Dar nu ştiu unde s-a dus!? explici tu. De ce nu ştii? Spune-mi! Pentru că fie a trăit corect, fie nu, este evident unde va merge. Dar tocmai de aceea mă plâng, vei spune, pentru că a murit păcătos. Acestea sunt justificări şi pretexte. Deoarece, dacă ai plânge că a murit astfel, trebuia cât trăia să-l formezi şi să-l instruieşti pentru a împlini poruncile. Dar tu, întotdeauna le vezi pe ale tale, nu pe ale lui. Dar şi dacă a murit păcătos trebuie să te bucuri. Pentru că s-au oprit păcatele lui şi n-a mai adăugat la răutate, de aceea să-l ajuţi pe cât îţi stă în putinţă, nu cu lacrimi, ci cu rugăciuni, şi rugi, şi milostenii, şi jertfe. Pentru că nu întâmplător au fost născocite, nici nu facem în deşert parastase pentru morţi la Sfintele Taine, şi aducem jertfe pentru ei, şi îl rugăm pe Mielul Care Se găseşte acolo, Care a ridicat păcatele lumii, ci ca ei să găsească oarecare mângâiere.
Nici cel care stă în faţa jertfelnicului înfricoşătoarelor Taine nu strigă în deşert pentru toţi cei care au adormit întru Hristos şi pentru care se fac parastase. Şi dacă nu se făceau pentru toţi aceia parastasele, nici cuvintele de acum n-ar îi fost spuse. Pentru că nu este teatru lucrurile pe care le facem, să nu fie! Ci se întâmplă după porunca Sfântului Duh!
Aşadar, să-i ajutăm pe morţi şi să facem parastasele pentru ei. Deoarece, dacă pe copiii lui Iov i-a curăţit jertfa, de ce te îndoieşti de faptul că primesc o oarecare mângâiere, când şi noi aducem jertfă? Pentru că de multe ori Dumnezeu dăruieşte unora de dragul altora. Şi aceasta a arătat Pavel, când a spus: „Ajutându-ne şi voi cu rugăciunea pentru noi, aşa încât darul acesta făcut nouă prin rugăciunea multora să ne fie prilej de mulţumire adusă de către mulţi, pentru noi" (II Corinteni 1,11).
Dar să nu obosim să-i ajutăm pe cei care au plecat din viaţa aceasta, şi să aducem jertfă pentru ei, şi să cerem să se facă rugăciuni pentru ei. Pentru că există mântuirea obştească a lumii. De aceea, cu curaj să ne rugăm pentru lume, şi să-i chemăm şi pe ei împreună cu martirii, cu mărturisitorii, cu preoţii. Pentru că un trup suntem toţi, chiar dacă există mădulare mai strălucitoare, şi putem de pretutindeni să câştigăm pentru ei iertare, prin rugăciuni, prin darurile pe care le aducem pentru ei, prin cei pe care-i chemăm împreună cu acestea.
Prin urmare, de ce te mâhneşti, de ce plângi, când poţi în atâtea moduri să câştigi iertarea pentru cel care a plecat? Şi plângi pentru că ai rămas pustiu şi l-ai pierdut pe ocrotitorul tău? Dar niciodată să nu spui aşa, pentru că nu L-ai pierdut pe Dumnezeu. Astfel, de vreme ce-L ai pe Dumnezeu, El va fi pentru tine mai mare ocrotitor şi decât bărbatul tău, şi decât tatăl tău, şi decât fiul tău, şi decât rudenia ta, pentru că şi când aceia trăiau, Dumnezeu era Cel care le făcea pe toate.
Aşa să te gândeşti şi să spui precum David: „Domnul este luminarea mea şi mântuirea mea; de cine mă voi teme?" (Psalmul 26, 1). Spune-I lui Dumnezeu: „Tu eşti Tatăl orfanilor şi Ocrotitorul văduvelor!", şi vei atrage ajutorul Lui, şi Se va îngriji mai mult decât înainte de tine, acum când te afli în nevoie mai mare.
SFANTUL IOAN GURĂ DE AUR
Fragment din cartea "Cuvinte de aur. Mangaierea celor indurerati (despre moarte, doliu, parastase). Vol.VII", Editura Egumenita
-
Importanta pomenirii celor adormiti la Sfanta Liturghie
Publicat in : Parastas - Pomana -
Rugaciunile Bisericii pentru cei morti
Publicat in : Parastas - Pomana -
Pomenirea celor adormiti, un lucru folositor si placut lui Dumnezeu
Publicat in : Parastas - Pomana -
Comuniunea trebuie intretinuta ca un organism viu
Publicat in : Religie
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.