"Femeia sa se teama de barbat!", aceasta este traducerea corecta a textului biblic pe care il auzim citit in slujba Tainei Cununiei, iar nu "Femeia sa-l respecte / sa-l iubeasca pe barbat!" Nu este vina Sfantului Apostol Pavel ca multi miri nu inteleg cuvintele simple, dar adanci, ale Sfintei Scripturi.
Cu cat se va instraina omul mai mult de Viata si de Chipul lui cel adevarat, cu atat el va accepta mai greu poruncile lui Dumnezeu, pe care le va vedea irationale, absurde sau chiar daunatoare.
Femeia de astazi nu isi mai intelege unicitatea si rostul ei major in viata lumii, cautand din rasputeri sa fie altceva decat inima familiei. Astfel, orice asa-zisa "emancipare" a femeii nu este altceva decat o depreciere a adevaratelor ei valori, unice si de neinlocuit. La randul sau, barbatul de astazi uita rostul sau in lume si in familie, de purtator de grija si de iubitor, cerand celor de langa el o supunere nefireasca. Pentru aceasta, la auzul cuvantului biblic "iar femeia sa se teama de barbat", femeia se simte nedreptatita, iar barbatul zambeste triumfator, amandoi pregatindu-se astfel pentru un esec.
Cuvant usor sau greu, pe masura credintei fiecaruia !
Daca acest cuvant biblic este atat de greu de inteles, incat "necesita" schimbat, oare cum vor trebui privite celelalte cuvinte ale Sfintei Scripturi, care sunt cu mult mai adanci decat acesta ?! Cu siguranta, cei care nu il inteleg pe acesta, nu le vor intelege nici pe celelalte, caci toate sunt unite in una si aceeasi credinta, nadejde si dragoste de Dumnezeu.
La un moment dat, Iisus Hristos a spus: "Eu sunt painea vietii. Painea care se coboara din cer este aceea din care, daca mananca cineva, nu moare. Eu sunt painea cea vie, care s-a pogorat din cer. Cine mananca din painea aceasta, viu va fi in veci. Iar painea pe care Eu o voi da pentru viata lumii este trupul Meu. Adevarat, adevarat zic voua, daca nu veti manca trupul Fiului Omului si nu veti bea sangele Lui, nu veti avea viata in voi" (Ioan 6, 48-53).
Cum s-au raportat multi dintre cei de fata la cuvintele despre Impartasanie, precum si multi dintre cei de astazi, ne spune tot Sfantul Apostol Ioan, zicand: "De atunci, multi dintre ucenicii Sai s-au dus inapoi si nu mai umblau cu El" (Ioan 6, 66). Tot asa, in chiar momentul savarsirii Tainei Cununiei, in timp ce aud cuvantul cel viu al Apostolului, multi "se intorc inapoi", umbland iarasi in voia inimii lor patimase.
Nu ispiti taina cuvintelor lui Dumnezeu !
Cuvintele vietii celei vesnice, descoperite de Dumnezeu, pastrate apoi in Sfanta Scriptura si in Sfanta Traditie, nu trebuie puse la indoiala mai inainte de a le verifica, implinindu-le. Astfel, fiecare cuvant al lui Dumnezeu are in sine dezlegarea sensului sau, precum si o putere de viata care ramane ascunsa celor care-l ispitesc, indoindu-se de autenticitatea sau valabilitatea lui.
Mintea noastra poate cunoaste ratiunile poruncilor dumnezeiesti numai in masura in care aceasta este curata, iar curatia mintii se poate face numai prin implinirea poruncile lui Dumnezeu. Cunoasterea este conditionata de implinire poruncilor, insa implinirea lor nu trebuie sa fie conditionata de cunoasterea ratiunii lor, aceasta survenind pe parcurs, in chip firesc.
Parintele Ghelasie de la Frasinei, vorbind despre faptul ca, pentru a intelege ce este pacatul si viata cea adevarata, trebuie sa pornim de la o credinta statornica in Iisus Hristos, deopotriva Fiul lui Dumnezeu si Fiul Omului, spune: "Noi, cei de azi, cu credinta imputinata, primim mai greu legile morale asa, ca ascultare neconditionata de cunoasterea ratiunii lor. Ca sa intelegem bine ce e pacatul, trebuie sa ne raportam clar si hotarat la Chipul Omului, ca pacatul e tocmai falsificarea acestui chip care ne da identitatea si orientarea spre Viata. Orice pacat este impotriva firii, impotriva propriului Chip, prin care suntem in relatie cu Izvorul Vietii Dumnezeu si, de aceea, prima consecinta a pacatului este desfigurarea, ascunderea si dezorientarea omului in relatia sa cu Dumnezeu."
Implinirea poruncilor lui Dumnezeu nu trebuie privita ca pe un lucru datorat lui Dumnezeu, ci ca pe cea mai inalta datorie a noastra fata de noi insine. Astfel, nu Poruncitorul beneficiaza de pe urma poruncilor, ci noi, cei care le implinim cu credinta si cu dragoste.
Femeia sa se teama de barbat !
Apostolul citit in Taina Cununiei: "Femeile sa se supuna barbatilor lor ca Domnului, pentru ca barbatul este cap femeii, precum si Hristos este cap Bisericii, trupul Sau, al carui mantuitor si este. Ci precum Biserica se supune lui Hristos, asa si femeile, barbatilor lor, intru totul. Barbatilor, iubiti pe femeile voastre, dupa cum si Hristos a iubit Biserica, si S-a dat pe Sine pentru ea, ca s-o sfinteasca, curatind-o cu baia apei prin cuvant, si ca s-o infatiseze Siesi, Biserica slavita, neavand pata sau zbarcitura, ori altceva de acest fel, ci ca sa fie sfanta si fara de prihana. Asadar, barbatii sunt datori sa-si iubeasca femeile ca pe insesi trupurile lor. Cel ce-si iubeste femeia, pe sine se iubeste. Caci nimeni vreodata nu si-a urat trupul sau, ci fiecare il hraneste si il incalzeste, precum si Hristos Biserica, pentru ca suntem madulare ale trupului Lui, din carnea Lui si din oasele Lui. De aceea, va lasa omul pe tatal sau si pe mama sa si se va alipi de femeia sa si vor fi amandoi un trup. Taina aceasta mare este; iar eu zic in Hristos si in Biserica. Astfel si voi, fiecare asa sa-si iubeasca femeia, ca pe sine insusi; iar femeia sa se teama de barbat" (Efeseni 5, 22-33).
Doar "in Hristos si in Biserica", acest cuvant poate fi inteles cu adevarat, fara a rastalmaci intr-un mod pierzator sensul acestuia. Prin credinta si dragoste, cuvintele si poruncile lui Dumnezeu dobandesc semnificatii mult mai inalte decat cele aparente. Acestea sunt greu de descifrat pentru o minte care nu vede inca rostul poruncilor dumnezeiesti.
Trebuie sa intelegem lucrurile asa cum vrea Hristos sa le intelegem. Sfantul Ioan Gura de Aur o indeamna pe femeie sa se teama ca nu cumva sa piarda dragostea barbatului ei, care cauta sa ii aduca bucurie si contribuie la dobandirea mantuirii ei. Aceasta teama a femeii crestine nu are nimic in comun cu teama unei roabe fata de proprietarul ei, care implica frica si neliniste. Teama crestina implica o atentie sporita spre a nu pierde darurile cele bune, primite de la Dumnezeu.
Cand cei doi miri nu inteleg rolurile care li se incredinteaza, in Taina Cununiei, viata lor de familie va fi presarata cu multe esecuri. Cand femeia nu-si intelege rolul de sotie si mama, lucrurile devin catastrofale pentru intreaga familie, ca si atunci cand barbatul isi rateaza vocatia de sot si tata crestin. Asa cum barbatul fuge de femeie, cand aceasta joaca rolul de barbat, tot asa, femeia nu se simte implinita daca barbatul de langa ea joaca rolul de femeie si mama. Multi dintre acestia nici macar dupa nenumarate esecuri nu ajung sa inteleaga de ce nu le este draga viata de familie.
Femeia sa se teama de a pierde dragostea barbatului ei, care o ajuta sa se mantuiasca, si sa il asculte, indiferent daca acesta o iubeste sau nu "dupa cum si Hristos a iubit Biserica".
Teodor Danalache
Teodor Danalache
-
Frica de Dumnezeu si gandul la Judecata
Publicat in : Sfaturi duhovnicesti -
Tamaduirea fricii. Frica de Dumnezeu
Publicat in : Religie -
Frica de Dumnezeu
Publicat in : Credinta -
Frica de Dumnezeu - Sfantul Serghie Meciov
Publicat in : Sfaturi duhovnicesti -
Socul ontologic - frica, descurajarea, deznadejdea
Publicat in : Editoriale
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.