Spovedania
In legatura cu Sfanta Spovedanie, la intrebarea pe care mi-ati pus-o, va spun: nu schimbati duhovnicul. Chiar daca ar zacea pe patul de moarte, totusi, daca este constient, va puteti spovedi la el si spovedania aceasta nu va pierde nici un pic din puterea ei. La spovedanie nu trebuie sa va limitati la ceea ce intreaba duhovnicul, ci dupa raspunsurile date la intrebarile lui sa va exprimati si observatiile voastre potrivit cu lucrarea constiintei. Tulburarea la spovedanie sa o alungati cu gandul ca va spovediti Domnului Celui milostiv, Care va iubeste si asteapta sa-I spuneti tot. Preotul este doar un martor. Ceea ce trebuie sa spuneti in duh, chibzuiti mai intai acasa si apoi spuneti totul in liniste.
Trebuie sa faceti diferenta intre simpla relatare a tot ceea ce exista in suflet, relatare care in manastiri inseamna descoperirea gandurilor, si spovedania tainica. Cea din urma este necesara atunci cand constiinta ne apasa. Concret acest lucru nu poate fi definit: este subiectiv. Toate celelalte le putem doar relata si in privinta lor ne putem consfatui.
Sfantul Dimitrie de Rostov recomanda spovedania zilnica. Si in rugaciunile pentru somn este usor de facut. Totusi, a primi dezlegarea tainica intotdeauna este mai bine pentru suflet. Gandurile la care ni se opreste atentia, putem sa nu le relatam, in functie de subiecte. De chibzuinta deosebita au nevoie gandurile care se refera la sentimente si, mai mult, care starnesc simpatia si, mai mult, cele care rascolesc si acordul.
De cainta pentru pacate este nevoie mai mult decat de enumerarea pacatelor, desi si acest lucru este necesar. De suspinele din inima la rugaciune este nevoie mai mult decat de rostirea rugaciunilor, desi si lucrul acesta este necesar. Trebuie sa alungam desertaciunile din suflet si sa salasluim acolo evlavia fata de Dumnezeu. Dupa ce salasluim aceasta evlavie, asa sa si ramanem apoi cu ea.
Intrebarea si sfatul si descoperirea gandurilor sunt infricosatoare pentru vrajmasul. Faceti dupa cum va arata Domnul: iertati si dezlegati de saptezeci de ori cate sapte. Oare nu Domnul spune: pe cel ce vine la Mine nu-l voi scoate afara (Ioan 6, 37)? De aceea pe oricine vine cu pocainta primiti-l, mangaiati-l, incurajati-l si dati-i un canon nu prea mare, pe masura puterilor lui: metanii dese, desi nu multe, cu rugaciunea vamesului: Dumnezeule, milostiv fii mie, pacatosului! Milostive Doamne, miluieste-ma pe mine, cel cazut!
Sufletele care vor veni la voi la spovedanie, Dumnezeu le va aduce la voi. In acest sens sa-i si primiti pe toti, ca fiind trimisi de Dumnezeu, si sa aveti grija sa impliniti cele pentru care sunt trimisi. Dar pentru ce sunt trimisi? Pentru ca voi sa-i vindecati sau, mai bine zis, sa le dati leacul Domnului: caci doctorul sufletelor este numai Domnul. Medicamentele toate sunt in duhul si in inima voastra. Domnul le va pune in miscare sau le va prepara, in locul mainilor care pastreaza si aplica leacurile aveti limba sau cuvantul. Trimitandu-i pe apostoli la propovaduire, Domnul le-a spus: nu va ingrijiti cum sau ce veti vorbi (Matei 10, 19). Si la voi se refera aceste cuvinte. Lasati-va in seama Domnului si credeti ca, atunci cand veti avea nevoie de un cuvant deosebit, tamaduitor, el isi va lua zborul in mod nestapanit si se va forma in cel mai tamaduitor chip.
Impartasania
Ma intrebati cu privire la indepartarea de Sfanta impartasanie. Cred ca, indata ce pacatosul care s-a spovedit da dovada de cainta si are intentia sincera de a se infrana de la pacatul care l-a supus acestei opriri, poate sa nu faca lucrul acesta, nu din indulgenta, ci din teama de a nu fi mai rau. In primele perioade crestinii se impartaseau des, si atunci indepartarea dura cateva saptamani, luni rareori ani. Dar acum se impartasesc in cea mai mare parte o data pe an, si indepartarea este de lunga durata. De unde sa ia putere cel ce se caieste si cauta indreptare?! Iar indepartarea de impartasanie va insemna predarea lui in ghearele vrajmasului. De aceea presupun ca este mai bine sa va limitati la acordarea canonului, numai sa fie facuta cu prudenta si la obiect.
Faptul ca ii primiti pe toti la Sfintele Taine cred ca nu este rau. Dar sa cereti de la ceilalti fermitate in a se infrana de la pacate. Aceasta fermitate este o adevarata comoara pentru Sfintele si Dumnezeiestile Taine. Si canon sa le dati si cu asprime sa le cereti implinirea lui. Pe cei care gresesc iarasi, sa-i mustrati - dar fara manie, ci cu parere de rau si, incurajandu-i, sa-i dezlegati, marindu-le putin canonul.
Sa nu-i dezlegati daca nu fagaduiesc sa-si schimbe ideile. Nu-i nimic ca nu va uitati cu asprime la cei ce se spovedesc, este in regula. Dar sa nu ingaduiti nici glume in adresare. Fiti binevoitori si prietenosi si in cuvant, si in privire, si in purtare, dar fara glume. Altfel vor crede ca sunteti indulgenti cu ei.
Puneti in randul rugaciunilor voastre scurte rugaciunea ca Domnul insusi, in mila Sa, sa va daruiasca insuflare si indrumare cu privire la modul in care sa procedati. Voi, insa, niciodata sa nu lucrati cu indrazneala (cu incredere prea mare in sine) si cu samavolnicie - "asa vreau eu", ci intotdeauna cu smerenie si cu frica de Dumnezeu.
Bine faceti ca, pe cel ce se caieste, il dezlegati direct, fara sa ii dati canon, dar sa-i spuneti: "Frate, pastreaza duhul acesta al caintei si innoieste-l atunci cand slabeste". Iar celui care se spovedeste cu raceala, dezlegandu-l, spuneti-i: "Frate, ingrijeste-te sa dobandesti si sa intaresti in tine duhul umilit, iar pentru aceasta sa faci cate trei metanii pana la pamant in biserica sau acasa cu rugaciunea: Duh umilit, inima infranta si smerita daruieste-mi mie, Doamne!
Cei ce ajung sub canon se tulbura, de aceea li se si da canon, ca cei ce gresesc sa simta acest lucru. Rugaciunea aici nu sufera nici o injosire, bolnavul se vindeca. Metaniile se dau pentru ca cel ce a pacatuit sa se roage. Asprimea este un lucru bun. Ea ii trezeste pe pacatosi, dar se intampla ca unii dintre ei sa se indeparteze de spovedanie si sa cada in deznadejde. Ingaduinta slabeste hotararea pentru o viata buna a celor ce se caiesc, dar exista si efectul opus.
I-ati raspuns bine ocarmuitorului - ca nu va este usor sa-i vorbiti despre faptele celor ce se spovedesc. Acest lucru nimeni nu trebuie sa-l stie, chiar si voi sa va straduiti sa-l uitati. Cainta sincera intotdeauna este vrednica de ingaduinta; insa pe cei ce vin la spovedanie cu indiferenta, ii puteti rascoli oarecum. Intrebati pe cineva daca ii puteti amana dezlegarea pentru cateva saptamani. Nu il va stingheri acest lucru intr-o anumita privinta? Daca se poate, atunci amanati-o, dandu-i pentru acest timp canon - metanii, infranare de la mancare si de la somn, iar cel mai mult, cainta. Cand isi va implini canonul cu sinceritate, atunci sa-l si dezlegati. Si sa-l indemnati sa se abtina de la pacate.
Sa citeasca rugaciunea de dezlegare asupra celui prohodit trebuie numai cel care l-a spovedit inainte de moarte si l-a impartasit. Dar, pentru ascultare, poate implini acest lucru oricare dintre cei ce il prohodesc atunci cand i se porunceste. Aici, putem spune, pot dezlega toti cei ce prohodesc. Cititi dezlegarea fara sa stati pe ganduri, doar rugandu-va ca Domnul sa-l ierte pe cel raposat. Dezlegarea la spovedanie il determina mai repede pe cel dezlegat sa se indrepte pe viitor decat canonul de indreptare insusi.
A nota pacatele pentru spovedanie este o regula buna. Iata cu ce sa va deprindeti: de fiecare data cand ia nastere un gand, un sentiment, o dorinta, un cuvant, o fapta rea, imediat sa va caiti inaintea Domnului Celui atotprezent si atoatevazator cu zdrobire de inima si cu hotararea de a fi mai prudent pe viitor. Domnul insusi primeste spovedania, iar duhovnicul este doar un martor. Urechile, limba si mainile lui sunt cele care binecuvanteaza, insa Domnul este Cel care lucreaza si dezleaga, la fel cum tot Domnul este Cel care impartaseste.
-
Schimbarea duhovnicului
Publicat in : Editoriale
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.