Este înfricoşător ceea ce spune aici Cuviosul Teognost! Când săvârşeşti Liturghia, precum şi celelalte taine cereşti şi dumnezeieşti, să nu le săvârsesti doar potrivit cu cele pe care ţi le-au predanisit oamenii, să nu te rezumi la acestea! In acest întreg univers ceresc şi, în acelaşi timp, omenesc intri ca unul ce slujeşte cele sfinte. Nu poţi să fii un instrument pasiv. Plinătatea săvârşirii celor sfinte de către tine trebuie să fie şi o revelaţie nemijlocită, o legătură nemijlocită, trebuie ca şi tu să simţi şi să cunoşti cu mâinile tale.
Părinţii ne-au predanisit un anumit tipic liturgic, cum să săvârşim Liturghia, cum să spunem rugăciunea, cum să tămâiem, cum să aprindem lumânările, cum să facem prescurile. Toate acestea sunt tradiţii pe care ni le-au lăsat Părinţii, Biserica noastră. Părinţii sunt Biserica noastră însăşi.
Cuviosul nu înţelege că trebuie să lăsăm la o parte aceste tradiţii ale Părinţilor, ci, după cum Domnul a spus că dreptatea noastră trebuie să o depăşească pe cea a oamenilor sau a fariseilor (cfi Mt. 5, 20), tot aşa şi noi trebuie să facem nu numai cele pe care ni le-a predat Biserica noastră, să nu ne restrângem înţelegerea Tainelor doar la ceea ce am auzit de la Părinţii noştri, de la Biserica noastră. Această depăşire nu înseamnă încălcarea sau schimbarea tradiţiilor. Şi noi trebuie să ne rugăm aşa cum liturghisea Sfântul Ioan Gură de Aur, aşa cum se ruga Sfântul Isaac Sirul, Cuviosul Teognost, Cuviosul Isihie, toţi sfinţii Bisericii noastre. Dacă nu facem ceea ce au făcut aceia, vom rătăci calea. Dacă socotim că putem deschide drumuri noi, ne vom chinui toată viaţa.
Vom face Rugăciunea lui Iisus aşa cum spune Sfântul Ioan Scărarul, Sfântul Calist, Sfântul Nicodim Aghioritul sau alţi sfinţi. O vom face pe respiraţie, prin inspiraţie şi expiraţie, prin oprirea răsuflării, cu mintea, cu gura. Vom lua învăţătură de la sfinţi, nu-i vom trece cu vederea. Dar noi, când ne rugăm, dincolo de cele ce ne-au învăţat aceia, vom ajunge şi la propria noastră înştiinţare, pe care ne-o va da Dumnezeu prin înrudirea pe care am dobândit-o cu El, prin comuniunea şi unirea cu El. Prin rugăciune ne împărtăşim de Sfântul Duh, de întregul har dumnezeiesc al Treimii. Prin urmare, trebuie să urmărim ce ne spune Sfântul Duh. Trebuie să devenim primitori şi încăpători ai strălucirilor Sfântului Duh, aşa încât să nu fim doar nişte fiinţe pasive, ci să fim cei ce acţionează.
Prin urmare, vom păzi tradiţia Părinţilor. Ei liturghiseau când vedeau că sunt curaţi. Lucrul acesta îl vom face şi noi. Se rugau, plângeau şi vărsau lacrimi ca şi cum ar fi fost cei mai mari vinovaţi. Lucrul acesta trebuie să-l facem şi noi. Când venea momentul prefacerii pâinii şi vinului, dacă nu-L vedeau pe Sfântul Duh pogorându-Se, nu înaintau cu Liturghia. Dacă nu vedeau înlăuntrul lor curăţie şi îndrăzneală, nu mergeau să se împărtăşească. Dacă nu s-au cercetat şi verificat pe ei înşişi, aşa cum spune Apostolul Pavel - „mai întâi să se cerceteze omul pe sine însuşi, şi aşa să mănânce din Pâine şi să bea din potir“ (1 Cor. 11, 28) -, nu se împărtăşeau. Noi, chiar dacă suntem supăraţi pe cineva, se întâmplă să mergem să ne împărtăşim! Se poate să fim trişti, şi să ne împărtăşim! Se poate să fim absorbiţi de ceva, şi să mergem să ne împărtăşim! Toate acestea sunt străine de Biserică. Noi îi vom urma pe Părinţi.
Arhim. Emilianos Simonopetritul
FRAGMENT DIN CARTEA "Dumnezeiescul urcus. Talcuire la cuviosul Teognost (editie necartonata)", EDITURA NECTARIE
Cumpara cartea "Dumnezeiescul urcus. Talcuire la cuviosul Teognost (editie necartonata)"
-
Cand nu intelegem poruncile lui Dumnezeu
Publicat in : Credinta -
Tinerea poruncilor
Publicat in : Credinta -
Poruncile
Publicat in : Pilda zilei
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.