Cercetand atent istoria omenirii, din punct de vedere religios, observam ca primii oameni s-au bucurat de o atentie speciala din partea lui Dumnezeu. Cu toate acestea, ei s-au indoit de Cuvantul lui Dumnezeu si l-au incalcat cu nonsalanta. De atunci si pana in prezent, omul traieste intre doua lumi, cea a lui Adam si cea a lui Hristos, intre nesupunere si ascultare, intre intuneric si lumina, intre viata si moarte.
Anul acesta, Postul Sfintelor Pasti randuit de Biserica Ortodoxa incepe pe 18 martie. Mai este cunoscut si sub denumirea de Postul Mare si fiind cel mai lung si mai aspru, el aminteste de postul celor 40 de zile tinut de Iisus Hristos inainte de inceperea activitatii mesianice. In perioada crestinismului primar, Postul Sfintelor Pasti avea rolul de a-i pregati pe cei ce urmau sa se boteze in noaptea Invierii.
Prin neascultare, “Adam se rostogoleste din viata plina si fara de sfarsit in viata saracita si muritoare si din bucuria netulburata si neintrerupta intr-o existenta framantata de putine placeri si multe dureri, chinuita in timpul placerilor de constiinta necuratiei lor si de grija durerilor viitoare, muscata in timpul durerilor de remuscarile pentru placerile trecute si umbrita tot timpul de gandul nelinistitor al mortii sigure si al iadului vesnic”, potrivit invataturii Parintelui Dumitru Staniloae.
Pe de o parte, neinfranarea si neascultarea lui Adam a rostogolit firea omeneasca in nefericirea intunericului si a mortii vesnice. Aceasta, presupune pervertirea starii harice a omului si ratacirea acestuia de la drumul initiatic ce duce la lumina, la viata vesnica. E drumul absentei responsabilitatii spirituale si al poftirii nemasurate la cele lumesti – la o viata fara de viata.
Fiecare din noi il poarta in sine pe Adam cel izgonit din Rai pentru neinfranare si neascultare de Dumnezeu. Fiecare din noi, experimentam prin propria viata sentimentul izgonirii din Rai. Si aceasta o face, zi de zi si ceas de ceas, fie prin indulcirea cu feluritele pacate lumesti, fie prin indeplinirea permanenta a voii noastre fara a tine cont de glasul vocii interioare prin care ne vorbeste Dumnezeu, fie prin intinarea cugetarilor, sentimentelor si a faptelor noastre.
Pe de alta parte, infranarea Mantuitorului a scos firea omeneasca din stare de pervertire a increderii la cea plina de har, bucurie si lumina. L-a intors pe om de pe drumul pierzaniei, al intunericului si l-a asezat pe calea luminii. Dar, drumul acesta nu este unul neted, ci cu urcusuri si coborasuri, unul al infranarii si al ascultarii de voia lui Dumnezeu.
Fiecare din noi il poate primi in sufletul sau pe Domnul Iisus Hristos si atunci nu vom fi singuri pe drumul catre lumina, cel al infranarii, al marturisirii si al pocaintei pentru pacatele savarsite. E drumul intoarcerii acasa, in bratele pline de nadejde, credinta si dragoste ale dumnezeirii.
Apoi, Postul la care ne invita Hristos este nu numai un mijloc de inaintare pe cale imbunatatirii duhovnicesti, un exercitiu de infranare de la lacomia indulcirii cu pacatele trupesti si, nu numai, ci un examen de slabire a patimilor sufletesti care sunt mult mai grave si care distrug, practic armonia launtrica a firii omenesti.
Starea de trecere de la omul in Adam, la omul in Hristos nu este ceva anormal sau contrar vietii naturale, ci se leaga intre ele, mai mult se adauga la ceea ce a fost, transformand firea omeneasca intr-o forma noua luminoasa, mantuitoare.
De altfel, Adam este eroul biblic al omenirii care influenteaza si in zilele noastre intreaga cultura a lumii, in special pe cea occidentala. Astfel, el a exercitat o adevarata fascinatie asupra unor ganditori si artisti precum Michelangelo, Freud, Chagall care, fiecare in felul sau, au incercat sa abordeze acest mister.
In consecinta, rostul Postului este prin excelenta acela al indumnezeirii naturii noastre omenesti si al participarii trupului nostru trecator la bunurile vesnice, mai presus de fire, o calatorie in lumina launtrica a sufletelor noastre, iar in viziunea unor parinti ai Bisericii nu e altceva decat „o retraire a patimilor lui Hristos si o pregustare a Imparatiei Cerurilor, o transfigurare anticipata”.
Asadar, sa punem inceput bun in viata noastra duhovniceasca si sa incercam “sa murim si sa inviem in fiecare zi”, dar nu oricum, ci in Hristos, asa cum spunea un mare duhovnic al Ortodoxiei Parintele Arsenie Papacioc.
Sa zicem impreuna cu Sfantul Efrem Sirul:
"Doamne si Stapanul vietii mele, duhul trandaviei, al grijii de multe, al iubirii de stapanire si al grairii in dessert nu mi-l da mie; iar duhul curatiei, al gandului smerit, al rabdarii si al dragostei, daruieste-mi-l mie, slugii Tale! Asa, Doamne, Imparate, daruieste-mi ca sa-mi vad greselile mele si sa nu osandesc pe fratele meu, ca binecuvantat esti in vecii vecilor. Amin."
Sa punem inceput bun! Doamne ajuta!
Stefan Popa
Stefan Popa
-
La Pasti ajungi dupa un lung urcus: Postul Mare
Publicat in : Sfintele Pasti -
Duminica Ortodoxiei - prima Duminica din Postul Mare
Publicat in : Duminica Ortodoxiei -
Zece cuvantari la Postul Mare - Cuprins
Publicat in : Zece cuvantari la Postul Mare
-
Postul Mare, antrenament pentru Rai
Publicat in : Postul Pastelui
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.