Indumnezeirea nu înseamnă iertarea păcatelor prin Duhul Sfânt, ci însăşi împărtăşirea omului de Duhul Sfânt. Altceva este iertarea păcatelor şi altceva părtăşia Duhului. Cu privire la aceasta, cuvântul Sfinţilor Părinţi este grăitor.

Există însă felurite trepte ale îndumnezeirii, de vreme ce desăvârşirea, adică îndumnezeirea, este nesfârşită. Potrivit Sfântului Grigorie Palama, vederea-lui-Dumnezeu „are început şi cele ce sunt după început, care se deosebesc între ele, după cum sunt mai obscure sau mai limpezi. Dar sfârşit nu are. Căci înaintarea ei merge la nesfârşit, ca şi a răpirii în descoperire. Căci altceva este iluminarea, altceva vederea clară a luminii şi altceva vederea lucrurilor în lumină"1.

Sfântul Grigorie de Nyssa, în Viaţa lui Moise, vorbind despre desăvârşire, pe care o identifică cu virtutea, spune că nu există sfârşit al desăvârşirii şi hotar al virtuţii. Prin virtute nu înţelege, desigur, săvârşirea anumitor fapte morale, ci energia-lucrarea lui Dumnezeu. De aceea scrie: „Cel ce cultivă adevărata virtute nu participă la nimic altceva decât la Dumnezeu, pentru că Acesta este virtutea desăvârşită."

Astfel, există o neîncetată sporire în desăvârşire şi în virtute. Referindu-se la Sfântul Apostol Pavel, scrie: „Despre virtute însă, de la Apostol numai o definiţie am aflat - aceea că nu are limită." Când cineva spune că a dobândit viaţa, însă trăieşte în suficienţă de sine, unul ca acesta se împărtăşeşte de moarte, nu de viaţă. „Căci precum sfârşitul vieţii este începutul morţii, tot aşa şi oprirea din alergarea virtuţii se face început al păcatului." Astfel, trăirea lui Dumnezeu nu conteneşte, ci este o neîncetată căutare şi aflare.

Sfântul Grigorie de Nyssa spune în continuare: „Nimănui nu-i este cu putinţă atingerea desăvârşirii, pentru că desăvârşirea, după cum s-a spus, nu se cuprinde în nişte hotare.

Deci virtutea are un singur hotar: nehotărnicia. Cum ar -putea deci să ajungă cineva la marginea căutată, neaflându-se nici o margine?"2

Din acest cuvânt al Sfântului Grigorie vedem că îndumnezeirea nu are hotar şi sfârşit. Există, aşadar, felurite măsuri ale ei. Iar aceste trepte ale îndumnezeirii, după cum am arătat mai înainte, sunt iluminarea [strălucirea], vederea-lui-Dumnezeu şi neîncetata vedere, contemplarea Sa. Hristos a vorbit de multele locaşuri care vor fi în cer: „în casa Tatălui Meu multe locaşuri sunt" (Ioan 14:2). Tâlcuind acest cuvânt, Sfântul Grigorie Sinaitul spune că Hristos a numit „multe locaşuri", „deosebitele trepte şi înaintări ale stării de acolo. împărăţia lui Dumnezeu este una, dar are multe deosebiri înăuntru"3. Una este împărăţia lui Dumnezeu, însă există multe măsuri de trăire a acesteia, potrivit cu sporirea şi cu starea celui ce se află înlăuntrul ei, căci, după cuvântul Sfântului Apostol Pavel: „stea de stea se deosebeşte în strălucire" (I Corinteni 15:41).

Aşa cum am arătat mai înainte, îndumnezeirea este vederea Luminii. Insă această vedere a Luminii, care dăruieşte adevărata cunoaştere a lui Dumnezeu, este pe măsura stării duhovniceşti a omului. De aceea Sfântul Grigorie Palama spune că Lumina nu este „înţelegătoare şi dătătoare de cunoaştere, ci [este] cunoaştere, iar bogăţia ei [este, prin urmare,] semnul desăvârşirii de-Dumnezeu-iubitoare"4. Lumina aceasta străluceşte şi unora dintre cei aflaţi la începutul vieţii de virtute: „...lumina aceasta străluceşte - dar mai puţin - şi unora dintre cei începători şi desăvârşiţilor li se face [încă] adăugire de smerenie."

Iar într-alt loc, analizând aceasta, Sfântul Grigorie spune că Domnul locuieşte în chip diferit în oameni, „potrivit cu vrednicia şi cu vieţuirea celor care îl caută". Altfel lucrează cu cel făptuitor, altfel cu cel văzător, altfel cu cel contemplativ, într-un fel cu cei mari, care au sporit, adică, în viaţa duhovnicească, şi într-altul cu cei care s-au făcut deja dumnezei după Har. Prorocilor li S-a arătat „unuia (...) în vis, altuia în stare de trezvie, adică prin ghicituri; iar lui Moise în chip [la arătare] şi nu prin [în] ghicituri (Numerii 12:8)".

Vederea-lui-Dumnezeu este diferită de la om la om. Există trepte ale theoriei, ale vederii, de aceea şi vorbim despre trepte ale îndumnezeirii. Sfântul Petru Damaschin notează cele opt trepte ale vederii-lui-Dumnezeu. Cea dintâi vedere este „cunoştinţa necazurilor şi a ispitelor vieţii acesteia". Când omul simte şi înţelege iubirea lui Dumnezeu în ispite şi în necazuri şi le îndură cu răbdare, trăieşte prima treaptă a theoriei. Cea de a doua vedere este „cunoaşterea greşelilor noastre şi a binefacerilor lui Dumnezeu". Este trăirea celei mai adânci pocăinţe. Cea de a treia vedere este „cunoştinţa lucrurilor înfricoşate dinainte de moarte şi de după moarte". Cea de a patra este „înţelegerea petrecerii Domnului nostru Iisus în lumea aceasta şi a lucrurilor şi cuvintelor ucenicilor Lui, ale celorlalţi Sfinţi Mucenici şi ale cuvioşilor Părinţi". A cincea vedere este „cunoştinţa firii şi a prefacerii lucrurilor".

A şasea vedere este „contemplarea celor ce sunt, adică cunoştinţa şi înţelegerea făpturilor sensibile ale lui Dumnezeu" sau, altfel spus, vederea raţiunilor făpturilor, vederea energiei de fiinţă- şi de viaţă-făcătoare a lui Dumnezeu. A şaptea vedere este „înţelegerea făpturilor inteligibile ale lui Dumnezeu", adică a îngerilor. Iar a opta vedere este „cunoştinţa despre Dumnezeu, aşa-numita teologie".

In continuare spune că primele trei vederi aparţin omului făptuitor, celui care se află încă pe treapta făptuirii, adică în stadiul curăţirii, în vreme ce următoarele cinci sunt proprii omului văzător, celui care a înaintat spre luminarea minţii şi vederea-lui-Dumnezeu. A opta vedere este lucrarea veacului viitor. Acest lucru arată că răbdarea în încercările vieţii, precum şi pocăinţa adâncă sunt însuflate de Harul lui Dumnezeu. Ele reprezintă, astfel, primele stadii şi primele trepte ale vederii-lui-Dumnezeu. Prin urmare, omul care trăieşte pocăinţa şi îndură ispitele este şi se numeşte îndumnezeit, însă se află, fireşte, încă în primele stadii ale îndumnezeirii.

In orice caz, îndumnezeit este cel care se împărtăşeşte, la măsuri diferite, de Harul lui Dumnezeu. Cunoaştem, de altfel, că şi starea de adâncă pocăinţă, şi rugăciunea minţii sunt însuflate de Preasfântul Duh. Insă îndumnezeit este mai cu seamă cel ce s-a învrednicit de vederea-lui-Dumnezeu.

+ IPS Hierotheos Vlachos

Fragment din cartea "ŞTIINŢA MEDICINEI DUHOVNICEŞTI", Editura Sophia

Cumpara cartea "ŞTIINŢA MEDICINEI DUHOVNICEŞTI"

 

Note:

1 Sfântul Grigorie Palama, Filocalia, vol. 7, p. 310. (n. trad.)
2 Sfântul Grigorie de Nyssa, Despre viaţa lui Moise, sau despre desăvârşirea prin virtute, în Scrieri I, trad. Pr. prof. Dumitru Stăniloae şi Pr. Ion Buga, Ed. IBMBOR, Bucureşti, 1982, pp. 21-23. (n. trad.)
3 Sfântul Grigorie Sinaitul, Filocalia, vol. 7, p. 104. (n. trad.)
4 Sfântul Grigorie Palama, în apărarea celor care se liniştesc în chip sfânt, p. 263. (n. trad.) Ibidem. (n. trad.)
 

• Mantuirea si aspectele ei
  Publicat in : Dogma
• Mantuirea obiectiva privita interconfesional
  Publicat in : Dogma
• Mantuirea si indumnezeirea omului
  Publicat in : Biserica

Aboneaza-te la newsletter

Email

Introdu codul din imagine: