest fel şi să urmam povara a patra a Părintelui Ghelasie - nu blama răul - şi sfatul Mântuitorului - să iubim pe vrăjmaşii noştri. Nu-I consider vrăjmaş pe acest preot care a trimis acest răvaş, dar din păcate pentru ortodoxia românească s-a instaurat această modalitate de a judeca un om fără a-l cunoaşte, din clevetire. Acest lucru este foarte grav, extrem de grav, şi în ceea ce-l priveşte pe Părintele Ghelasie, a fost un lucru care pe foarte mulţi i-a îndepărtat de ceea ce înseamnă duhovnicia acestui Părinte.

Spune acel părinte: „Din câte ştiu, Părintele Ghelasie nu prea era în duh cu venerabilul lui Stareţ Neonil, unanim recunoscut de personalităţile recente ale bisericii, adică, vieţuind în Mănăstirea Frăsinei, nu se încadra in rânduiala mănăstirii, în timpul vieţii nu ştiu un Părinte îmbunătăţit să-l fi evidenţiat. Să se caute oare o paternitate unor cuvioşi ai prezentului prin această slăvire prematură a părintelui Ghelasie? Ar fi regretabil, să stăm bine, să luăm aminte”

Adevărat, să stăm bine, să luăm aminte! Există un document filmat, cuvântul părintelui Neonil Ştefan, Dumnezeu sa-l aşeze în rând cu toti sfinţii, la înmormântarea Părintelui Ghelasie care se termina aşa: şi să ştie toţi că Părintele Ghelasie n-a murit, este viu. Se poate verifica lucrul acesta.

Continuăm:

„N-am întâlnit pe nimeni să-l ia ca reper, de fapt, în afară de Pătrunsa, unde propovăduind-l cu obstinaţie şi Inaltpreasfinţitul Irineu, care mă şochează cu naivitatea, Părintele Ghelasie cam dispare de pe radar. In Convorbiri Duhovniceşti de Arhimandritul Ioanichie Bălan nu-l găsim, în referinţele contemporanilor săi Cleopa şi Arsenie Papacioc nicidecum, iar părerea Părintelui Varsanufie, Stareţ resuscitat, chiar nu ne interesează, fiindca a a petrecut cu siguranţă mai mult pe la Ierusalim si alte peregrinări decât în mănăstirea pe care zice ca o conduce. Ar fi regretabil să se inducă un al doilea fenomen Boca, la fel de derutant”.

Ne bucurăm că l-a comparat cu Părintele Arsenie Boca, şi toate aceste lucruri pe care le susţine părintele îl împing în afara Ortodoxiei, pentru că tot ce ştiau şi Părintele Arsenie Papacioc şi Părintele Cleopa nu erau decât ecoul unor clevetiri fără de susţinere. Din păcate, Părintele Arsenie Papacioc, pe care-l iubim, îl respectăm ca pe-un sfânt, ştia că Părintele Ghelasie susţine că pâinea harică este egală cu împărtăşania. Mă întreb ce se întâmpla cu o mănăstire în care ar fi existat un astfel de om şi ce preoţi există într-o astfel de mănăstire care acceptă un astfel de om, pentru că se împărtăşesc împreună? Or, Părintele Ghelasie, a fost un exemplu pe care l-au urmat foarte mulţi in Sfânta Mănăstire Frăsinei.

Despre Părintele Ghelasie n-a ştiut nimeni nimic, dar toată lumea a vorbit ce i-a trecut prin cap, şi mai ales ce-l putea spurca, ce anume îl putea împinge în erezie. A fost făcut eretic, apostat, vrăjitor, ş.a.m.d. Pomul după roade se cunoaşte, se spune, iar roadele Părintelui Ghelasie sunt câţiva Preoţi Ieromonahi, fraţi de mânastire, mireni, exemplari în ortodoxie. Intreaga rugaciune pustniceasca de astăzi se bazează pe despre ce ne-a invatat Părintele Ghelasie despre cum să ne hrănim, ca să putem avea o rugăciune puternică.

Adevărat, Părintele Ghelasie a rost atipic cu adevărat, dar era atipic pentru că încerca să vadă căile care înşeală ortodoxia, şi căile care te duc la împlinirea rugăciunii le-a testat pe propria lui piele şi a reuşit să ne lase un tezaur, pe care foarte puţini cei pe care-i numim noi sfinţi ni l-au lăsat. Nu citesc mai departe ce a scris acest părinte, îl iertăm desăvârşit şi dacă va ajunge mesajul acesta la urechile Sfinţiei sale, îl rugăm în continuare să vină la întâlnirile noastre, şi să spună ce are de spus, dar să susţină cu exemple. Dacă are curajul. Deocamdată nimeni n-a avut curaj, deocamdată întreb dacă mass-media este din nou printre noi. Avem Cultura Vâlceană. Ne bucurăm.

Şi acuma pentru că vrem să arătăm un exemplu de cum era Părintele, de cât era de înşelat, o să vă istorisesc un lucru minunat. Cu foarte mulţi ani în urmă, îmi povestea Părintele Ghelasie, si lucrul acesta l-am trecut în tăcere aşteptând acest moment, i s-a arătat aievea sau în vis, nu mai reţin, pustnicul Neofit de la Stănişoara, care i-a spus Părintelui să meargă şi să-i scoată craniul de unde este, arâtându-i ca pe un ecran locul unde era în munte la Stănişoara, mai jos de Sălbaticul. Să cauţi un craniu în pustietatea muntelui este o nebunie, dar Părintele Ghelasie a crezut. N-a putut si se ducă el, dar a trimis pe un altul, şi acesta a găsit craniul şi i l-a adus. Este vorba de Sfântul Neofit pustnicul, care a fost canonizat de curând.

In urmă cu treizeci, patruzeci de ani, nu ştiu, Părintele desena, picta, desena această icoană a Sfântului Neofit, de ia Stânişoara, atunci când nu se vorbea nimic despre acest pustnic. Mai mult, scria, compunea cinci volume de acatiste, compunea Sfinţilor Neofit şi Meletie de la Stănişoara un acatist în anul 2000. I s-a părut foarte puţin şi atunci a făcut un alt acatist special pentru Sfântul Cuvios Neofit de la Stânişoara. Acesta este înşelatul Ghelasie.

Părintele a scris cinci volume, un alt părinte a scris un acatist şi ajungea celebru, anume Acatistul Sfântului Calinic de la Cernica. Părintele a scris cinci, ininte de a fi canonizaţi Ştefan cel Mare si Sfinţii Mucenicii Brâncoveni, si alţii. I-a văzut ca sfinţi si a scris câte un acatist.

Acesta este cel care e socotit ca un înşelat e scos de pe linia ortodoxă, din nenorocire chiar de unii dintre cei mai mari Părinţi ai noştri. Nu a fost băgat în seama, din cauza unor clevetiri. Suntem aici, la această Episcopie a Râmnicului, suntem în patria lui episcopală şi ne bucurăm că putem aduce această informaţie. Poate că zidul care l-a despărţit pe Părintele Ghelasie de dumneavoastră, de cei care nu l-aţi cunoscut, a căzut, chiar Cuviosul Ghelasie a aşteptat acest moment să se petreacă aici, la Râmnicu-Vâlcea, acest lucru.

Nu ştiu ce aş mai putea spune, nu m-am pregătit deloc. Am fost fericit să vin aici, la Râmnicu Vâlcea, să ştiu că Inaltpreasfinţitul Varsanufie s-a aliniat Inaltpreasfinţitului Teofan Mitropolitul Moldovei, care a dat binecuvântare Cuviosului Ghelasie împreună cu Inaltpreasfinţitul Serafim al Germaniei să scrie acatistele pe care le-a scris.

Inaltpreasfinţitul Serafim a semnat şi a binecuvântat fiecare volum. Lucrurile acestea trebuie să se ştie, să se ia în consideraţie şi ne bucurăm că Inaltpreasfinţitul Irineu ne-a susţinut ani de zile şi Inaltpreasfinţitul Varsanufie acum s-a aliniat si ne-a binecuvântat si el.

Poate că într-adevăr, din nou spun, Parintele Ghelasie a aşteptat acest moment, ca să ajunga sa fie cinsitit, asa cum trebuie, în Episcopia de care a apartinut. Sa dea Dumnezeu ca în scurt timp chiar şi noi, cei mai bătrâni, să apucăm să ne rugăm la Sfântul Cuvios Ghelasie de la Frăsinei. Mulţumim foarte mult, părinte.

Parintele Valerian

Fragment din cartea “Dialoguri la hotarul de taina”, Editura Platytera

Cumpara cartea "Dialoguri la hotarul de taina"

 

• Parintele Ghelasie de la Frasinei
  Publicat in : Parinti
• Parintele Ghelasie - o intalnire in lumina unui chip indumnezeit
  Publicat in : Religie

Aboneaza-te la newsletter

Email

Introdu codul din imagine: