Pentru creștinul ortodox, viața spirituală și realitatea lucrării divine reprezintă temelia existenței. Totuși, mulți credincioși se întreabă de ce lucrarea lui Dumnezeu nu se manifestă mai frecvent în mod vizibil în mijlocul nostru. Vom explora cauzele acestei „ascunderi” divine și vom discuta despre cum să ne raportăm la nefericire, moarte și cum ar trebui să arate viața zilnică a unui creștin ortodox.
Taina lucrării lui Dumnezeu în lume
Teologia ortodoxă învață că Dumnezeu lucrează continuu în creație, însă adesea nu într-un mod evident, ci ascuns în smerenie și taină (Stăniloae, Dumitru, Teologia dogmatică ortodoxă, Editura IBMBOR, 2003, București, p. 245). Aceasta reflectă natura profund personală și liberă a relației dintre Dumnezeu și om. Nu lipsa lucrării divine este problema, ci felul în care omul contemporan s-a obișnuit să nu mai perceapă lucrarea lui Dumnezeu în mod duhovnicesc, absorbit fiind de materialism și distrageri lumești.
Astfel, lucrarea lui Dumnezeu este continuă, dar, pentru a o percepe, este nevoie de curățirea inimii și de trăirea în ascultare de poruncile divine. Sfântul Siluan Athonitul accentuează faptul că Dumnezeu i se revelează omului atunci când acesta este cu adevărat smerit și curat cu inima, căci „fericiți sunt cei curați cu inima, căci aceia vor vedea pe Dumnezeu” (Siluan Athonitul, Între iadul deznădejdii și iadul smereniei, Editura Deisis, 1997, Sibiu, p. 53).
Cum să scăpăm de nefericire
Nefericirea, pentru ortodocși, este rezultatul unei vieți trăite departe de Dumnezeu. Părinții Bisericii subliniază că adevărata fericire vine din comuniunea cu Dumnezeu, iar viața omului este menită să fie o pregătire pentru Împărăția cerurilor (Clément, Olivier, Teologia bucuriei, Editura Anastasia, 1996, București, p. 29). Sfântul Ioan Scărarul spune că trebuie să privim nefericirea ca o chemare la pocăință și îndreptare a vieții. Omul nu poate găsi fericirea autentică în plăcerile lumii, ci doar în comuniunea cu Dumnezeu (Ioan Scărarul, Scara, Editura Deisis, 1992, Sibiu, p. 147).
Nefericirea poate fi depășită - cu ajutorul lui Dumnezeu - prin rugăciune, pocăință și fapte de milostenie. Sfinții Părinți învață că, prin asceză și rugăciune, sufletul își găsește pacea, iar nefericirea lumească se transformă într-o „bucurie a crucii”, trăind toate încercările vieții ca pe un drum către desăvârșire (Petcu, Adrian, Viața duhovnicească și postmodernitatea, Editura EIBMBOR, 2007, București, p. 82).
Relația creștinului ortodox cu moartea
Creștinul ortodox privește moartea nu ca pe un sfârșit, ci ca pe o trecere către viața veșnică. Moartea fizică a fost învinsă de Hristos prin Învierea Sa, iar credinciosul este chemat să trăiască cu nădejdea în viața veșnică (Stăniloae, Dumitru, Viața și învățătura Sfântului Grigorie Palama, Editura Anastasia, 1993, București, p. 103). Părintele Cleopa Ilie subliniază că frica de moarte dispare atunci când omul își dedică viața lui Dumnezeu și își trăiește fiecare zi în conștiința prezenței divine (Cleopa Ilie, Călăuza în credința ortodoxă, Editura Mănăstirea Sihăstria, 1998, Neamț, p. 123).
Pregătirea pentru moarte, în viziunea ortodoxă, se realizează printr-o viață de curățire și de împărtășire constantă cu Hristos, precum și prin rugăciunea pentru cei adormiți. Biserica accentuează că moartea este doar un prag și că cei ce trăiesc în Hristos nu vor fi pierduți, ci vor trece într-o existență nouă.
Viața zilnică a unui creștin ortodox
O zi obișnuită a unui creștin ortodox ar trebui să fie un model de echilibru între rugăciune, muncă și iubire față de aproapele. Sfântul Ioan Gură de Aur recomanda creștinilor să înceapă și să încheie fiecare zi cu rugăciune, recunoscând prezența lui Dumnezeu în toate activitățile zilnice (Ioan Gură de Aur, Despre rugăciune, Editura Reîntregirea, 2004, Alba Iulia, p. 57). Programul zilnic al creștinului include momente de rugăciune dimineața și seara, citirea Sfintei Scripturi și participarea regulată la Sfânta Liturghie și la Taina Spovedaniei și a Împărtășaniei.
De asemenea, creștinul ortodox este chemat să arate iubire și milă față de cei din jur, având grijă de sufletul și trupul său, dar și de semenii săi. Viața unui creștin trebuie să fie o mărturie a iubirii lui Dumnezeu, iar aceasta se realizează prin faptele de milostenie, răbdare și iertare zilnică (Necula, Constantin, Despre viața ortodoxă în lumea modernă, Editura Agaton, 2005, Făgăraș, p. 88).
Lucrarea lui Dumnezeu este prezentă și activă în fiecare moment, dar perceperea ei depinde de curăția și smerenia inimii noastre. Înfruntarea nefericirii, atitudinea față de moarte și trăirea zilnică în conformitate cu învățăturile ortodoxe sunt căile prin care putem accesa harul și pacea divină. Urmând aceste învățături, omul devine un martor viu al iubirii lui Dumnezeu în lume și un deschizător de drum spre Împărăția cerurilor.
Marius MATEI
Marius Matei
-
Viata crestina dupa Sfantul Isaac Sirul
Publicat in : Editoriale -
Viata crestina si vizionarea TV - o perspectiva patristica
Publicat in : Editoriale -
Familia preotului, model de viata crestina
Publicat in : Religie -
Semnificatia Crucii in viata crestina
Publicat in : Duminica Sfintei Cruci
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.