De bine, de rau, in comparatie cu Occidentul, la noi lucrurile stau mai bine in chestiunea pelerinajelor. Manastirile noastre sunt vizitate mai mult decat ale lor, monahii nostri sunt mai multi decat ai lor, duhovnicii au mai multa cautare decat ai lor si numarul manastirilor a crescut considerabil in ultimii ani, in timp ce ale lor se imputineaza si se golesc. Daca mai adaugam si faptul ca in foste manastiri, precum celebra Westminster Abbey, din Londra, vizitatorii sunt mai degraba turisti decat pelerini, si ca ei pot cumpara chiar in biserica hamburgeri si salate, pe care le molfaie in timp ce se plimba prin naos, atunci noi putem fi chiar mandri cu pelerinii nostri.
Blazati de trai bun si de dementizarea tentatiilor lumii laice dezvoltate, occidentalii par a regasi ideea de biserica, de rugaciune, de traditional si de rustic, insa nu in coordonatele corecte. Ochiul atent al celor care stiu sa scoata profit din orice a remarcat nevoia de pelerinaj a Occidentului, dar a deturnat-o rapid catre turism, asa incat la Fatima sau la Ierusalim, de exemplu, sacrul se vinde si se cumpara cu nerusinare. In Tara Sfanta poti inchiria o cruce si o cununa cu spini si te poti fotografia purtandu-le, sau poti cumpara o ilustrata din care Iisus iti face cu ochiul, fara ca vreun turist sa se scandalizeze! Exista chiar si salamuri cu chipul Mantuitorului pe eticheta, dupa cum poti cumpara si sticlute cu lacrimile Maicii Domnului sau bucati generoase din lemnul Sfintei Cruci! Ai nevoie de multa tarie sufleteasca pentru a ramane pelerin in Tara Sfanta, fara a te transforma in turist sau in altceva. In materie de sacralitate, Occidentul vinde si cumpara orice, in timp ce Rasaritul crestin pare a pastra inca duhul autentic al sfinteniei anumitor locuri, lacasuri sau persoane.
In manastirile si sihastriile romanesti, bunaoara, calugaria exista inca in mod real, chiar daca uneori calugarii sunt suspect de necunoscatori intr-ale teologiei, dar mai priceputi ca babele in diferite pseudo-canoane si pseudo-rugaciuni alcatuite dupa formule numai de ei stiute. Cel care vine intr-o manastire de-a noastra gaseste slujbe si nu spectacol, si mananca la trapeza mancare buna, nu cumpara chifle in pangar. Icoanele raman icoane, si nu decoruri pentru fotografii-suvenir blasfeme, precum cele oferite de un muzeu de la Moscova, unde fata lui Iisus fusese decupata dintr-o icoana pentru ca vizitatorii sa-si poata introduce propriile mutre! E drept ca si la noi slujbele de la praznicele mari, cu mii de participanti, devin uneori serbari campenesti si ca, atunci cand participa politicieni, sarmalele pentru ei sunt speciale. E greu de inteles de ce uneori Sfanta Liturghie este intrerupta doar pentru ca presedintele tarii a intarziat la biserica, dar acestea ar putea fi simple scapari sau intamplari tolerabile, daca nu devin obicei. Dupa cum nu e bine sa devina obicei nici faptul ca anumite grupari ortodoxe mai militante, care fac pelerinaje la manastiri, prefera sa-si cante pricesnele la cate un izvor facator de minuni, in loc sa participe la vecernie. Si ar mai fi cateva exemple, dar cele enumerate ajung.
Daca pe pelerinii occidentali ii pierde goana dupa comert, pe pelerinii nostri i-ar putea pierde simplitatea excesiva, lipsita de cunostinte religioase, in virtutea careia au tendinta de a face in manastiri, de exemplu, ceea ce cred ei ca e bine si nu ceea ce se face acolo. De asemenea, lipsa de instruire a unor monahi ar putea incuraja confuzia dintre invatatura Bisericii si practicile populare, sub paravanul asocierii dintre credinta si patriotism.
De aceea, daca veti merge in concediu la vreo manastire, nu uitati sa va rugati cu adevarat! Faptul ca ati cumparat o candela sau o cutiuta cu tamaie va face un simplu turist cu preocupari religioase, dar nu va califica pentru postura de pelerin. Pelerinul vede cu inima, priveste cu sufletul, mangaie cu ochii, se inchina cu toata fiinta si multumeste cu zdrobire. Nu stiti cum vine asta? Nu-i nimic! Inainte sa cumparati ceva din manastire, inchinati-va in biserica, sarutati o icoana si rugati-L pe Dumnezeu sa faca El ceilalti pasi!
Cristian TABARA
Lumea credintei, anul II, nr. 8(13)
-
Rugaciune la vreme de calatorie
Publicat in : Rugaciuni - Rugaciuni Ortodoxe -
Ultima calatorie
Publicat in : Religie -
Calatorie spirituala de 1 mai, pe taramuri balcanice
Publicat in : Pelerinaje -
O pilduitoare calatorie spre Imparatie. In opt pasi
Publicat in : Duminica a 28-a dupa Rusalii
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.