Smochinul neroditor (Matei 21,17-22; Marcu 11,12-14; 20-23; Ioan 12, 37)

Tragedia poporului evreu constă în faptul că norodul ales al lui Dumnezeu, care II aştepta pe Mesia de mii de ani, nu L-a recunoscut, totuşi, când El a venit pe pământ. Prin conducătorii săi oficiali şi neoficiali, civili şi spirituali, L-a respins pe Mântuitorul său. Incepând cu regele Irod, care a ucis pruncii din Betleem, şi terminând cu clica sanhedrinului, care a atras poporul strigând către Pilat: „Răstigneşte-L, răstigneşte-L!", iudeii s-au străduit să-L ucidă pe Iisus Hristos - şi în final şi-au atins scopul.

Insă de ce s-a petrecut o astfel de tragedie? De ce n-ar fi putut evreii să creadă în Hristos Care Se arătase înaintea ochilor lor? De ce nici învăţătura Sa, nici minunile Lui nu i-au convins pe ei de adevăr? In realitate, de fapt, această întrebare rămâne încă o taină istorică a spiritului lui Israel? Cu toate acestea, Prorocul Isaia a prevăzut cu multe secole înainte aceasta, spunând: „Au orbit ochii lor şi a împietrit inima lor, ca să nu vadă cu ochii şi să nu înţeleagă cu inima şi ca nu cumva să se întoarcă şi Eu să-i vindec" (Ioan 12, 41).

Minunea cu smochinul neroditor săvârşită de Iisus Hristos chiar în ultimele zile ale vieţii Sale şi ale predicii din Ierusalim s-a dovedit a fi o parabolă simbolică de sfârşit despre tragica soartă a poporului evreu care nu a dat roade de pocăinţă.

După intrarea solemnă în Ierusalim şi în templu, unde Hristos i-a vindecat pe toţi cei ce au venit la El, şchiopi, orbi, „a ieşit afară din cetate la Betania, şi noaptea a rămas acolo". După ce a petrecut noaptea acolo, Hristos, dimineaţa devreme, a mers din nou la Ierusalim, de data aceasta fără solemnitate. Şi aici, apropiindu-Se de oraş, I s-a făcut foame. „Şi văzând un smochin lângă cale, S-a dus la el, dar n-a găsit nimic în el decât numai frunze, şi a zis lui: De acum înainte să nu mai fie rod din tine în veac! Şi smochinul s-a uscat îndată. Văzând aceasta, ucenicii s-au minunat, zicând: Cum s-a uscat smochinul îndată?" (Matei 21,19-20).

Apostolii erau uimiţi de minunea în sine, adică de puterea cuvântului lui Hristos care se revărsa şi asupra plantelor. Insă Hristos îi învăţase în mai multe rânduri că puterea credinţei neîndoielnice nu are limite. Le-a spus El: „Dacă veţi avea credinţă şi nu vă veţi îndoi, veţi face nu numai ce s-a făcut cu smochinul, ci si muntelui acestuia de veţi zice: Ridică-te şi aruncă-te în mare, va fi aşa.

Cu toate acestea, principala semnificaţie a minunii săvârşite de Iisus cu smochinul se află, în cazul dat, într-un alt plan al poruncilor lui Hristos. Aici, întrebarea este despre soarta poporului evreu care se dovedise sterp din punct de vedere spiritual, iar smochinul uscat a fost un simbol, o profeţie şi o parabolă despre osândirea lui Israel de către Dumnezeu, care nu L-a recunoscut pe Mesia al său.

Ucenicii nu puteau să nu înţeleagă simbolistica acestei minuni, deoarece, de curând, auziseră de pe buzele lui Hristos o parabolă de avertizare asemănătoare. Atunci Domnul le-a vorbit despre smochinul care în al treilea an nu dăduse roade şi despre grădinarul care l-a rugat pe stăpân să nu taie copacul: „Doamne, lasă-l şi anul acesta, până ce îl voi săpa împrejur şi voi pune gunoi. Poate va face rod în viitor; iar de nu, îl vei tăia" (Luca 13, 6-9).

Şi iată că acel următor an a venit. Trei ani de propovăduire a lui Hristos despre împărăţia lui Dumnezeu însoţiţi de arătarea iubirii Lui fără margini şi de grija Lui pentru sadul cel drag al lui Dumnezeu nu au trezit sufletul împietrit al lui Israel, nici nu s-a arătat în el o iubire pe măsură pentru Mesia al său.

De aceea, blestemul smochinului neroditor nu a fost altceva decât o profeţie simbolică a lui Iisus Hristos despre iminenta moarte tragică a vechiului Israel, care s-a adeverit foarte curând, după distrugerea Ierusalimului şi a templului de către romani sub împăraţii Vespasian şi Tit - în anii 69-70.

Descrierea minunii smochinului neroditor, aşa cum s-a arătat mai sus, se află în două Evanghelii sinoptice. Dar Marcu, prin comparaţie cu Matei, adaugă că „nu era timpul smochinelor" (Marcu 11, 13). Acest lucru îi încurcă pe mulţi comentatori ai Evangheliei; ei subliniază că Hristos nu putea să nu ştie că în acea perioadă a anului este zadarnic să cauţi rod. Prin urmare, de ce a făcut Hristos acest lucru? Şi cu ce ar fi fost smochinul de vină pentru a fi pedepsit?

Să înţelegem minunile lui Hristos La aceasta, trebuie răspuns că Hristos a trăit printre oameni şi, ca atare, putea căuta şi putea întreba şi Se putea minuna şi plânge, putea să Se întristeze şi să Se manifeste în general întru tot ceea ce este specific omenesc în afară de păcat, aşa cum se vede de-a lungul vieţii Sale pământeşti. De aceea a căutat El roade.

Şi le-ar fi putut afla dacă smochinul nu ar fi fost neroditor. Faptul că în Palestina cresc trei feluri de smochini: a. timpurii - care înverzesc în martie şi se coc în iulie; b. smochinele care apar în iulie şi se coc în august; şi c. târzii - ale căror fructe rămân până în primăvară. Insă, indiferent de ce gen sau varietate ar ţine această plantă, cert e că în ea, în afară de frunze (simbol al frumuseţii celei dinafară), nu se afla nici un rod. Ar fi putut fi mai vechi ori mai noi, însă nu erau.

In ceea ce priveşte pedeapsa smochinului nevinovat, desigur, planta în sine nu este vinovată cu nimic. Insă, la urma urmei, copacii nu sunt tăiaţi ca pedeapsă, ci pur şi simplu pentru faptul că sunt inutili şi pot fi folosiţi în alt scop.

Dacă ar fi să vorbim despre smochinul neroditor ca simbol al pedepsei, atunci acesta este un simbol al mâniei pedepsei lui Dumnezeu şi în acest caz totul este pe deplin justificat. Hristos,

Să înţelegem minunile lui Hristos aşa cum învaţă Sfântul Ioan Gură de Aur, în toată viaţa Sa pământească i-a iertat doar pe oameni. Dar, folosind pilda nu a unui om, ci a unei plante fără suflet, a arătat simbolic că El, ca Fiu al lui Dumnezeu, este şi Judecător al lumii, şi Răsplătitor al faptelor omeneşti.

Astfel, din relatarea minunii despre smochinul cel neroditor se desprinde simbolul nerodirii duhovniceşti a acelor popoare şi a acelor oameni care nu L-au recunoscut şi nu L-au primit pe Iisus Hristos ca Dumnezeu-Om, ca Mesia şi Mântuitor al lumii. Biserica Ortodoxă, în viaţa ei liturgică, subliniază sensul acestei minuni în Săptămâna Patimilor - când la Utrenie, luni, se citeşte din Evanghelia de la Matei şi, de asemenea, îi închină câteva stihuri din canonul acelei zile.

Fragment din cartea "Să înţelegem minunile lui Hristos", Editura De suflet

Cumpara cartea "Să înţelegem minunile lui Hristos"

• Saptamana Patimilor - Lunea Mare (Denie)
  Publicat in : Saptamana Patimilor
• Smochinul neroditor
  Publicat in : Sfaturi duhovnicesti

Aboneaza-te la newsletter

Email

Introdu codul din imagine: