"Vreau deci ca barbatii sa se roage in tot locul, ridicand maini sfinte, fara de manie si fara sovaire.” (I Timotei 2, 8)
Era primavara. Se apropia marea sarbatoare a evreilor: sarbatoarea Pastelui. Fara stirea lor, Domnul le pregatise ucenicilor un Paste cu totul deosebit de cel iudaic. In acest scop, El ii trimite la Ierusalim pe Ioan si Petru. La poarta cetatii il asteapta un tanar purtand un ulcior cu apa. Cand totul este gata, Domnul Iisus vine in casa Mariei, mama lui Ioan, cu cei doisprezece ucenici si ia ultima cina cu dansii. Le spala picioarele, in semn de suprema smerenie, servire si dragoste. Rosteste pentru ei un dumnezeiesc cuvant de imbarbatare, invatatura si desavarsire. Prezice lepadarea lui Petru, anunta tradarea lui Iuda, care il paraseste definitiv pe Domnul si se cufunda in noaptea cea vesnica a pierzarii. De acum Iuda merge spre sinedristi ca sa ceara ostasi pentru prinderea Domnului.
Ramas cu ceilalti unsprezece ucenici, Mantuitorul preface painea dospita si vinul, instituind sfanta euharistie, jertfa cea fara de sange. Toti ii jura, pe rand, ca L vor urma pana la moarte. Dar pe buzele Lui sta un suras trist, compatimitor, plin de iertare. Unul se va lepada de El: Petru. Ceilalti vor fugi si L vor lasa singur. El se roaga lui Dumnezeu Tatal pentru Sine, ca om, pentru ucenici si pentru Biserica, adica pentru toti crestinii dintotdeauna.
Din sala Cinei se indreapta cu totii spre Muntele Maslinilor, unde venisera regulat in noptile dinainte. Domnul Iisus vorbeste pentru ultima oara cu ucenicii, apoi se roaga in Ghetsimani. Noaptea aceea era senina, frumoasa, aerul de gradina ii patrundea pana-n adancul fiintei. Dar clipa din urma era aproape… O, ce atragatoare pare viata, in clipe de primejdie! Cu ce durere sfasietoare te desparti de ea, in primavara vietii si-n primavara naturii, cand toate par atat de frumoase; dar El trebuia sa implineasca voia Tatalui, mergand de buna voie spre moarte.
Acum, Domnul Iisus se roaga. Ucenicii sunt prinsi de somn. El se roaga singur, cu lacrimi fierbinti. Clipa din urma se apropie. Sudoarea i se preface in sange. Se infioara in fata mortii, caci este om, ca oricare din noi, dar fara de pacat. Se cutremura, caci neavand pacat, trupul Sau nu trebuia sa guste moartea. Cand se ridica de la rugaciune, un inger il intareste.
De acum paseste spre Golgota. O, suprema fericire si putere a celui ce stie sa se roage! A celui ce se roaga cu lacrimi, incredintandu-si viata in mana Tatalui ceresc!
Deodata poarta cea mare a gradinii scartaie cu putere. Ropot de pasi surzi se aude din ce in ce mai puternic. Pe alee, multime multa, cu faclii, cu ciomege, cu sabii si sulite. Ostasii inainteaza in cadenta. Iuda iese in fata si cu o sarutare arata pe Domnul. Petru loveste cu o sabie pe Malhus, sluga arhiereului, care vrea sa-L lege. Dar Domnul Iisus nu ingaduie nici o impotrivire. El vrea sa inceapa astfel sirul zecilor de mii de martiri ai Evangheliei. Calendarul crestin este rosu de sangele lor nevinovat. El nu se teme de moarte. El vrea ca prin moartea Sa sa dea viata lumii. De aceea se lasa prins, judecat si condamnat fara nici o vina.
Rugaciunea este pentru suflet ceea ce este hrana pentru trup. Ea este ridicarea mintii si a voii catre Dumnezeu, pentru a ne inchina Lui cu smerenie, a-L preamari pentru slava Sa cea mare, a-I multumi pentru binefacerile revarsate asupra noastra.
Rugaciunea este o scara pe care ne suim cu mintea si cu inima la cer, iar Dumnezeu coboara la noi si ne impartaseste harul Sau sfintitor, care este tot atat de folositor vietii duhovnicesti cum este ploaia cea binefacatoarea pentru pamantul insetat. Fiind hrana sufletului, rugaciunea nu trebuie sa lipseasca din cugetul si din inima noastra niciodata. Apostolul Pavel ne invata: "Rugati-va neincetat.”
Rugaciunea trebuie sa porneasca din credinta noastra sincera catre Domnul Iisus si din dragostea catre semenii nostri. Ea trebuie sa fie facuta in duh de pace, cu evlavie, cu smerenie si cu staruinta, caci: "Mult poate rugaciunea staruitoare a dreptului” (Iacob 5, 16). Ea este izvor de sfintenie si de tarie duhovniceasca, ne apropie de Dumnezeu si de semenii nostri, infrumuseteaza viata noastra, intoarce pe cei rataciti la pocainta, iar celor slabi in credinta le da nadejde si putere.
Rugaciunea este un dar dat oamenilor pentru a se apropia de Dumnezeu si de a se impartasi de roadele credintei celei adevarate care uneste cerul cu pamantul si pe Dumnezeu cu oamenii. Omul are nevoie de Dumnezeu intotdeauna, in viata si in moarte. Noi avem trebuinta de Dumnezeu in orice stare ne am afla: in rau sau in bine, in saracie sau in bogatie, tineri sau batrani, invatati sau simpli.
"Nevoia de Dumnezeu se exprima prin rugaciune, scrie Alexis Carrel. Ea este un strigat de durere, cerere de ajutor, imn de dragoste. Ea nu consta intr-o recitare trista de cuvinte carora nu li se pricepe sensul. Efectul ei este aproape intotdeauna pozitiv. Totul se petrece ca si cum Dumnezeu ne ar auzi si ne ar da un raspuns direct. Se produc evenimente neasteptate: echilibrul mental se restabileste; sentimentul de izolare, de neputinta si de inutilitate a eforturilor noastre dispare. Lumea isi abandoneaza nedreptatea si cruzimea fata de noi si devine prietena. O putere creatoare apare in noi insine. Rugaciunea da puterea de a suporta grijile si supararile, de a spera atunci cand nu mai exista motive logice pentru speranta, de a ramane in picioare in fata catastrofelor.”
Mare este taina rugaciunii! Prin rugaciune toate le putem face. Insusi Mantuitorul ne o spune in Evanghelia Sa: "Cereti si vi se va da; cautati si veti afla; bateti si vi se va deschide.” (Matei 7, 7) "Si orice veti cere intru numele Meu, aceea voi face, ca sa fie slavit Tatal intru Fiul”; "Si toate cate veti cere rugandu-va cu credinta, veti primi.” (Matei 21, 22).
Asadar, pentru ca rugaciunea sa fie puternica, ea trebuie sa fie statornica, facuta cu o oarecare pregatire, din adancul inimii, cu toata fiinta si cu incredere. Si sa cerem numai lucruri bune.
Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine pacatosul!
Doamne ajuta!
Stefan Popa
Stefan Popa
-
Comuniunea cu cei adormiti
Publicat in : Viata vesnica -
Taina din timpul rugaciunii
Publicat in : Sfaturi duhovnicesti
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.